Ceasul biologic al primăverii

- Pregătiţi-vă pentru două-trei săptămâni de somnolenţă şi apatie. Atât durează, după echinocţiul de primăvară, acomodarea organismului cu zilele tot mai lungi -

Începe primăvara, zilele se lumi­nea­ză şi sunt mai calde, iar noi ne sim­ţim obosiţi şi storşi de vlagă. Tem­pe­ratura corpului creşte, vasele de sân­ge se dilată şi tensiunea arterială scade. La toate acestea se adaugă şi faptul că în lunile de iarnă, lipsite de soare, organismul produce o cantitate mai mare de melatonină, "hormonul som­nului". Până când balanţa noastră hormonală se va pune de acord cu schimbarea de vreme, pot trece două până la patru săptămâni.

Ceasul dat înainte

Introducerea orei de vară are un efect, deşi mai slab, totuşi com­parabil cu sindromul decalajului de fus orar. Din patru persoane, una suferă de tulburări de somn şi lipsă de energie, din pricina orei care i-a fost răpită. Se înregistrează şi un număr sporit de accidente de circulaţie. Un sfat: mergeţi la culcare mai devreme, cu câteva zile înainte de resetarea ceasurilor.

Sindromul de fus orar

Cei ce traversează mai multe zone de fus orar au nevoie ulterior de câteva zile pentru a se adapta noului ritm veghe-somn. Până atunci, vor reuşi cu greu să rămână pe deplin treji în cursul zilei, dar şi să aibă un somn neîn­trerupt pe toată durata nopţii.

Munca în schimburi

Aproximativ 17% dintre angajaţi lucrează în ture. Însă ceasul biologic nu se poate acomoda suficient de repede modificării permanente a perioadelor de veghe şi de somn. Consecinţa: tulburări ale somnului, probleme digestive, labilitate emoţională şi afecţiuni cardiace.

Pubertatea, vârsta dificilă

La pubertate, glanda pineală din creier secretă melatonina cu o întâr­ziere de două ore, în raport cu ceea ce se întâmpla în copilărie. Ceasul interior se ajustează. De aceea, puberii nu vor să mear­gă la culcare seara, iar dimineaţa nu pot să se dea jos din pat, atunci când ar trebui.

Ce ţine organismul în ritm

Pământul are nevoie de 24 de ore pentru a se roti în jurul axei sale. Acest ritm îl urmează natura şi, odată cu ea, omul. Aproape fiecare celulă are un minuscul ceas interior, alcătuit din gene şi proteine, ce îi di­rijează metabolismul. Orologiul principal, care sincronizează toate micuţele cronometre, se gă­seşte în creier, plasat la două degete distanţă în spatele rădăcinii nasului. Se numeşte "nucleul suprachiasmatic". Nu mai mare decât un bob de orez, el conţine 20.000 de neuroni şi guvernează ritmurile circadiene natu­ra­le, controlând temperatura corpului, secreţiile hormonale, tensiunea arterială - şi multe altele.