1. O chestiune de formă
- Utilizaţi corect tabletele, cremele, spray-urile şi plasturii -
Modul cum acţionează un medicament depinde de forma lui de prezentare şi de câteva amănunte pe care trebuie neapărat să le cunoaşteţi.
Când puneţi picături, evitaţi contactul cu ochii
Preparatele care trebuie să acţioneze în ochi sau în conductul auditiv se administrează, în general, sub formă de picături.
* Cum se pun picăturile pentru ochi: daţi capul pe spate şi picuraţi cantitatea de soluţie oftalmică respectivă pe mucoasa pleoapei inferioare, fără a atinge ochiul cu pipeta sau cu flaconul. Altfel, germenii patogeni din ochi ar putea ajunge în medicament. Apoi ţineţi ochiul închis cam 30 de secunde, timp în care mişcaţi globul ocular, pentru ca substanţa activă să se distribuie egal pe suprafaţa lui.
* Cum se pun picăturile pentru urechi: înainte de picurare, încălziţi sticluţa în mână câteva minute, aducând-o la temperatura corpului. Timpanul este foarte sensibil la rece.
Nu sfărâmaţi tabletele
Comprimatele se înghit totdeauna întregi, cu un pahar de apă. Ele au un înveliş destinat să le protejeze conţinutul contra acţiunii acidului gastric, ori să încetinească intenţionat absorbţia principiilor active. În momentul când zdrobiţi pastila cu dinţii, acest strat exterior se sparge, iar medicamentul intră în contact direct cu sucurile din stomac, devenind astfel ineficient. Nici drajeurile şi nici capsulele nu se desfac, fiindcă inevitabil, o parte din conţinut s-ar pierde, ceea ce ar compromite dozarea. Celor ce au de luat "câte o jumătate, de două ori pe zi" li se prescriu de obicei tablete prevăzute anume cu un mic şanţ, care uşurează operaţiunea de tăiere. De asemenea, puteţi întrebuinţa un instrument special, care se găseşte în unele farmacii sau pe internet: o cutiuţă de plastic, ce are în interior o lamă ascuţită. La închiderea capacului, tăişul desparte cu precizie tableta în două.
Feriţi-vă să încărcaţi spray-ul cu viruşi
Spray-urile cu efect antiinflamator sau cele pentru îngrijirea mucoasei nazale ajung cel mai bine la locul unde trebuie să acţioneze, dacă priviţi spre podea în timp ce pulverizaţi în nări. După aceea, curăţaţi cu o batistă de hârtie vârful pulverizatorului, pentru ca viruşii care au provocat răceala să nu se fixeze pe el, iar la următoarea întrebuinţare, să se întoarcă pe mucoasele dvs. Sfat pentru spray-urile faringiene: pulverizaţi în direcţia omuşorului, ţinându-vă respiraţia. Unele substanţe din compoziţia lui pot fi iritante pentru plămâni.
Nu puneţi crema într-un strat prea gros
Medicii constată adesea că pacienţii apreciază greşit suprafaţa porţiunilor de piele afectate şi, în consecinţă, supradozează unguentele, cremele sau gelurile. Ca să nu se întâmple aşa ceva, este necesară o unitate de măsură. Aţi auzit de unitatea falangiană (FTU)? Într-un limbaj mai puţin ştiinţific, ea poartă denumirea: unitatea "vârf de deget". Despre ce e vorba? Tuburile de creme au, în mod obişnuit, o deschidere cu diametrul de 0,5 cm. Scoateţi crema din tub prin presare, mergând în linie dreaptă de la vârful degetului arătător, până la prima articulaţie. Astfel obţineţi o unitate falangiană, care cântăreşte aproximativ 0,5 grame. Pentru o aplicaţie pe mână, de exemplu, aveţi nevoie de o singură unitate, dar vă vor trebui şapte, ca să vă ungeţi spatele. Gelurile cu hormoni se întind cel mai bine pe zonele cu mai puţini peri şi unde transpiraţia nu este atât de abundentă (ex. fesele, coapsele, braţele). Şi nu mereu în aceleaşi locuri, dacă doriţi ca rezultatele să fie optime. Unguentele se aplică pe o piele curată, nu pe una unde a fost deja pus un produs cosmetic, căci astfel eficienţa tratamentului va fi cu siguranţă prejudiciată.
Siguranţa plasturilor
Durerile de tot felul, neplăcerile premenopauzei, sâcâitoarele dureri de spate - numeroase asemenea simptome pot fi combătute cu ajutorul unor plasturi cu substanţe active, care sunt foarte practici, fiindcă trebuie schimbaţi doar o dată sau de două ori pe săptămână. La 30 de minute după ce i-aţi aplicat, puteţi chiar să intraţi cu ei sub duş, în cadă sau în saună. Important: lipiţi de fiecare dată plasturele în alt loc, deoarece contactul permanent cu adezivul poate irita în cele din urmă pielea. Şi plasaţi-l într-o zonă a corpului unde îmbrăcămintea este puţin mai largă, pentru ca plasturele să nu se desprindă prin frecarea de haine. Nu tăiaţi plasturii care conţin substanţele active, în stare lichidă.
Obiceiuri vechi şi noi în privinţa supozitoarelor
Nu este cea mai agreabilă formă de prezentare, trebuie să recunoaştem, în schimb, se numără printre cele mai eficiente. Contrar obişnuinţei, e mai bine să introduceţi supozitorul nu cu vârful, ci cu capătul plat înainte. Astfel poate aluneca mai uşor în intestin, unde se va topi.
2. Momentul potrivit
- Ţineţi ritmul orelor zilei şi al ceasului dvs. interior, pentru ca pilulele să lucreze optim -
Este foarte important dacă un medicament trebuie luat înainte, în timpul sau după masă. Însă cum ştim asta?
Indicaţiile de timp din prospecte sunt de regulă neclare. Deci, ca să ne lămurim: "O dată pe zi" înseamnă că preparatul respectiv trebuie luat o singură dată, în decursul a 24 de ore, mereu în acelaşi moment al zilei. "De două ori pe zi" presupune ca între cele două prize să existe o distanţă de douăsprezece ore. Dacă se recomandă "De trei ori pe zi", intervalul dintre administrări va fi de opt ore. Indicaţia "Înainte de masă" ne cere să luăm medicamentul cu o oră înainte de a începe să mâncăm. Prin "După masă" trebuie să înţelegem două ore după ultima îmbucătură. Sau medicamentul trebuie înghiţit "La masă", adică în timp ce mâncăm.
Nu încetaţi tratamentul prea curând
Aproape toţi medicii au probleme cu consecvenţa (mai bine zis: inconsecvenţa) bolnavilor. Căci foarte mulţi pacienţi se întreabă: "De ce să mai iau medicamentul, când simptomele au dispărut de mult?" Însă cine renunţă, de exemplu, la un antibiotic, mai devreme decât i-a recomandat medicul, riscă să nu-şi fi distrus toţi germenii patogeni - şi, în acest caz, boala va reveni. Sau, şi mai grav, bacteriile devin imune la substanţa activă administrată, astfel încât, data viitoare, aceasta nu va mai avea niciun efect. Hipertensivii care îşi suspendă tratamentul din proprie iniţiativă pot suferi chiar un infarct sau un accident vascular cerebral. Inconsecvenţa costă scump.
Medicaţie pentru noapte
În timpul somnului, organismul nostru rămâne activ. La suferinzii de boli reumatice, modul cum anumiţi neurotransmiţători sunt eliberaţi în sânge se modifică pe durata nopţii. De aceea, ei au dureri articulare îndeosebi dimineaţa. Având în vedere acest lucru, este mai util ca preparatele antireumatice să fie administrate înainte de culcare. Aceeaşi regulă este valabilă şi pentru medicamentele contra astmului, care pot acţiona în cursul nopţii, asupra bronhiilor sensibile, menţinându-le dilatate.
3. Cocktailuri de substanţe active
Laptele nu este compatibil cu antibioticele. Nici musli nu se împacă deloc cu anumite medicamente. Acelaşi lucru se poate spune şi despre unele preparate pe bază de plante.
Riscaţi să "înghiţiţi" efectele medicamentelor
Un musli la micul dejun este sănătos, mai ales prin conţinutul lui de fibre, şi micşorează pericolul apariţiei unui cancer de colon. Dezavantajul: odată ajuns în intestin, el îşi măreşte volumul, absoarbe şi blochează substanţele active din analgezice, antibiotice şi antidepresive. Vitamina K din salate şi din legumele cu frunze verzi aduce beneficii importante organismului, dar, totodată, poate slăbi acţiunea anticoagulantelor. Cofeina din cafea, ceai sau băuturile de tip Cola, combinată cu antibiotice sau cu medicamentele luate contra astmului, duce uneori la tahicardie şi tulburări de somn, iar lemnul dulce asociat cu diureticele provoacă adesea pierderi de potasiu. Consecinţa: epuizare rapidă a forţei musculare, somnolenţă, hipertensiune. Apele minerale bogate în potasiu sau calciu se combină, de asemenea, cu anumite substanţe, cărora le anulează acţiunea, împiedicându-le să pătrundă în circuitul sangvin.
Dubluri primejdioase
Aspirină contra durerilor de cap, calciu pentru oase, omeprazol împotriva arsurilor la stomac - nu numai persoanele vârstnice suferă de o multitudine de afecţiuni. Drept urmare, în organism vor fi prezente concomitent numeroase substanţe active. Este necesar să fiţi prudenţi în privinţa compatibilităţii lor. Aspirina poate slăbi efectele medicaţiei prescrise pentru hipertensiune sau diabet. Tabletele efervescente cu fier, zinc, magneziu ori calciu incomodează antibioticele, preparatele destinate tiroidei şi pe cele împotriva osteoporozei. Antiacidele blochează unele medicamente administrate pentru afecţiunile inimii (ex. digoxina). Laxativele pot diminua acţiunea anticoncepţionalelor, ca şi pe cea a diureticelor. Deosebit de problematică este întâlnirea dintre aspirină şi ibuprofen. Persoanele cu risc major de infarct sunt obligate, deseori, să ia zilnic aspirină, pentru a împiedica formarea cheagurilor de sânge. Însă ibuprofenul anihilează acest efect. Aşadar, informaţi-vă neapărat medicul în legătură cu medicamentele pe care deja le luaţi.
Toate plantele sunt inofensive?
Mulţi pacienţi preferă substanţele active provenite din natură, în locul unei medicaţii alopate. Totuşi, şi în acest caz, există combinaţii care creează probleme. De pildă, sunătoarea, recomandată pentru combaterea stărilor depresive, poate inactiva unele antibiotice, contraceptive şi medicamente contra astmului. Ea influenţează negativ şi reuşita tratamentelor pentru afecţiunile cardiace. Preparatele cu extracte de usturoi, ginkgo biloba sau ginseng întăresc considerabil efectul anticoagulantelor, făcând să crească riscul de declanşare a unei hemoragii.
Atenţie, vi se fură vitaminele şi mineralele!
La inflamaţiile din esofag şi la ulcerele gastrice, medicii prescriu, adesea, inhibitori de pompă de protoni (IPP). Aceste preparate, care opresc secreţia acidului clorhidric din stomac, au calitatea de a acţiona repede, însă pot provoca o carenţă de vitamina B12, care se manifestă printr-o oboseală permanentă, dificultăţi de concentrare şi rezistenţă scăzută la infecţii. E bine să ştiţi că vitamina B12 se găseşte mai ales în alimentele de origine animală (ex. carne, brânză sau ouă). Medicamentele din clasa celor ce scad nivelul colesterolului pot duce la o diminuare a asimilării vitaminelor A, K şi B12. Antibioticele sporesc necesarul de vitamine C şi K, precum şi de calciu. Iar persoanele care iau analgezice ar trebui să-şi controleze valorile fierului, dacă le apar stări de oboseală inexplicabilă.
4. Precauţii necesare
- Şi medicamentele expiră la o dată anume -
Ambalajul nu este o simplă îmbrăcăminte. El protejează substanţele active de lumină şi şocuri - însă nu pe termen nelimitat.
Dulăpiorul pentru cazuri de urgenţă
Nu păstraţi medicamentele, plasturii şi pansamentele în diverse locuri prin casă. Adunaţi-le pe toate într-un dulăpior-farmacie, care să poată fi încuiat, pentru a nu lăsa conţinutul lui la îndemâna copiilor. De multe ori, cei care îşi organizează o asemenea farmacie a casei o plasează pe un perete din baie. Eroare! Acolo este prea cald, iar temperatura nepotrivită poate degrada multe dintre substanţele active. Şi pansamentele pot deveni inutilizabile în scurt timp, din cauza aerului umed. Ideal este să le depozitaţi la o temperatură stabilă de 20oC (de pildă, pe un hol).
Nu le consideraţi maculatură
Cei ce aruncă ambalajele şi prospectele se lipsesc de posibilitatea de a revedea informaţiile importante conţinute acolo, care le-ar fi necesare în eventualitatea unor intoleranţe sau reacţii alergice. La aceasta se adaugă faptul că multe substanţe active trebuie ferite de lumină sau de expunerea la soare, pentru ca structura lor chimică să nu se schimbe, întrucât ele ar deveni astfel nefolositoare. De reţinut: pe cutie este înscrisă data expirării. Totuşi, un studiu de lungă durată, realizat de cercetătorii americani, a arătat că foarte multe preparate - cu excepţia insulinei, a câtorva antibiotice şi a unor medicamente pentru inimă, care au în compoziţia lor nitroglicerină - sunt tolerate fără nici un fel de probleme, chiar şi după 15 ani. Cu toate acestea, noi nu vă sfătuim să luaţi un medicament expirat. În primul rând, fiindcă nu mai beneficiaţi de garanţia producătorului. Şi în al doilea rând, pentru că efectele lor pot fi mai slabe şi, de asemenea, există posibilitatea să se fi format produşi de degradare, care sunt dăunători.
Se simt mai bine la rece
Nu toate medicamentele îşi menţin proprietăţile intacte, atunci când sunt depozitate la o temperatură moderată, în farmacia casei. De exemplu, soluţiile injectabile trebuie păstrate la frigider. Ca şi preparatele lichide ori semisolide, odată ce au fost deschise - deci siropurile de tuse, picăturile pentru nas, ochi şi urechi, cremele, gelurile şi unguentele. Notaţi-vă data la care aţi deschis preparatul şi, dacă prospectul nu specifică o altă perioadă de valabilitate, aruncaţi-l după patru săptămâni.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
