Mai mult, a defăima o persoană, un lider de partid, era similar cu a defăima ţara. Practic, când îi înjurai pe Gheorghiu Dej sau pe Nicolae Ceauşescu, înjurai, Doamne fereşte, România. În 1990, legea a fost scoasă din Codul Penal, pentru a fi reintrodusă în 1996. Iată ce spunea articolul 236: "Defăimarea ţării sau a naţiunii. Manifestările publice săvârşite cu intenţia de a defăima ţara sau naţiunea română se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". Zece ani mai târziu, Ministerul Justiţiei, condus de Monica Macovei, abrogă infracţiunea de "defăimare". S-a motivat că justiţia ar putea aplica, din greşeală, pedepse, şi atunci când ar fi exprimate aprecieri critice de natură politică, istorică sau sociologică, în timp ce valorile protejate de această normă ar putea fi confundate cu cei aflaţi la putere. Spre exemplu, săptămâna trecută, unul dintre cei aflaţi la putere, Liviu Dragnea, a hotărât să aducă legea din nou în actualitate. S-a simţit ameninţat de europarlamentarii de la Bruxelles! Dar România este o patrie, şi nu domeniul domnului Dragnea şi al PSD. Dar care ar fi, de fapt, definiţia infracţiunilor care-i supără pe Dragnea şi Tăriceanu? Să luăm câteva exemple: dacă, de pildă, exprim un adevăr despre faptul că cineva profită, în interes personal, însuşindu-şi elemente de patrimoniu, şi afirmaţia mea este adevarată, eu comit o calomnie? Dacă susţin că o astfel de persoană este un hoţ al bunului public, eu comit o insultă? Dacă scriu la Comisia Europeană că în România cetăţenii sunt dispreţuiţi în mod sfidător de o majoritate conducătoare, toxică şi totalitară, care emite legi strict în favoarea ei, înseamnă că eu îmi defăimez ţara sau naţiunea? Tot românul ştie că în presă, atât cât a mai rămas din ea, şi la unele posturi tv, se critică politica mizeră a PSD; oare legea lui Dragnea îi va pedepsi şi pe aceştia? Pe scurt, ce fel de lege doreşte preşedintele Camerei Deputaţilor? Există deja una cât se poate de clară: Constituţia. Acolo stă scris, în Articolul 30: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile". Punctul final este la fel de limpede: "Cenzura de orice fel este interzisă". Vrea oare năpraznicul teleormănean să arunce la gunoi Cartea Legilor? Cu ce drept? Fiindcă se spune la fel de explicit mai departe: "Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii...". Ce vrea să mai interzică şeful "statului paralel"? Monica Macovei îl avertizează: "Toţi cei care atrag atenţia că un grup de crimă organizată vrea să scufunde România, doar pentru a nu intra la închisoare, sunt cei care îşi apără ţara, nu o defăimează". Cu alte cuvinte, măria voastră, Liviu Dragnea, ar trebui să ştiţi că eurodeputaţii care vorbesc zilnic la Bruxelles nu mint despre România, ci spun adevărul despre liderii ei. În loc să-i ameninţaţi, ascultaţi-i. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Nu fugiţi după căruţa mai marelui ungur, Orban. Românii sunt bolnavi, încă, de totalitarismul comunist.
Înapoi la comunism?
Încă de la instaurarea regimului comunist, legislaţia te ameninţa cu puşcăria, dacă "defăimai" partidul muncitoresc şi pe liderii săi.
Mai mult, a defăima o persoană, un lider de partid, era similar cu a defăima ţara. Practic, când îi înjurai pe Gheorghiu Dej sau pe Nicolae Ceauşescu, înjurai, Doamne fereşte, România. În 1990, legea a fost scoasă din Codul Penal, pentru a fi reintrodusă în 1996. Iată ce spunea articolul 236: "Defăimarea ţării sau a naţiunii. Manifestările publice săvârşite cu intenţia de a defăima ţara sau naţiunea română se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". Zece ani mai târziu, Ministerul Justiţiei, condus de Monica Macovei, abrogă infracţiunea de "defăimare". S-a motivat că justiţia ar putea aplica, din greşeală, pedepse, şi atunci când ar fi exprimate aprecieri critice de natură politică, istorică sau sociologică, în timp ce valorile protejate de această normă ar putea fi confundate cu cei aflaţi la putere. Spre exemplu, săptămâna trecută, unul dintre cei aflaţi la putere, Liviu Dragnea, a hotărât să aducă legea din nou în actualitate. S-a simţit ameninţat de europarlamentarii de la Bruxelles! Dar România este o patrie, şi nu domeniul domnului Dragnea şi al PSD. Dar care ar fi, de fapt, definiţia infracţiunilor care-i supără pe Dragnea şi Tăriceanu? Să luăm câteva exemple: dacă, de pildă, exprim un adevăr despre faptul că cineva profită, în interes personal, însuşindu-şi elemente de patrimoniu, şi afirmaţia mea este adevarată, eu comit o calomnie? Dacă susţin că o astfel de persoană este un hoţ al bunului public, eu comit o insultă? Dacă scriu la Comisia Europeană că în România cetăţenii sunt dispreţuiţi în mod sfidător de o majoritate conducătoare, toxică şi totalitară, care emite legi strict în favoarea ei, înseamnă că eu îmi defăimez ţara sau naţiunea? Tot românul ştie că în presă, atât cât a mai rămas din ea, şi la unele posturi tv, se critică politica mizeră a PSD; oare legea lui Dragnea îi va pedepsi şi pe aceştia? Pe scurt, ce fel de lege doreşte preşedintele Camerei Deputaţilor? Există deja una cât se poate de clară: Constituţia. Acolo stă scris, în Articolul 30: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile". Punctul final este la fel de limpede: "Cenzura de orice fel este interzisă". Vrea oare năpraznicul teleormănean să arunce la gunoi Cartea Legilor? Cu ce drept? Fiindcă se spune la fel de explicit mai departe: "Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii...". Ce vrea să mai interzică şeful "statului paralel"? Monica Macovei îl avertizează: "Toţi cei care atrag atenţia că un grup de crimă organizată vrea să scufunde România, doar pentru a nu intra la închisoare, sunt cei care îşi apără ţara, nu o defăimează". Cu alte cuvinte, măria voastră, Liviu Dragnea, ar trebui să ştiţi că eurodeputaţii care vorbesc zilnic la Bruxelles nu mint despre România, ci spun adevărul despre liderii ei. În loc să-i ameninţaţi, ascultaţi-i. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Nu fugiţi după căruţa mai marelui ungur, Orban. Românii sunt bolnavi, încă, de totalitarismul comunist.
Mai mult, a defăima o persoană, un lider de partid, era similar cu a defăima ţara. Practic, când îi înjurai pe Gheorghiu Dej sau pe Nicolae Ceauşescu, înjurai, Doamne fereşte, România. În 1990, legea a fost scoasă din Codul Penal, pentru a fi reintrodusă în 1996. Iată ce spunea articolul 236: "Defăimarea ţării sau a naţiunii. Manifestările publice săvârşite cu intenţia de a defăima ţara sau naţiunea română se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". Zece ani mai târziu, Ministerul Justiţiei, condus de Monica Macovei, abrogă infracţiunea de "defăimare". S-a motivat că justiţia ar putea aplica, din greşeală, pedepse, şi atunci când ar fi exprimate aprecieri critice de natură politică, istorică sau sociologică, în timp ce valorile protejate de această normă ar putea fi confundate cu cei aflaţi la putere. Spre exemplu, săptămâna trecută, unul dintre cei aflaţi la putere, Liviu Dragnea, a hotărât să aducă legea din nou în actualitate. S-a simţit ameninţat de europarlamentarii de la Bruxelles! Dar România este o patrie, şi nu domeniul domnului Dragnea şi al PSD. Dar care ar fi, de fapt, definiţia infracţiunilor care-i supără pe Dragnea şi Tăriceanu? Să luăm câteva exemple: dacă, de pildă, exprim un adevăr despre faptul că cineva profită, în interes personal, însuşindu-şi elemente de patrimoniu, şi afirmaţia mea este adevarată, eu comit o calomnie? Dacă susţin că o astfel de persoană este un hoţ al bunului public, eu comit o insultă? Dacă scriu la Comisia Europeană că în România cetăţenii sunt dispreţuiţi în mod sfidător de o majoritate conducătoare, toxică şi totalitară, care emite legi strict în favoarea ei, înseamnă că eu îmi defăimez ţara sau naţiunea? Tot românul ştie că în presă, atât cât a mai rămas din ea, şi la unele posturi tv, se critică politica mizeră a PSD; oare legea lui Dragnea îi va pedepsi şi pe aceştia? Pe scurt, ce fel de lege doreşte preşedintele Camerei Deputaţilor? Există deja una cât se poate de clară: Constituţia. Acolo stă scris, în Articolul 30: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile". Punctul final este la fel de limpede: "Cenzura de orice fel este interzisă". Vrea oare năpraznicul teleormănean să arunce la gunoi Cartea Legilor? Cu ce drept? Fiindcă se spune la fel de explicit mai departe: "Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii...". Ce vrea să mai interzică şeful "statului paralel"? Monica Macovei îl avertizează: "Toţi cei care atrag atenţia că un grup de crimă organizată vrea să scufunde România, doar pentru a nu intra la închisoare, sunt cei care îşi apără ţara, nu o defăimează". Cu alte cuvinte, măria voastră, Liviu Dragnea, ar trebui să ştiţi că eurodeputaţii care vorbesc zilnic la Bruxelles nu mint despre România, ci spun adevărul despre liderii ei. În loc să-i ameninţaţi, ascultaţi-i. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Nu fugiţi după căruţa mai marelui ungur, Orban. Românii sunt bolnavi, încă, de totalitarismul comunist.
Alte articole din acest numar
- SORIN TAUS - Primarul comunei Feldioara, jud. Braşov: "Dacă ţii la satul tău şi munceşti, izbuteşti"
- Casa Gheorghe Manu
- Opreşte-te şi iubeşte
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
