Înapoi la comunism?

Ion Longin Popescu
Încă de la instaurarea regimului comunist, legislația te amenința cu pușcăria, dacă "defăimai" partidul mun­citoresc și pe liderii săi.

Mai mult, a defăima o persoană, un lider de partid, era similar cu a defăima țara. Practic, când îi înjurai pe Gheorghiu Dej sau pe Nicolae Ceau­șescu, înjurai, Doamne ferește, România. În 1990, legea a fost scoasă din Codul Penal, pentru a fi rein­tro­dusă în 1996. Iată ce spunea articolul 236: "Defăimarea țării sau a națiunii. Manifestările publice să­vârșite cu intenția de a defăima țara sau na­țiunea română se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". Zece ani mai târziu, Mi­nisterul Jus­tiției, condus de Monica Macovei, abro­gă in­frac­țiunea de "defăimare". S-a moti­vat că jus­tiția ar putea apli­ca, din greșeală, pedepse, și atunci când ar fi exprimate aprecieri critice de natură politică, istorică sau sociologică, în timp ce valorile protejate de această nor­mă ar putea fi con­fundate cu cei aflați la putere. Spre e­xem­plu, săptă­mâ­na trecută, unul dintre cei aflați la putere, Liviu Dragnea, a hotărât să aducă legea din nou în actualitate. S-a simțit amenințat de europarlamentarii de la Bruxelles! Dar Ro­mânia este o patrie, și nu do­meniul domnului Dragnea și al PSD. Dar care ar fi, de fapt, de­finiția infracțiunilor ca­re-i su­pără pe Dragnea și Tă­ri­cea­nu? Să luăm câteva e­xem­ple: dacă, de pildă, ex­prim un adevăr despre faptul că cineva profită, în interes personal, însușindu-și elemente de patrimoniu, și afir­mația mea es­te adevarată, eu comit o calomnie? Dacă sus­țin că o ast­fel de persoană este un hoț al bunului public, eu comit o insultă? Dacă scriu la Co­misia Euro­peană că în România cetățenii sunt dis­pre­țuiți în mod sfi­dător de o majoritate conducătoare, toxică și tota­li­tară, care emite legi strict în fa­voarea ei, înseamnă că eu îmi defăimez țara sau na­țiunea? Tot ro­mânul știe că în pre­să, atât cât a mai rămas din ea, și la unele pos­turi tv, se cri­tică politica mizeră a PSD; oare legea lui Drag­nea îi va pe­depsi și pe aceștia? Pe scurt, ce fel de lege dorește pre­ședintele Camerei Deputaților? Există deja una cât se poate de clară: Constituția. Acolo stă scris, în Articolul 30: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de ori­ce fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mij­loace de comunicare în public, sunt in­violabile". Punc­tul final este la fel de limpede: "Cenzura de orice fel este interzisă". Vrea oare năpraznicul teleor­mă­nean să arunce la gunoi Cartea Legilor? Cu ce drept? Fi­indcă se spune la fel de explicit mai departe: "Sunt in­terzise de lege de­făimarea țării și a națiunii...". Ce vrea să mai interzică șeful "statului paralel"? Monica Macovei îl avertizează: "Toți cei care atrag atenția că un grup de crimă orga­ni­zată vrea să scufunde România, doar pentru a nu intra la în­chi­soare, sunt cei care își apără țara, nu o defăimează". Cu alte cuvinte, măria voastră, Liviu Drag­nea, ar trebui să știți că eurodeputații care vorbesc zil­nic la Bruxelles nu mint despre România, ci spun adevărul despre liderii ei. În loc să-i amenințați, ascul­tați-i. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Nu fugiți după căruța mai marelui ungur, Orban. Românii sunt bolnavi, încă, de totalitarismul co­mu­nist.