Patria sufletului
- Deşi aveţi afaceri în toată lumea şi călătoriţi din Pakistan până în Texas, sunteţi prezent mai tot timpul în România, unde sunteţi unul dintre promotorii tirului cu arcul tradiţional. Ce vă face să vă întoarceţi mereu la noi?
- În România sunt rădăcinile mele, aici mă simt acasă. Bunicii mei au emigrat din Bucovina în Germania, la începutul anilor 40. În urmă cu şapte ani, nu cunoşteam România deloc şi mi-am zis într-o zi: ce-ar fi să vizitez locurile de unde au plecat bunicii mei? Aşa am ajuns în Bucovina, la Vicovul de sus , un sat de lângă Rădăuţi. M-am plimbat câteva zile pe acolo şi nu ştiam ce se întâmplă cu mine: trăiam într-o exaltare perpetuă. Fiecare privelişte nouă era fantastică, oamenii mi se păreau incredibili, mâncarea extraordinară, aerul în sine era ceva ce îmi făcea foarte bine. Am început să plâng, pur şi simplu îmi curgeau lacrimile şi simţeam o regăsire fantastică, într-un loc unde nu mai fusesem niciodată. De-atunci vin în fiecare an în România de 5-6 ori. Merg la Marea Neagră sau în Maramureş, merg la munte sau în Deltă, la pescuit. Mă simt ca acasă, România a devenit locul meu de suflet.
- În comparaţie cu tirul sportiv, tirul cu arcul tradiţional nu este un sport foarte cunoscut. Datorită dvs. însă, acest sport a luat amploare şi în România. Cum aţi ajuns la această pasiune şi de ce o promovaţi?
- În cazul meu nu a fost o tradiţie în familie. Pur şi simplu, copil fiind, cred că m-am uitat la prea multe filme cu indieni şi cowboys. Dar, în acelaşi timp, am crescut foarte aproape de natură, eram mai tot timpul în pădurea de lângă casă. În felul ăsta, să trag cu arcul a fost la început o joacă, apoi a devenit parte din viaţa mea. Mergeam la pescuit sau în drumeţii şi mereu aveam arcul cu mine. Arcul a fost şi este cumva conexiunea mea cu natura. De-asta nu m-a atras tirul cu arcul, ci arcăşia instinctivă, care este, de fapt, un foarte bun pretext să ieşi în natură şi să te bucuri de ea, să o descoperi. Arcul înseamnă pentru mine să stai seara la foc cu prietenii, să mergi pe râu într-o canoe, să explorezi pădurea şi să îi descoperi minunăţiile şi micile secrete. Am vrut să promovez arcul tradiţional în România, aşa cum vrei să împărtăşeşti unor prieteni o pasiune, să ne bucurăm împreună de natură, să o redescoperim în felul ăsta.
O natură magnifică, unică în lume
- Natura din România e altfel decât în Germania, de unde veniţi? Ce vi se pare special aici?
- România are o natură magnifică, unică în Europa şi, aş putea spune, chiar în lume! Munţii Carpaţi sunt ceva ce trebuie neapărat explorat măcar o dată în viaţă! România încă are o natură fantastică, nealterată de modernitate şi din acest punct de vedere este un loc foarte diferit de restul Europei. Aici te simţi cu adevărat aproape de începuturile lumii, îi simţi sălbăticia şi frumuseţea simplă. Am fost, de exemplu, în Maramureş, aproape de graniţa cu Ucraina, şi am văzut acolo nişte peisaje superbe, care îţi tăiau respiraţia. Şi apoi mai este Delta Dunării sau Marea Neagră, cu plajele sălbatice, unde îmi place foarte mult să mă retrag şi să mă încarc cu energie, cu frumuseţea şi liniştea locurilor.
- Venind în România, v-aţi luat şi afacerea cu dvs., o companie lider mondial în vânzarea de arcuri tradiţionale. Ce aşteptări aveţi în România?
- Afacerea mea este doar un efect, nu un scop în sine. Motivul pentru care am venit în România nu a fost să fac o afacere, ci să promovez trasul cu arcul instinctiv, tradiţional. În general, eu cred că dacă te ţii de pasiunile tale şi faci ce îţi place, va veni şi succesul în afaceri după aceea. Şi cum mie îmi place să îmi fac treaba foarte bine sau să nu o mai fac deloc, m-am trezit că sunt lider pe piaţa arcurilor tradiţionale. S-a întâmplat să câştig şi bani mergând pe această pasiune a mea, de a trage cu arcul. În România, m-am hotărât să promovez arcul tradiţional, pentru că m-au rugat oamenii de aici, a fost o cerere şi o dorinţă a lor. M-am bucurat că există un astfel de interes şi am făcut tot ce am putut în această direcţie. La început, au venit câţiva amatori, care mi-au cerut arcuri şi săgeţi, apoi au venit tot mai mulţi interesaţi, şi aşa am ajuns să îmi aduc şi afacerea aici şi să organizez întâlniri şi competiţii pentru arcaşii din România. A fost rezultatul pasiunii comune pentru arcurile tradiţionale. Nu îmi propusesem nimic la început...
Arcaşii români
- Ce fel de comunitate e aceasta, a arcaşilor? Aveţi o explicaţie pentru acest fenomen?
- Când am venit în România, la început, am organizat câteva întâlniri cu arcaşi. Erau foarte puţini şi nivelul lor era destul de scăzut. Dar astăzi, sunt impresionat de amploarea pe care acest fenomen a luat-o. Este o diferenţă impresionantă! De la felul în care trag şi până la nivelul echipamentului, arcaşii români au făcut un salt spectaculos în doar câţiva ani! Dacă la început erau o mână de oameni, în doar câţiva ani avem competiţii speciale pentru copii, pentru femei, pentru mai multe tipuri de arcuri tradiţionale! Sunt la modul absolut bucuros şi mulţumit de ceea ce am reuşit să aduc pentru oamenii de aici, cu premii atât cât ne-am permis. Dar e o lege universală: dacă dăruieşti vei primi înapoi, şi eu am primit bucuria de a împărtăşi o pasiune cu românii. Pentru mine, este uimitor ce se întâmplă în România cu arcaşii tradiţionali, ca explicaţie a fenomenului... Teoretic, 80% dintre oameni, în general, sunt arcaşi buni, însă pur şi simplu ei nu ştiu că au acest talent. Când oamenii ţin în mână pentru prima dată arcul, e mereu la fel: se miră şi zic: "Mare scofală, să trag cu arcul!". Şi după ce trag prima săgeată îi vezi: parcă se rupe o vrajă. E ceva în ei ce îi face să continue, pentru că în fiecare dintre noi este o veche ştiinţă, o cunoaştere ancestrală, moştenită de la străbuni, care se trezeşte din nou la viaţă, odată cu prima săgeată trasă. Sunt poate mii de ani de tras cu arcul, moşteniţi, undeva, în interior, arcul şi săgeţile sunt legate de instinctul de a vâna, de a-ţi duce mâncarea acasă, de a te simţi protejat tu şi familia ta. Aceste lucruri se activează, şi oamenilor le place. Este ceva în interior, nu în mintea noastră, ceva ce vine de la sine, din adâncurile fiinţei noastre. Arcul te ajută să cobori în adâncul tău şi să eliberezi nişte energii bune de acolo, să te întorci la natură şi la rădăcini. Asta este, de fapt, trasul cu arcul tradiţional. Venirea oamenilor către trasul cu arcul este o mişcare naturală, se simt atraşi de asta şi de aceea vin tot mai mulţi la competiţiile şi întâlnirile noastre.
- Ce au special arcurile Bearpaw, produse de dvs.?
- Sunt arcuri făcute să îndeplinească aşteptările şi cerinţele oamenilor. Noi nu suntem o fabrică ce produce echipament, pur şi simplu. Din experienţa mea şi a prietenilor care trag cu arcul, adunăm informaţia şi încercăm să facem arcurile mai bune, în funcţie de părerile lor. Ei ne spun ce vor şi noi schimbăm şi încercăm să le facem cum doresc. De peste 20 de ani, compania mea face arcuri aşa cum ne sfătuim cu cei ce le folosesc. Am învăţat mult, şi astăzi avem arcuri şi săgeţi cu care ne mândrim. Motivul nu au fost banii, când am pornit această afacere, ci dorinţa de a face arcuri bune pentru mine şi prietenii mei. Din fericire, astăzi am devenit o companie mare, care vinde în toată lumea arcuri apreciate, pentru care
- Care este secretul unei săgeţi trase drept la ţintă?
- Echilibrul interior. Şi pentru asta e nevoie să mergi exact în direcţia opusă în care merge lumea ultra-modernă de astăzi: să te întorci la tine însuţi, la rădăcinile tale, la natură şi la lucrurile simple. Poate să pară ciudat, dar când plângi fără să vrei pentru că ai descoperit o parte neştiută din tine, înseamnă că eşti foarte aproape de a deveni campion.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
