Patria sufletului
- Deși aveți afaceri în toată lumea și călătoriți din Pakistan până în Texas, sunteți prezent mai tot timpul în România, unde sunteți unul dintre promotorii tirului cu arcul tradițional. Ce vă face să vă întoarceți mereu la noi?
- În România sunt rădăcinile mele, aici mă simt acasă. Bunicii mei au emigrat din Bucovina în Germania, la începutul anilor 40. În urmă cu șapte ani, nu cunoșteam România deloc și mi-am zis într-o zi: ce-ar fi să vizitez locurile de unde au plecat bunicii mei? Așa am ajuns în Bucovina, la Vicovul de sus , un sat de lângă Rădăuți. M-am plimbat câteva zile pe acolo și nu știam ce se întâmplă cu mine: trăiam într-o exaltare perpetuă. Fiecare priveliște nouă era fantastică, oamenii mi se păreau incredibili, mâncarea extraordinară, aerul în sine era ceva ce îmi făcea foarte bine. Am început să plâng, pur și simplu îmi curgeau lacrimile și simțeam o regăsire fantastică, într-un loc unde nu mai fusesem niciodată. De-atunci vin în fiecare an în România de 5-6 ori. Merg la Marea Neagră sau în Maramureș, merg la munte sau în Deltă, la pescuit. Mă simt ca acasă, România a devenit locul meu de suflet.
- În comparație cu tirul sportiv, tirul cu arcul tradițional nu este un sport foarte cunoscut. Datorită dvs. însă, acest sport a luat amploare și în România. Cum ați ajuns la această pasiune și de ce o promovați?
- În cazul meu nu a fost o tradiție în familie. Pur și simplu, copil fiind, cred că m-am uitat la prea multe filme cu indieni și cowboys. Dar, în același timp, am crescut foarte aproape de natură, eram mai tot timpul în pădurea de lângă casă. În felul ăsta, să trag cu arcul a fost la început o joacă, apoi a devenit parte din viața mea. Mergeam la pescuit sau în drumeții și mereu aveam arcul cu mine. Arcul a fost și este cumva conexiunea mea cu natura. De-asta nu m-a atras tirul cu arcul, ci arcășia instinctivă, care este, de fapt, un foarte bun pretext să ieși în natură și să te bucuri de ea, să o descoperi. Arcul înseamnă pentru mine să stai seara la foc cu prietenii, să mergi pe râu într-o canoe, să explorezi pădurea și să îi descoperi minunățiile și micile secrete. Am vrut să promovez arcul tradițional în România, așa cum vrei să împărtășești unor prieteni o pasiune, să ne bucurăm împreună de natură, să o redescoperim în felul ăsta.
O natură magnifică, unică în lume
- Natura din România e altfel decât în Germania, de unde veniți? Ce vi se pare special aici?
- România are o natură magnifică, unică în Europa și, aș putea spune, chiar în lume! Munții Carpați sunt ceva ce trebuie neapărat explorat măcar o dată în viață! România încă are o natură fantastică, nealterată de modernitate și din acest punct de vedere este un loc foarte diferit de restul Europei. Aici te simți cu adevărat aproape de începuturile lumii, îi simți sălbăticia și frumusețea simplă. Am fost, de exemplu, în Maramureș, aproape de granița cu Ucraina, și am văzut acolo niște peisaje superbe, care îți tăiau respirația. Și apoi mai este Delta Dunării sau Marea Neagră, cu plajele sălbatice, unde îmi place foarte mult să mă retrag și să mă încarc cu energie, cu frumusețea și liniștea locurilor.
- Venind în România, v-ați luat și afacerea cu dvs., o companie lider mondial în vânzarea de arcuri tradiționale. Ce așteptări aveți în România?
- Afacerea mea este doar un efect, nu un scop în sine. Motivul pentru care am venit în România nu a fost să fac o afacere, ci să promovez trasul cu arcul instinctiv, tradițional. În general, eu cred că dacă te ții de pasiunile tale și faci ce îți place, va veni și succesul în afaceri după aceea. Și cum mie îmi place să îmi fac treaba foarte bine sau să nu o mai fac deloc, m-am trezit că sunt lider pe piața arcurilor tradiționale. S-a întâmplat să câștig și bani mergând pe această pasiune a mea, de a trage cu arcul. În România, m-am hotărât să promovez arcul tradițional, pentru că m-au rugat oamenii de aici, a fost o cerere și o dorință a lor. M-am bucurat că există un astfel de interes și am făcut tot ce am putut în această direcție. La început, au venit câțiva amatori, care mi-au cerut arcuri și săgeți, apoi au venit tot mai mulți interesați, și așa am ajuns să îmi aduc și afacerea aici și să organizez întâlniri și competiții pentru arcașii din România. A fost rezultatul pasiunii comune pentru arcurile tradiționale. Nu îmi propusesem nimic la început...
Arcașii români
- Ce fel de comunitate e aceasta, a arcașilor? Aveți o explicație pentru acest fenomen?
- Când am venit în România, la început, am organizat câteva întâlniri cu arcași. Erau foarte puțini și nivelul lor era destul de scăzut. Dar astăzi, sunt impresionat de amploarea pe care acest fenomen a luat-o. Este o diferență impresionantă! De la felul în care trag și până la nivelul echipamentului, arcașii români au făcut un salt spectaculos în doar câțiva ani! Dacă la început erau o mână de oameni, în doar câțiva ani avem competiții speciale pentru copii, pentru femei, pentru mai multe tipuri de arcuri tradiționale! Sunt la modul absolut bucuros și mulțumit de ceea ce am reușit să aduc pentru oamenii de aici, cu premii atât cât ne-am permis. Dar e o lege universală: dacă dăruiești vei primi înapoi, și eu am primit bucuria de a împărtăși o pasiune cu românii. Pentru mine, este uimitor ce se întâmplă în România cu arcașii tradiționali, ca explicație a fenomenului... Teoretic, 80% dintre oameni, în general, sunt arcași buni, însă pur și simplu ei nu știu că au acest talent. Când oamenii țin în mână pentru prima dată arcul, e mereu la fel: se miră și zic: "Mare scofală, să trag cu arcul!". Și după ce trag prima săgeată îi vezi: parcă se rupe o vrajă. E ceva în ei ce îi face să continue, pentru că în fiecare dintre noi este o veche știință, o cunoaștere ancestrală, moștenită de la străbuni, care se trezește din nou la viață, odată cu prima săgeată trasă. Sunt poate mii de ani de tras cu arcul, moșteniți, undeva, în interior, arcul și săgețile sunt legate de instinctul de a vâna, de a-ți duce mâncarea acasă, de a te simți protejat tu și familia ta. Aceste lucruri se activează, și oamenilor le place. Este ceva în interior, nu în mintea noastră, ceva ce vine de la sine, din adâncurile ființei noastre. Arcul te ajută să cobori în adâncul tău și să eliberezi niște energii bune de acolo, să te întorci la natură și la rădăcini. Asta este, de fapt, trasul cu arcul tradițional. Venirea oamenilor către trasul cu arcul este o mișcare naturală, se simt atrași de asta și de aceea vin tot mai mulți la competițiile și întâlnirile noastre.
- Ce au special arcurile Bearpaw, produse de dvs.?
- Sunt arcuri făcute să îndeplinească așteptările și cerințele oamenilor. Noi nu suntem o fabrică ce produce echipament, pur și simplu. Din experiența mea și a prietenilor care trag cu arcul, adunăm informația și încercăm să facem arcurile mai bune, în funcție de părerile lor. Ei ne spun ce vor și noi schimbăm și încercăm să le facem cum doresc. De peste 20 de ani, compania mea face arcuri așa cum ne sfătuim cu cei ce le folosesc. Am învățat mult, și astăzi avem arcuri și săgeți cu care ne mândrim. Motivul nu au fost banii, când am pornit această afacere, ci dorința de a face arcuri bune pentru mine și prietenii mei. Din fericire, astăzi am devenit o companie mare, care vinde în toată lumea arcuri apreciate, pentru care garantăm 30 de ani. Și eu folosesc aceste arcuri și dacă nu sunt mulțumit de ele, le transform și lucrăm până când devin ceea ce trebuie.
- Care este secretul unei săgeți trase drept la țintă?
- Echilibrul interior. Și pentru asta e nevoie să mergi exact în direcția opusă în care merge lumea ultra-modernă de astăzi: să te întorci la tine însuți, la rădăcinile tale, la natură și la lucrurile simple. Poate să pară ciudat, dar când plângi fără să vrei pentru că ai descoperit o parte neștiută din tine, înseamnă că ești foarte aproape de a deveni campion.