O vizită cu "efecte"

Vizita la Bucureşti a lui Frans Timmermans, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, desfăşurată joi, 1 martie a.c., a fost încă un prilej pentru liderii PSD-ALDE de a-şi etala măiestria în dublu-limbaj, ca să utilizăm formula lui Orwell din "1984".

D-l Timmermans a sosit în România ca urmare a alertei declanşate la Bruxelles de asaltul concertat asu­pra Justiţiei dezlănţuit de parlamentarii majorităţii gu­ver­namentale, culminat - pe moment - cu cererea de re­vocare a procurorului-şef al DNA, Laura Codruţa Kö­vesi, propusă de ministrul de specialitate, Tudorel Toader. Prim-vicepreşedintele CE a vrut să arate că, în ciuda afirmaţiilor guvernului bucureştean şi ale parlamentarilor care-l susţin, Bruxelles-ul este foarte bine informat în legătură cu ceea ce se întâmplă în România, cu campania anticorupţie şi cu eforturile alianţei PSD-ALDE de "îm­blânzire" a ei. Vizita d-lui Timmermans s-a produs în­tr-un context românesc extrem de tulbure: declanşarea pre­siunilor majorităţii guvernamentale asupra CCR, după res­pingerea de către CSM a propunerii ministrului Jus­tiţiei de revocare a şefei DNA, în scopul anulării drep­tului constituţional al preşedintelui ţării de a oficializa această respingere. "Celebra Comisie Iordache" a Parla­mentului României a lucrat cu sârg în acest scop, sus­ţinând - alături de multe propuneri de modificare a le­gislaţiei juridice, excluderea oricărui rol jucat de şeful sta­tului în numirea sau revocarea procurorilor sau a membrilor diverselor organisme ale sistemului de drept din ţară. D-l Timmermans şi-a justificat vizita prin nevoia constatării "la faţa locului" a nivelului de îndeplinire a re­comandărilor din MCV şi a condiţiilor pentru admi­terea României în spaţiul Schengen al UE.
Adevărul este că, până acum un an, înaintea de­clan­şării asaltului generalizat asupra independenţei Justiţiei de către majoritatea PSD-ALDE, România era foarte aproape de ridicarea MCV-ului şi deschiderea - pentru cetăţenii ei - a spaţiului Schengen. D-l Timmermans a spus-o, răspicat, arătându-şi teama că, "pe ultima sută de metri", din cauza încercărilor constante de subordonare a independenţei Justiţiei, România va începe să alerge "în direcţia opusă". De la Bruxelles aşa se văd lucrurile, chiar dacă guvernanţii PSD-ALDE susţin că această pers­pectivă se datorează "dezinformărilor" opoziţiei şi criti­cilor unor europarlamentari români, ca Monica Macovei, Cristian Preda, Traian Ungureanu etc., care, vorba d-nei premier Viorica Dăncilă, se comportă ca "autiştii", când e vorba de "interesele ţării". PSD-ALDE înţeleg, evident, prin "interesele ţării", propriile lor interese. Este intere­sant să observăm aici că formula d-nei Dăncilă dezvăluie o mentalitate adânc înrădăcinată în comunism (şi exa­cerbată în "epoca Ceauşescu"), aceea a "vitrinei" pentru exterior, menită să acopere mizeria internă. Comuniştii voiau ca străinătatea să-i perceapă pe români "uniţi în cuget şi simţiri", în jurul "conducătorului iubit". D-l Timmermans a arătat că guvernanţii s-au trădat singuri în bătălia lor cu Justiţia, prin acte care nu au nicio legătură cu opoziţia politică. Dacă magistraţii (procurori sau judecători) au greşit, atunci greşelile lor trebuie amen­date de "oamenii din sistem" şi nu de politicienii din guvern sau Parlament, prin încălcarea principiului de­mocratic fundamental al separaţiei puterilor în stat, a spus el, făcând aluzie la propunerea politică, neargumentată tehnic, de revocare a şefei DNA, din partea ministrului Tudorel Toader, şi la iniţiativele prin care aleşii PSD-ALDE vor "să timoreze sistemul judiciar".
Cum au reacţionat liderii alianţei guvernamentale la aceste critici, abia voalate? Apelând, bineînţeles, la ace­laşi dublu limbaj, cu care s-a împăunat şi d-na Dăncilă. Re­ferindu-se la chestiunea revocării Laurei-Codruţa Kö­vesi, percepută ca duşman al tuturor politicienilor penali sau cu probleme penale, Liviu Dragnea, principalul interesat în subordonarea politică a Justiţiei (care l-a "agăţat" în mai multe dosare), declara că "PSD, şi eu, ca preşedinte, am stat deoparte în toată această perioadă, în legătură cu acest subiect". Oare aşa să fie? Promovarea OUG 13, căderea celor două guverne PSD-ALDE, pentru că n-au reuşit să blocheze eficient acţiunile DNA, propunerile anti-Justiţie ale Comisiei Iordache etc. s-au făcut fără ştirea lui? Toţi membrii PSD-ului au realizat de mult că "partidul" are un singur stăpân, care ştie şi de­cide tot. După vizita d-lui Timmermans, Florin Iordache a declarat, cu de la sine putere, că n-ar fi existat niciun răz­boi între Parlament (care s-a erijat în deţinător al puterii absolute) şi celelalte instituţii ale statului, dacă "pa­tronul" nu i-ar fi dat voie. Ca şi Tudorel Toader, Ior­dache este un slujitor obedient al şefului, căruia nu-i iese din cuvânt.
Dragnea vrea să mascheze interesul lui personal în subordonarea Justiţiei. Ca şi în cazul abrogării OUG 13, el a dat înapoi, după ce "tehnocratul" Toader s-a "făcut de râs" şi a eşuat. Şeful PSD nu va ataca niciodată pe faţă independenţa Justiţiei, susţinând - cum am văzut - că "stă deoparte". Va lăsa revocarea şefei DNA în mâinile CCR, obedienta Curte Constituţională găsind destule argumente "tehnice" ca să-l forţeze pe preşedintele ţării să o accepte. Cu vizita d-lui Timmermans, bătălia s-a mai relaxat, dar nu s-a încheiat. Dragnea şi ai lui vor schimba doar "vitrina", în speranţa că, de data asta, ea va fi mai con­vingătoare.