Mai ales dacă eşti o persoană publică importantă, normal înseamnă a te pune la dispoziţia justiţiei, înseamnă să-ţi aperi punctul de vedere, dacă se poate, prin intermediul avocaţilor angajaţi, şi nu prin răfuieli personale cu judecătorii şi procurorii. Iarăşi, normal este să te prezinţi la audieri şi la termenele de judecată, nu să fugi din ţară sau să îţi cauţi tot felul de alibiuri, ca să lipseşti cu lunile sau cu anii. Firesc ar fi şi să transmiţi, cât se poate, faptul că ai încredere în justiţie, pentru că dacă tu, cel care ai vizibilitate publică, influenţă politică şi putere financiară nu ai încredere că ţi se poate face dreptate, ce să mai creadă omul amărât, de la care tocmai te pregăteai să ceri votul? Iar dacă totul iese bine, iar judecătorii îi infirmă pe procurori, în baza probelor aduse de tine şi de avocaţii tăi, ai toată libertatea să te întorci, juridic, împotriva celor care ţi-au făcut o nedreptate şi să ceri despăgubiri pentru asta. Ai pierdut o funcţie, poate, ai pierdut imagine, ai pierdut nişte ani, e perfect justificat să primeşti compensaţii. Aşa se întâmplă în orice ţară normală din lume: justiţia e mai presus de toţi şi de toate. Condamnări de 100% din dosare nu avem decât în dictaturi, nu şi în democraţii. Apoi, însuşi faptul de a-ţi demonstra nevinovăţia la capătul unui proces mediatizat e în măsură să-ţi dea elanul de a o lua de la capăt, de a reveni în forţă în politică. Cam aşa stau lucrurile în ţările civilizate... Şi chiar şi la noi, în cazul lui Ludovic Orban, preşedinte PNL şi fost candidat la primăria Bucureştiului. Departe de a fi un caz normal, el este unul excepţional. Orban a fost achitat, luni, definitiv, de instanţă, după ce fusese acuzat de procurori că ar fi cerut bani de la bogătani ca să-şi plătească apariţiile publice pe la diverse televiziuni. E o practică despre care se vorbeşte de ani de zile, în spatele uşilor închise. În dosarul lui Ludovic Orban, fapta nu a putut fi demonstrată de procurori. Dar nu despre dosarul Orban e vorba, ci despre un anume fel de a te comporta ca politician, când faptele tale intră sub incidenţa legii. Iar aici Ludovic Orban a procedat exemplar, ca un veritabil politician occidental. Nu s-a agăţat de candidatură, nu s-a victimizat prin presă, nu şi-a tras partidul în scandal, nu a fugit de judecată, nu s-a ascuns prin Costa Rica. Ceea ce la alţii sunt gesturi la ordinea zilei, la noi au ajuns gesturi de remarcat şi de lăudat! O facem şi noi aici, poate se vor molipsi şi alţi politicieni români de un pic de normalitate...
Un pic de normalitate
Când eşti şef mare de partid şi candidat la o funcţie importantă în stat sau în administraţia publică, iar procurorii deschid un dosar de urmărire penală pe numele tău, normal este să faci un pas în spate, să te retragi din cursa electorală în care erai implicat, să nu te mai agăţi de funcţiile pe care le ai şi să te pui la dispoziţia organelor de urmărire penală.
Mai ales dacă eşti o persoană publică importantă, normal înseamnă a te pune la dispoziţia justiţiei, înseamnă să-ţi aperi punctul de vedere, dacă se poate, prin intermediul avocaţilor angajaţi, şi nu prin răfuieli personale cu judecătorii şi procurorii. Iarăşi, normal este să te prezinţi la audieri şi la termenele de judecată, nu să fugi din ţară sau să îţi cauţi tot felul de alibiuri, ca să lipseşti cu lunile sau cu anii. Firesc ar fi şi să transmiţi, cât se poate, faptul că ai încredere în justiţie, pentru că dacă tu, cel care ai vizibilitate publică, influenţă politică şi putere financiară nu ai încredere că ţi se poate face dreptate, ce să mai creadă omul amărât, de la care tocmai te pregăteai să ceri votul? Iar dacă totul iese bine, iar judecătorii îi infirmă pe procurori, în baza probelor aduse de tine şi de avocaţii tăi, ai toată libertatea să te întorci, juridic, împotriva celor care ţi-au făcut o nedreptate şi să ceri despăgubiri pentru asta. Ai pierdut o funcţie, poate, ai pierdut imagine, ai pierdut nişte ani, e perfect justificat să primeşti compensaţii. Aşa se întâmplă în orice ţară normală din lume: justiţia e mai presus de toţi şi de toate. Condamnări de 100% din dosare nu avem decât în dictaturi, nu şi în democraţii. Apoi, însuşi faptul de a-ţi demonstra nevinovăţia la capătul unui proces mediatizat e în măsură să-ţi dea elanul de a o lua de la capăt, de a reveni în forţă în politică. Cam aşa stau lucrurile în ţările civilizate... Şi chiar şi la noi, în cazul lui Ludovic Orban, preşedinte PNL şi fost candidat la primăria Bucureştiului. Departe de a fi un caz normal, el este unul excepţional. Orban a fost achitat, luni, definitiv, de instanţă, după ce fusese acuzat de procurori că ar fi cerut bani de la bogătani ca să-şi plătească apariţiile publice pe la diverse televiziuni. E o practică despre care se vorbeşte de ani de zile, în spatele uşilor închise. În dosarul lui Ludovic Orban, fapta nu a putut fi demonstrată de procurori. Dar nu despre dosarul Orban e vorba, ci despre un anume fel de a te comporta ca politician, când faptele tale intră sub incidenţa legii. Iar aici Ludovic Orban a procedat exemplar, ca un veritabil politician occidental. Nu s-a agăţat de candidatură, nu s-a victimizat prin presă, nu şi-a tras partidul în scandal, nu a fugit de judecată, nu s-a ascuns prin Costa Rica. Ceea ce la alţii sunt gesturi la ordinea zilei, la noi au ajuns gesturi de remarcat şi de lăudat! O facem şi noi aici, poate se vor molipsi şi alţi politicieni români de un pic de normalitate...
Mai ales dacă eşti o persoană publică importantă, normal înseamnă a te pune la dispoziţia justiţiei, înseamnă să-ţi aperi punctul de vedere, dacă se poate, prin intermediul avocaţilor angajaţi, şi nu prin răfuieli personale cu judecătorii şi procurorii. Iarăşi, normal este să te prezinţi la audieri şi la termenele de judecată, nu să fugi din ţară sau să îţi cauţi tot felul de alibiuri, ca să lipseşti cu lunile sau cu anii. Firesc ar fi şi să transmiţi, cât se poate, faptul că ai încredere în justiţie, pentru că dacă tu, cel care ai vizibilitate publică, influenţă politică şi putere financiară nu ai încredere că ţi se poate face dreptate, ce să mai creadă omul amărât, de la care tocmai te pregăteai să ceri votul? Iar dacă totul iese bine, iar judecătorii îi infirmă pe procurori, în baza probelor aduse de tine şi de avocaţii tăi, ai toată libertatea să te întorci, juridic, împotriva celor care ţi-au făcut o nedreptate şi să ceri despăgubiri pentru asta. Ai pierdut o funcţie, poate, ai pierdut imagine, ai pierdut nişte ani, e perfect justificat să primeşti compensaţii. Aşa se întâmplă în orice ţară normală din lume: justiţia e mai presus de toţi şi de toate. Condamnări de 100% din dosare nu avem decât în dictaturi, nu şi în democraţii. Apoi, însuşi faptul de a-ţi demonstra nevinovăţia la capătul unui proces mediatizat e în măsură să-ţi dea elanul de a o lua de la capăt, de a reveni în forţă în politică. Cam aşa stau lucrurile în ţările civilizate... Şi chiar şi la noi, în cazul lui Ludovic Orban, preşedinte PNL şi fost candidat la primăria Bucureştiului. Departe de a fi un caz normal, el este unul excepţional. Orban a fost achitat, luni, definitiv, de instanţă, după ce fusese acuzat de procurori că ar fi cerut bani de la bogătani ca să-şi plătească apariţiile publice pe la diverse televiziuni. E o practică despre care se vorbeşte de ani de zile, în spatele uşilor închise. În dosarul lui Ludovic Orban, fapta nu a putut fi demonstrată de procurori. Dar nu despre dosarul Orban e vorba, ci despre un anume fel de a te comporta ca politician, când faptele tale intră sub incidenţa legii. Iar aici Ludovic Orban a procedat exemplar, ca un veritabil politician occidental. Nu s-a agăţat de candidatură, nu s-a victimizat prin presă, nu şi-a tras partidul în scandal, nu a fugit de judecată, nu s-a ascuns prin Costa Rica. Ceea ce la alţii sunt gesturi la ordinea zilei, la noi au ajuns gesturi de remarcat şi de lăudat! O facem şi noi aici, poate se vor molipsi şi alţi politicieni români de un pic de normalitate...
Alte articole din acest numar
- ANCHETĂ "FORMULA AS" - "Să oprim legile care vor să mutileze ultimele bucăţi de Rai din România"
- Despre OŢET
- Selecţia "Formula AS"