D-l Timmermans a sosit în România ca urmare a alertei declanșate la Bruxelles de asaltul concertat asupra Justiției dezlănțuit de parlamentarii majorității guvernamentale, culminat - pe moment - cu cererea de revocare a procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi, propusă de ministrul de specialitate, Tudorel Toader. Prim-vicepreședintele CE a vrut să arate că, în ciuda afirmațiilor guvernului bucureștean și ale parlamentarilor care-l susțin, Bruxelles-ul este foarte bine informat în legătură cu ceea ce se întâmplă în România, cu campania anticorupție și cu eforturile alianței PSD-ALDE de "îmblânzire" a ei. Vizita d-lui Timmermans s-a produs într-un context românesc extrem de tulbure: declanșarea presiunilor majorității guvernamentale asupra CCR, după respingerea de către CSM a propunerii ministrului Justiției de revocare a șefei DNA, în scopul anulării dreptului constituțional al președintelui țării de a oficializa această respingere. "Celebra Comisie Iordache" a Parlamentului României a lucrat cu sârg în acest scop, susținând - alături de multe propuneri de modificare a legislației juridice, excluderea oricărui rol jucat de șeful statului în numirea sau revocarea procurorilor sau a membrilor diverselor organisme ale sistemului de drept din țară. D-l Timmermans și-a justificat vizita prin nevoia constatării "la fața locului" a nivelului de îndeplinire a recomandărilor din MCV și a condițiilor pentru admiterea României în spațiul Schengen al UE.
Adevărul este că, până acum un an, înaintea declanșării asaltului generalizat asupra independenței Justiției de către majoritatea PSD-ALDE, România era foarte aproape de ridicarea MCV-ului și deschiderea - pentru cetățenii ei - a spațiului Schengen. D-l Timmermans a spus-o, răspicat, arătându-și teama că, "pe ultima sută de metri", din cauza încercărilor constante de subordonare a independenței Justiției, România va începe să alerge "în direcția opusă". De la Bruxelles așa se văd lucrurile, chiar dacă guvernanții PSD-ALDE susțin că această perspectivă se datorează "dezinformărilor" opoziției și criticilor unor europarlamentari români, ca Monica Macovei, Cristian Preda, Traian Ungureanu etc., care, vorba d-nei premier Viorica Dăncilă, se comportă ca "autiștii", când e vorba de "interesele țării". PSD-ALDE înțeleg, evident, prin "interesele țării", propriile lor interese. Este interesant să observăm aici că formula d-nei Dăncilă dezvăluie o mentalitate adânc înrădăcinată în comunism (și exacerbată în "epoca Ceaușescu"), aceea a "vitrinei" pentru exterior, menită să acopere mizeria internă. Comuniștii voiau ca străinătatea să-i perceapă pe români "uniți în cuget și simțiri", în jurul "conducătorului iubit". D-l Timmermans a arătat că guvernanții s-au trădat singuri în bătălia lor cu Justiția, prin acte care nu au nicio legătură cu opoziția politică. Dacă magistrații (procurori sau judecători) au greșit, atunci greșelile lor trebuie amendate de "oamenii din sistem" și nu de politicienii din guvern sau Parlament, prin încălcarea principiului democratic fundamental al separației puterilor în stat, a spus el, făcând aluzie la propunerea politică, neargumentată tehnic, de revocare a șefei DNA, din partea ministrului Tudorel Toader, și la inițiativele prin care aleșii PSD-ALDE vor "să timoreze sistemul judiciar".
Cum au reacționat liderii alianței guvernamentale la aceste critici, abia voalate? Apelând, bineînțeles, la același dublu limbaj, cu care s-a împăunat și d-na Dăncilă. Referindu-se la chestiunea revocării Laurei-Codruța Kövesi, percepută ca dușman al tuturor politicienilor penali sau cu probleme penale, Liviu Dragnea, principalul interesat în subordonarea politică a Justiției (care l-a "agățat" în mai multe dosare), declara că "PSD, și eu, ca președinte, am stat deoparte în toată această perioadă, în legătură cu acest subiect". Oare așa să fie? Promovarea OUG 13, căderea celor două guverne PSD-ALDE, pentru că n-au reușit să blocheze eficient acțiunile DNA, propunerile anti-Justiție ale Comisiei Iordache etc. s-au făcut fără știrea lui? Toți membrii PSD-ului au realizat de mult că "partidul" are un singur stăpân, care știe și decide tot. După vizita d-lui Timmermans, Florin Iordache a declarat, cu de la sine putere, că n-ar fi existat niciun război între Parlament (care s-a erijat în deținător al puterii absolute) și celelalte instituții ale statului, dacă "patronul" nu i-ar fi dat voie. Ca și Tudorel Toader, Iordache este un slujitor obedient al șefului, căruia nu-i iese din cuvânt.
Dragnea vrea să mascheze interesul lui personal în subordonarea Justiției. Ca și în cazul abrogării OUG 13, el a dat înapoi, după ce "tehnocratul" Toader s-a "făcut de râs" și a eșuat. Șeful PSD nu va ataca niciodată pe față independența Justiției, susținând - cum am văzut - că "stă deoparte". Va lăsa revocarea șefei DNA în mâinile CCR, obedienta Curte Constituțională găsind destule argumente "tehnice" ca să-l forțeze pe președintele țării să o accepte. Cu vizita d-lui Timmermans, bătălia s-a mai relaxat, dar nu s-a încheiat. Dragnea și ai lui vor schimba doar "vitrina", în speranța că, de data asta, ea va fi mai convingătoare.