Despre Stalin şi Hitler s-au scris şi continuă să se scrie mulţime de cărţi, pe lângă filmele documentare peste care dai mereu zapând. Biografiile lui Hitler au fost mai consistente fiindcă istoricii au avut acces nelimitat la arhivele şi mărturiile despre "traseul" lui. În cazul lui Stalin, documentele arhivate şi memoriile colaboratorilor au fost cenzurate sau autocenzurate, Uniunea Sovietică nefiind dispusă să pună la dispoziţia cercetătorilor date complete despre cel ce a condus-o dictatorial între 1929 şi 1953.Toate scrierile despre Stalin, encomiastice sau critice, au fost de aceea, până după anii '90, marcate de subiectivism, ideologie sau parţialitate obiectivă datorată accesului restrâns la documente. Abia prăbuşirea URSS a dat - pentru scurt timp - posibilitatea consultării lor, accesul la mărturii necenzurate despre intimitatea "marelui călău". Se ştie acum că, în sfertul de secol în care şi-a exercitat puterea, Stalin a trimis la moarte, direct sau indirect, cel puţin un milion de oameni pe an. Care au fost resorturile acestei cruzimi? Din ce cauze a acţionat astfel şi cum şi-a motivat opţiunile sângeroase? Sunt întrebări la care mulţi istorici au încercat să răspundă, înfruntând pericolul mitologizării personajului sau al considerării lui ori ca rezultat inevitabil, ori ca accident al istoriei Rusiei. O analiză coerentă şi lucidă era cu atât mai necesară cu cât Rusia de azi se îndreaptă spre o revalorificare a cultului personalităţii staliniste. Cartea pe care vi-o propun azi este o asemenea analiză a motivaţiilor şi resorturilor intime ale acţiunilor lui Stalin. Cea mai completă de până acum. Hlevniuk nu a recurs la o naraţiune cronologică şi nici la tentaţia anecdotei. Studiind atent istoriografia epocii sovietice şi având acces, în scurta perioadă cât au fost deschise, la arhivele P.C.U.S., inclusiv la arhiva personală a dictatorului, el s-a orientat spre momentele esenţiale ale evoluţiei lui Stalin, evitând "expunerile arhivistice" (cum o face un istoric precum D. Volkogonov), naraţiunile documentate (precum cele ale britanicului Simon Sebag Montefiore), dar şi apologiile pseudoacademice. Oleg V. Hlevniuk îşi structurează cartea pe modelul păpuşilor Matrioşka, plecând de la ultima zi de viaţă a lui Stalin, pentru a detalia pe rând mecanismele lui de gândire şi acţiune, cu surprinderea riguroasă a condiţionărilor istorice obiective care le-au declanşat. Ne dezvăluie astfel abisuri psihice, complexe şi fixaţii care l-au marcat în situaţii date, paradigmele în care s-a mişcat. Documentarea realizată fără părtinire ideologică îi permite să demoleze atât teza necesităţii istorice a stalinismului cât şi cea opusă, a "accidentului" care l-a împins pe Stalin la conducerea imperiului sovietic. Ni se arată cum şi-a impus treptat dictatura utilizând cu viclenie împrejurările istorice traversate; cum a reuşit să-şi elimine concurenţa prin clasicul principiu divide et impera şi să-şi fidelizeze susţinătorii limitându-le informaţiile strict la domeniul de care răspundeau. Astfel, el a devenit singurul actor al conducerii sovietice care avea acces la toate datele legate de contextul intern şi extern, singurul decident în raport cu ele. Noua biografie scrisă de istoricul rus - cel mai mare expert în Stalin, după cum spune Montefiore - e o lectură esenţială pentru cei interesaţi de secolul XX şi reverberaţiile lui în lumea de azi.
Selecţia "Formula AS"
* Oleg V. Hlevniuk, "Stalin. O nouă biografie a unui dictator", traducere de Anca Simitopol, Editura Litera (tel. 021/319. 63.90), 554 p.
Despre Stalin şi Hitler s-au scris şi continuă să se scrie mulţime de cărţi, pe lângă filmele documentare peste care dai mereu zapând. Biografiile lui Hitler au fost mai consistente fiindcă istoricii au avut acces nelimitat la arhivele şi mărturiile despre "traseul" lui. În cazul lui Stalin, documentele arhivate şi memoriile colaboratorilor au fost cenzurate sau autocenzurate, Uniunea Sovietică nefiind dispusă să pună la dispoziţia cercetătorilor date complete despre cel ce a condus-o dictatorial între 1929 şi 1953.Toate scrierile despre Stalin, encomiastice sau critice, au fost de aceea, până după anii '90, marcate de subiectivism, ideologie sau parţialitate obiectivă datorată accesului restrâns la documente. Abia prăbuşirea URSS a dat - pentru scurt timp - posibilitatea consultării lor, accesul la mărturii necenzurate despre intimitatea "marelui călău". Se ştie acum că, în sfertul de secol în care şi-a exercitat puterea, Stalin a trimis la moarte, direct sau indirect, cel puţin un milion de oameni pe an. Care au fost resorturile acestei cruzimi? Din ce cauze a acţionat astfel şi cum şi-a motivat opţiunile sângeroase? Sunt întrebări la care mulţi istorici au încercat să răspundă, înfruntând pericolul mitologizării personajului sau al considerării lui ori ca rezultat inevitabil, ori ca accident al istoriei Rusiei. O analiză coerentă şi lucidă era cu atât mai necesară cu cât Rusia de azi se îndreaptă spre o revalorificare a cultului personalităţii staliniste. Cartea pe care vi-o propun azi este o asemenea analiză a motivaţiilor şi resorturilor intime ale acţiunilor lui Stalin. Cea mai completă de până acum. Hlevniuk nu a recurs la o naraţiune cronologică şi nici la tentaţia anecdotei. Studiind atent istoriografia epocii sovietice şi având acces, în scurta perioadă cât au fost deschise, la arhivele P.C.U.S., inclusiv la arhiva personală a dictatorului, el s-a orientat spre momentele esenţiale ale evoluţiei lui Stalin, evitând "expunerile arhivistice" (cum o face un istoric precum D. Volkogonov), naraţiunile documentate (precum cele ale britanicului Simon Sebag Montefiore), dar şi apologiile pseudoacademice. Oleg V. Hlevniuk îşi structurează cartea pe modelul păpuşilor Matrioşka, plecând de la ultima zi de viaţă a lui Stalin, pentru a detalia pe rând mecanismele lui de gândire şi acţiune, cu surprinderea riguroasă a condiţionărilor istorice obiective care le-au declanşat. Ne dezvăluie astfel abisuri psihice, complexe şi fixaţii care l-au marcat în situaţii date, paradigmele în care s-a mişcat. Documentarea realizată fără părtinire ideologică îi permite să demoleze atât teza necesităţii istorice a stalinismului cât şi cea opusă, a "accidentului" care l-a împins pe Stalin la conducerea imperiului sovietic. Ni se arată cum şi-a impus treptat dictatura utilizând cu viclenie împrejurările istorice traversate; cum a reuşit să-şi elimine concurenţa prin clasicul principiu divide et impera şi să-şi fidelizeze susţinătorii limitându-le informaţiile strict la domeniul de care răspundeau. Astfel, el a devenit singurul actor al conducerii sovietice care avea acces la toate datele legate de contextul intern şi extern, singurul decident în raport cu ele. Noua biografie scrisă de istoricul rus - cel mai mare expert în Stalin, după cum spune Montefiore - e o lectură esenţială pentru cei interesaţi de secolul XX şi reverberaţiile lui în lumea de azi.
Despre Stalin şi Hitler s-au scris şi continuă să se scrie mulţime de cărţi, pe lângă filmele documentare peste care dai mereu zapând. Biografiile lui Hitler au fost mai consistente fiindcă istoricii au avut acces nelimitat la arhivele şi mărturiile despre "traseul" lui. În cazul lui Stalin, documentele arhivate şi memoriile colaboratorilor au fost cenzurate sau autocenzurate, Uniunea Sovietică nefiind dispusă să pună la dispoziţia cercetătorilor date complete despre cel ce a condus-o dictatorial între 1929 şi 1953.Toate scrierile despre Stalin, encomiastice sau critice, au fost de aceea, până după anii '90, marcate de subiectivism, ideologie sau parţialitate obiectivă datorată accesului restrâns la documente. Abia prăbuşirea URSS a dat - pentru scurt timp - posibilitatea consultării lor, accesul la mărturii necenzurate despre intimitatea "marelui călău". Se ştie acum că, în sfertul de secol în care şi-a exercitat puterea, Stalin a trimis la moarte, direct sau indirect, cel puţin un milion de oameni pe an. Care au fost resorturile acestei cruzimi? Din ce cauze a acţionat astfel şi cum şi-a motivat opţiunile sângeroase? Sunt întrebări la care mulţi istorici au încercat să răspundă, înfruntând pericolul mitologizării personajului sau al considerării lui ori ca rezultat inevitabil, ori ca accident al istoriei Rusiei. O analiză coerentă şi lucidă era cu atât mai necesară cu cât Rusia de azi se îndreaptă spre o revalorificare a cultului personalităţii staliniste. Cartea pe care vi-o propun azi este o asemenea analiză a motivaţiilor şi resorturilor intime ale acţiunilor lui Stalin. Cea mai completă de până acum. Hlevniuk nu a recurs la o naraţiune cronologică şi nici la tentaţia anecdotei. Studiind atent istoriografia epocii sovietice şi având acces, în scurta perioadă cât au fost deschise, la arhivele P.C.U.S., inclusiv la arhiva personală a dictatorului, el s-a orientat spre momentele esenţiale ale evoluţiei lui Stalin, evitând "expunerile arhivistice" (cum o face un istoric precum D. Volkogonov), naraţiunile documentate (precum cele ale britanicului Simon Sebag Montefiore), dar şi apologiile pseudoacademice. Oleg V. Hlevniuk îşi structurează cartea pe modelul păpuşilor Matrioşka, plecând de la ultima zi de viaţă a lui Stalin, pentru a detalia pe rând mecanismele lui de gândire şi acţiune, cu surprinderea riguroasă a condiţionărilor istorice obiective care le-au declanşat. Ne dezvăluie astfel abisuri psihice, complexe şi fixaţii care l-au marcat în situaţii date, paradigmele în care s-a mişcat. Documentarea realizată fără părtinire ideologică îi permite să demoleze atât teza necesităţii istorice a stalinismului cât şi cea opusă, a "accidentului" care l-a împins pe Stalin la conducerea imperiului sovietic. Ni se arată cum şi-a impus treptat dictatura utilizând cu viclenie împrejurările istorice traversate; cum a reuşit să-şi elimine concurenţa prin clasicul principiu divide et impera şi să-şi fidelizeze susţinătorii limitându-le informaţiile strict la domeniul de care răspundeau. Astfel, el a devenit singurul actor al conducerii sovietice care avea acces la toate datele legate de contextul intern şi extern, singurul decident în raport cu ele. Noua biografie scrisă de istoricul rus - cel mai mare expert în Stalin, după cum spune Montefiore - e o lectură esenţială pentru cei interesaţi de secolul XX şi reverberaţiile lui în lumea de azi.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
