Pe lângă alte competenţe - literare, sportive, lingvistice, editoriale - Radu Paraschivescu e şi un neobosit culegător de tâmpenii spuse sau scrise. Recolta anuală e atât de bogată, încât numărul colecţiilor sale de perle şi comportamente aberante comentate spiritual creşte mereu. De la începutul anilor 2000 şi până azi, volumele lui comice în care, sub stratul amuzant de suprafaţă, sunt teme şi temeri serioase privind nesimţirea, prostia, minciuna, agresivitatea şi lăcomia din societatea românească, au umplut un raft de bibliotecă. În ele, un cercetător din viitor va găsi, bine conservat în ironie, material din belşug despre moravurile şi năravurile VIP-urilor din tranziţia românească nu se ştie spre ce, oricum nu spre ce am visat în 1989. Cel mai nou volum al lui Radu Paraschivescu, prin al cărui filtru de inteligenţă, cultură şi umor au trecut cei 27 de ani de sfidare neruşinată a aşteptărilor, are ca temă impostura, aberaţiile şi şarlatania ascunse sub umbrela cercetării ştiinţifice. Vă sunt cu siguranţă familiare enunţurile care încep cu "o echipă de cercetători de la vestita universitate..." sau "un studiu recent publicat în prestigioasa revistă..." şi continuă cu propoziţii pline de termeni ştiinţifici necunoscuţi omului de rând, pentru ca, în concluzie, să dea credibilitate unor produse comerciale, să susţină anumite sectoare ale pieţei. De cele mai multe ori, concluziile aşa-ziselor "cercetări ştiinţifice" se bat cap în cap: ceea ce unii consideră benefic, alţii zic că e nociv, astfel încât bietul ins naiv nu mai ştie pe cine să creadă. Volumul are două părţi - Chipul românesc al imposturii şi Rătăciri planetare. În prima, sunt comentate cu o vervă ironică plină de vorbe de duh doctoratele plagiate ale politicienilor (Ponta, Gabriel Oprea, Ecaterina Andronescu, Petre Tobă ş.c.l.) ce continuă ştafeta imposturii academice a "savantei" Elena Ceauşescu. Nu sunt uitate nici "lucrările ştiinţifice" (de la 5 în sus de fiecare), compilate de "negri" pentru deţinuţi celebri şi girate de universitari corupţi, părtaşi la înşelăciune. O altă categorie de escroci care bântuie televiziunile şi tabloidele sunt cei care se recomandă cercetători şi inventatori de panacee universale. Fiindcă "e plin pământul de disperaţi candizi", aceşti traficanţi de iluzii le vând, cu complicitatea interesată a unor realizatori de emisiuni şi redactori, prafuri şi lichide miraculoase, necercetaţi de nimeni, nici măcar de Fisc. Delirul lor în jargon pseudoştiinţific aliat cu persuasiunea de tip Teleshopping îi dă lui Radu Paraschivescu prilejul unor comentarii foarte caraghioase. La fel te face să râzi şi când amestecă "descoperiri" reale ale unor echipe de cercetători străini care-şi propun teme stupide, cu invenţii personale în acelaşi spirit, duse la absurd, toate împănate cu citate spirituale, bancuri şi jocuri de cuvinte suculente.
Selecţia "Formula AS"
* Radu Paraschivescu, "Cartea râsului şi a cercetării", Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 194 p.
Pe lângă alte competenţe - literare, sportive, lingvistice, editoriale - Radu Paraschivescu e şi un neobosit culegător de tâmpenii spuse sau scrise. Recolta anuală e atât de bogată, încât numărul colecţiilor sale de perle şi comportamente aberante comentate spiritual creşte mereu. De la începutul anilor 2000 şi până azi, volumele lui comice în care, sub stratul amuzant de suprafaţă, sunt teme şi temeri serioase privind nesimţirea, prostia, minciuna, agresivitatea şi lăcomia din societatea românească, au umplut un raft de bibliotecă. În ele, un cercetător din viitor va găsi, bine conservat în ironie, material din belşug despre moravurile şi năravurile VIP-urilor din tranziţia românească nu se ştie spre ce, oricum nu spre ce am visat în 1989. Cel mai nou volum al lui Radu Paraschivescu, prin al cărui filtru de inteligenţă, cultură şi umor au trecut cei 27 de ani de sfidare neruşinată a aşteptărilor, are ca temă impostura, aberaţiile şi şarlatania ascunse sub umbrela cercetării ştiinţifice. Vă sunt cu siguranţă familiare enunţurile care încep cu "o echipă de cercetători de la vestita universitate..." sau "un studiu recent publicat în prestigioasa revistă..." şi continuă cu propoziţii pline de termeni ştiinţifici necunoscuţi omului de rând, pentru ca, în concluzie, să dea credibilitate unor produse comerciale, să susţină anumite sectoare ale pieţei. De cele mai multe ori, concluziile aşa-ziselor "cercetări ştiinţifice" se bat cap în cap: ceea ce unii consideră benefic, alţii zic că e nociv, astfel încât bietul ins naiv nu mai ştie pe cine să creadă. Volumul are două părţi - Chipul românesc al imposturii şi Rătăciri planetare. În prima, sunt comentate cu o vervă ironică plină de vorbe de duh doctoratele plagiate ale politicienilor (Ponta, Gabriel Oprea, Ecaterina Andronescu, Petre Tobă ş.c.l.) ce continuă ştafeta imposturii academice a "savantei" Elena Ceauşescu. Nu sunt uitate nici "lucrările ştiinţifice" (de la 5 în sus de fiecare), compilate de "negri" pentru deţinuţi celebri şi girate de universitari corupţi, părtaşi la înşelăciune. O altă categorie de escroci care bântuie televiziunile şi tabloidele sunt cei care se recomandă cercetători şi inventatori de panacee universale. Fiindcă "e plin pământul de disperaţi candizi", aceşti traficanţi de iluzii le vând, cu complicitatea interesată a unor realizatori de emisiuni şi redactori, prafuri şi lichide miraculoase, necercetaţi de nimeni, nici măcar de Fisc. Delirul lor în jargon pseudoştiinţific aliat cu persuasiunea de tip Teleshopping îi dă lui Radu Paraschivescu prilejul unor comentarii foarte caraghioase. La fel te face să râzi şi când amestecă "descoperiri" reale ale unor echipe de cercetători străini care-şi propun teme stupide, cu invenţii personale în acelaşi spirit, duse la absurd, toate împănate cu citate spirituale, bancuri şi jocuri de cuvinte suculente.
Pe lângă alte competenţe - literare, sportive, lingvistice, editoriale - Radu Paraschivescu e şi un neobosit culegător de tâmpenii spuse sau scrise. Recolta anuală e atât de bogată, încât numărul colecţiilor sale de perle şi comportamente aberante comentate spiritual creşte mereu. De la începutul anilor 2000 şi până azi, volumele lui comice în care, sub stratul amuzant de suprafaţă, sunt teme şi temeri serioase privind nesimţirea, prostia, minciuna, agresivitatea şi lăcomia din societatea românească, au umplut un raft de bibliotecă. În ele, un cercetător din viitor va găsi, bine conservat în ironie, material din belşug despre moravurile şi năravurile VIP-urilor din tranziţia românească nu se ştie spre ce, oricum nu spre ce am visat în 1989. Cel mai nou volum al lui Radu Paraschivescu, prin al cărui filtru de inteligenţă, cultură şi umor au trecut cei 27 de ani de sfidare neruşinată a aşteptărilor, are ca temă impostura, aberaţiile şi şarlatania ascunse sub umbrela cercetării ştiinţifice. Vă sunt cu siguranţă familiare enunţurile care încep cu "o echipă de cercetători de la vestita universitate..." sau "un studiu recent publicat în prestigioasa revistă..." şi continuă cu propoziţii pline de termeni ştiinţifici necunoscuţi omului de rând, pentru ca, în concluzie, să dea credibilitate unor produse comerciale, să susţină anumite sectoare ale pieţei. De cele mai multe ori, concluziile aşa-ziselor "cercetări ştiinţifice" se bat cap în cap: ceea ce unii consideră benefic, alţii zic că e nociv, astfel încât bietul ins naiv nu mai ştie pe cine să creadă. Volumul are două părţi - Chipul românesc al imposturii şi Rătăciri planetare. În prima, sunt comentate cu o vervă ironică plină de vorbe de duh doctoratele plagiate ale politicienilor (Ponta, Gabriel Oprea, Ecaterina Andronescu, Petre Tobă ş.c.l.) ce continuă ştafeta imposturii academice a "savantei" Elena Ceauşescu. Nu sunt uitate nici "lucrările ştiinţifice" (de la 5 în sus de fiecare), compilate de "negri" pentru deţinuţi celebri şi girate de universitari corupţi, părtaşi la înşelăciune. O altă categorie de escroci care bântuie televiziunile şi tabloidele sunt cei care se recomandă cercetători şi inventatori de panacee universale. Fiindcă "e plin pământul de disperaţi candizi", aceşti traficanţi de iluzii le vând, cu complicitatea interesată a unor realizatori de emisiuni şi redactori, prafuri şi lichide miraculoase, necercetaţi de nimeni, nici măcar de Fisc. Delirul lor în jargon pseudoştiinţific aliat cu persuasiunea de tip Teleshopping îi dă lui Radu Paraschivescu prilejul unor comentarii foarte caraghioase. La fel te face să râzi şi când amestecă "descoperiri" reale ale unor echipe de cercetători străini care-şi propun teme stupide, cu invenţii personale în acelaşi spirit, duse la absurd, toate împănate cu citate spirituale, bancuri şi jocuri de cuvinte suculente.