Prin urmare, mergând pe firul logicii, picăţelele roz sunt fericirea. Eu aş merge mai departe şi aş spune că fiecare om, aidoma unui pictor, poate să combine culorile, astfel încât să iasă cât mai multe picăţele roz pe pânza gri a vieţii. La cei mai optimişti, picăţelele roz fiind foarte multe, aproape că se vor uni şi vor acoperi pânza gri. La cei pesimişti, picăţelele roz vor fi foarte rare, în oceanul gri al vieţii. Problemă de viziune! De atitudine! Sau de educaţie? De genă? De înţelepciune? De maturitate? De credinţă în Dumnezeu?
Eu zic că această combinaţie de culori este perfectă: gri-roz. Nu cred că ar fi sănătos ca întreaga pânză a vieţii să fie roz. În primul rând, aşa ceva nu există. Este şi dăunător ochiului. Prea multă dulcegărie roz oboseşte privirea... La polul opus, pânza vieţii integral colorată în gri ne-ar duce pe toţi la sinucidere. Probabil, cei care se sinucid nu sunt capabili sau nu mai sunt capabili să transfere de pe şevalet pe pânză, câteva picături de roz. Sau poate nu e nimeni prin preajmă, care să le dirijeze mâna cu pensula, pe traiectoria potrivită. Sau poate nu mai au un tub de culoare roz şi lor nu le vine ideea să meargă la un magazin şi să cumpere. Sau poate nu îndrăznesc să ceară unui prieten să le facă serviciul de a cumpăra pentru ei un tub de vopsea aducător de viaţă, de oxigen, de optimism, de echilibru, de forţă. Reţeta fericirii? Să avem mereu alături de şevaletul nostru, o rezervă de vopsea roz!
Consecinţele pot fi dintre cele mai diverse: bunătate, seninătate, speranţă. Pentru unii este de ajuns să stea în braţele fiinţei iubite şi, pe loc, toată viaţa este un tablou pe nuanţe de roz (ascultaţi Edith Piaf - "La vie en rose"). Pentru alţii, puterea este cea care le dă această miraculoasă capacitate a ochiului de a vedea roz. Pentru alţii... banii, pentru alţii... faima, pentru alţii... copiii..., profesia..., natura..., animalele... Important este să ai un ţel în viaţă! Să nu-l pierzi niciodată din ochi.
De multe ori, lucruri simple te inspiră pe tine - pictorul propriului tău tablou - să rupi monotonia griului: un cântec, o floare, o carte, aerul curat de munte, codiţa unui căţel care se mişcă de fericire, torsul unei pisici pe care o mângâi, un film, un tablou, o haină, o vorbă de duh, o vorbă bună...
CORINA MUREŞAN - Oradea
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
