Prin urmare, mergând pe firul logicii, picățelele roz sunt fericirea. Eu aș merge mai departe și aș spune că fiecare om, aidoma unui pictor, poate să combine culorile, astfel încât să iasă cât mai multe picățele roz pe pânza gri a vieții. La cei mai optimiști, picățelele roz fiind foarte multe, aproape că se vor uni și vor acoperi pânza gri. La cei pesimiști, picățelele roz vor fi foarte rare, în oceanul gri al vieții. Problemă de viziune! De atitudine! Sau de educație? De genă? De înțelepciune? De maturitate? De credință în Dumnezeu?
Eu zic că această combinație de culori este perfectă: gri-roz. Nu cred că ar fi sănătos ca întreaga pânză a vieții să fie roz. În primul rând, așa ceva nu există. Este și dăunător ochiului. Prea multă dulcegărie roz obosește privirea... La polul opus, pânza vieții integral colorată în gri ne-ar duce pe toți la sinucidere. Probabil, cei care se sinucid nu sunt capabili sau nu mai sunt capabili să transfere de pe șevalet pe pânză, câteva picături de roz. Sau poate nu e nimeni prin preajmă, care să le dirijeze mâna cu pensula, pe traiectoria potrivită. Sau poate nu mai au un tub de culoare roz și lor nu le vine ideea să meargă la un magazin și să cumpere. Sau poate nu îndrăznesc să ceară unui prieten să le facă serviciul de a cumpăra pentru ei un tub de vopsea aducător de viață, de oxigen, de optimism, de echilibru, de forță. Rețeta fericirii? Să avem mereu alături de șevaletul nostru, o rezervă de vopsea roz!
Consecințele pot fi dintre cele mai diverse: bunătate, seninătate, speranță. Pentru unii este de ajuns să stea în brațele ființei iubite și, pe loc, toată viața este un tablou pe nuanțe de roz (ascultați Edith Piaf - "La vie en rose"). Pentru alții, puterea este cea care le dă această miraculoasă capacitate a ochiului de a vedea roz. Pentru alții... banii, pentru alții... faima, pentru alții... copiii..., profesia..., natura..., animalele... Important este să ai un țel în viață! Să nu-l pierzi niciodată din ochi.
De multe ori, lucruri simple te inspiră pe tine - pictorul propriului tău tablou - să rupi monotonia griului: un cântec, o floare, o carte, aerul curat de munte, codița unui cățel care se mișcă de fericire, torsul unei pisici pe care o mângâi, un film, un tablou, o haină, o vorbă de duh, o vorbă bună...
CORINA MUREȘAN - Oradea