Mai ales dacă ești o persoană publică importantă, normal înseamnă a te pune la dispoziția justiției, înseamnă să-ți aperi punctul de vedere, dacă se poate, prin intermediul avocaților angajați, și nu prin răfuieli personale cu judecătorii și procurorii. Iarăși, normal este să te prezinți la audieri și la termenele de judecată, nu să fugi din țară sau să îți cauți tot felul de alibiuri, ca să lipsești cu lunile sau cu anii. Firesc ar fi și să transmiți, cât se poate, faptul că ai încredere în justiție, pentru că dacă tu, cel care ai vizibilitate publică, influență politică și putere financiară nu ai încredere că ți se poate face dreptate, ce să mai creadă omul amărât, de la care tocmai te pregăteai să ceri votul? Iar dacă totul iese bine, iar judecătorii îi infirmă pe procurori, în baza probelor aduse de tine și de avocații tăi, ai toată libertatea să te întorci, juridic, împotriva celor care ți-au făcut o nedreptate și să ceri despăgubiri pentru asta. Ai pierdut o funcție, poate, ai pierdut imagine, ai pierdut niște ani, e perfect justificat să primești compensații. Așa se întâmplă în orice țară normală din lume: justiția e mai presus de toți și de toate. Condamnări de 100% din dosare nu avem decât în dictaturi, nu și în democrații. Apoi, însuși faptul de a-ți demonstra nevinovăția la capătul unui proces mediatizat e în măsură să-ți dea elanul de a o lua de la capăt, de a reveni în forță în politică. Cam așa stau lucrurile în țările civilizate... Și chiar și la noi, în cazul lui Ludovic Orban, președinte PNL și fost candidat la primăria Bucureștiului. Departe de a fi un caz normal, el este unul excepțional. Orban a fost achitat, luni, definitiv, de instanță, după ce fusese acuzat de procurori că ar fi cerut bani de la bogătani ca să-și plătească aparițiile publice pe la diverse televiziuni. E o practică despre care se vorbește de ani de zile, în spatele ușilor închise. În dosarul lui Ludovic Orban, fapta nu a putut fi demonstrată de procurori. Dar nu despre dosarul Orban e vorba, ci despre un anume fel de a te comporta ca politician, când faptele tale intră sub incidența legii. Iar aici Ludovic Orban a procedat exemplar, ca un veritabil politician occidental. Nu s-a agățat de candidatură, nu s-a victimizat prin presă, nu și-a tras partidul în scandal, nu a fugit de judecată, nu s-a ascuns prin Costa Rica. Ceea ce la alții sunt gesturi la ordinea zilei, la noi au ajuns gesturi de remarcat și de lăudat! O facem și noi aici, poate se vor molipsi și alți politicieni români de un pic de normalitate...