- Helicobacter pylori este o bacterie foarte puternică identificată încă din anul 1875, de către savanţii germani, care nu au reuşit însă să o cultive în condiţii de laborator. De-abia în 1979, medicii Robin Warren şi Barry Marshall de la spitalul din Perth (Australia) anunţau descoperirea şi cultivarea în condiţii de laborator a unei bacterii în biopsiile prelevate de la bolnavii cu gastrită. Numele derivă de la forma ei de spirală. Pentru această descoperire de primă importanţă, deşi contestată vreme de peste 25 de ani, autorii au primit, ca înaltă recompensă, Premiul Nobel pentru Medicină.
- Ce face această bacterie, aşa de temută?
- Helicobacter pylori produce o cantitate mare de urează, o enzimă care descompune ureea din sucul gastric în amoniac şi dioxid de carbon, asigurând astfel neutralizarea acidităţii gastrice. În mediul realizat, bacteria formează o peliculă alcalină în jurul ei, prezentând o mare capacitate de adaptare şi de penetrare prin mucoasa protectoare a stomacului, până la nivelul celulelor epiteliale gastrice. Prin lezarea acestor ţesuturi are loc subţierea mucoaselor şi perforarea substratului.
- Cine este predispus la îmbolnăvire?
- Se apreciază că nivelul de risc al infecţiei cu H.p. este egal cu efectul negativ produs în cazul fumatului a 12-15 ţigări pe zi. Colonizarea gastrică persistentă cu H.p. este de aproximativ 10% la persoanele sănătoase, în vârstă de 30 de ani, şi ajunge la 60%, la persoanele de peste 50 de ani. Ratele de infecţie sunt mai mari în rândul populaţiei sărace, între deţinuţii din închisori şi la copiii din ţările în curs de dezvoltare. Bacteria se transmite prin ingestie orală, la persoane cu mâini murdare, care consumă apă infectată şi alimente contaminate (legume şi fructe nespălate).
- Care sunt efectele imediate ale infectării cu Helicobacter pylori?
- Din momentul în care ulceraţiile provocate de Helicobacter pylori au ajuns la stratul vascularizat, este posibilă declanşarea hemoragiilor, implicate în 90-98% din ulcerele duodenale şi în 70-80% din ulcerele gastrice. Din această cauză, bacteria H.p. este considerată ca inamicul numărul 1 al sănătăţii stomacului. Hemoragiile gastrointestinale apar însă numai la cei care consumă, în exces, iritanţi digestivi: tutun, alcooluri tari şi condimente iuţi. S-a stabilit că numai 15-20% dintre persoanele infectate cu Helicobacter pylori vor dezvolta forme grave de ulcer în cursul vieţii.
- Există tratamente adecvate?
- După descoperirea savanţilor australieni, rolul bacteriei H.p. în gastroenterologia umană a fost tot mai mult luat în considerare. Astfel, tratamentele nu se rezumă doar la intervenţii chirurgicale, cum se făcea înainte, ci şi la folosirea de antibiotice, în paralel cu produse naturiste, recunoscute pentru proprietăţi antiinflamatoare şi antibacteriene. Prin această nouă cale, circa 80% dintre bolnavi pot fi vindecaţi definitiv, în primul rând prin eradicarea bacteriei vătămătoare. Terapia cu antibiotice ajută la eliminarea infecţiei, dar nu protejează împotriva unor noi infectări. Din această cauză, pacienţii depistaţi cu H.p. trebuie să fie supuşi unui control endoscopic anual, în scopul prevenirii unor noi îmbolnăviri, mai grave.
- Cum se manifestă prezenţa Helicobacter pylori?
- Cercetări efectuate recent au dovedit implicarea acestei bacterii în multe afecţiuni digestive: gastrite cronice, ulcer peptic (gastric şi duodenal), carcinom gastric şi de colon, precum şi limfomul gastric MALT. Pe lângă aceste afecţiuni, au fost constatate şi alte efecte negative, respectiv, mărirea riscului în bolile cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică şi infarct miocardic) precum şi în frânarea ritmului de creştere a copiilor.
- Există simptome specifice?
- Ulcerul peptic provoacă dureri epigastrice puternice, localizate sub stern, în cavitatea stomacului şi în capul intestinului subţire. Din păcate, mulţi bolnavi nu dau atenţie acestor dureri, pe care le consideră trecătoare, ca simple arsuri la stomac, ce pot fi calmate cu câteva pastile antiacide, cu bicarbonat sau cu un pahar cu lapte. Ei nu realizează că bacteria H.p. sapă un crater în mucoasa stomacală, care poate da complicaţii severe, cu riscul de a evolua spre perforaţii şi hemoragii, adesea cauze ale unei morţi premature. Ulcerul peptic apare mai frecvent în jurul vârstei de 30 de ani, mai mult la bărbaţi decât la femei, datorită stilului de viaţă mai stresant şi cu mai multe escapade la băutură şi la fumat în exces. La începutul bolii, după infectarea cu H.p. sau după acţiunea altor factori, se formează o inflamaţie urmată de o leziune (nişă) de 10-25 mm, rotundă sau ovală, săpată în mucoasa esofagului, a stomacului şi a duodenului, ca urmare a acţiunii excesului de acid gastric, respectiv acid clorhidric şi pepsină. Afecţiunea se poate canceriza. Cancerul gastric ar fi provocat atât de infecţia cu Helicobacter pylori, cât şi de consumul unor alimente pregătite prin afumare (cazul judeţului Harghita) sau conservate cu ajutorul unor substanţe chimice. Evoluţia bolii înregistrează unele complicaţii ca: hemoragii prin gură, cu sânge negru ca zaţul de cafea, producerea de metastaze în ficat, pancreas, oase, plămâni sau în colon, steatoză pilorică, leucemie, caşexie (slăbire şi anemie extremă) şi, în final, deces. Durerile şi arsurile apar la 1-2 ore după mese, cu periodicitate în cursul zilei şi în timpul anului (mai frecvent primăvara şi toamna). Între crizele dureroase, perioada de acalmie poate dura câteva zile sau câţiva ani, ceea ce determină pe bolnav să se creadă însănătoşit, reia fumatul şi consumul de alcool şi cafea. Astfel se ajunge la complicaţii grave cu hemoragii interne, perforaţii în peritoneu şi chiar cancerizare. Riscul de carcinom gastric creşte în cazul folosirii unei terapii antiacide pe termen lung, care este recomandată greşit la pacienţii cu reflux gastroesofagian. Faza de cancerizare are o frecvenţă mai rară în România, comparativ cu alte ţări, cum ar fi Japonia şi ţările scandinave. Se pare că în ţara noastră ar exista o frecvenţă ceva mai ridicată în judeţele Harghita, Mureş, Arad, Timiş şi Braşov, îndeosebi la persoanele din grupa sanguină A, la cele cu polipi gastrici, cu anemie pernicioasă sau cu operaţii anterioare de ulcere. Studii recente au arătat că bacteria Helicobacter pylori poate interveni şi în procesul de oncogeneză colono-rectală, ca factor ce generează adenocarcinomul de colon. Dar Helicobacter pylori participă şi la apariţia limfomului gastric MALT, care se prezintă sub forma unor formaţiuni tumorale de dimensiuni mai mari decât adenocarcinoamele. Ele reprezintă aproximativ 4% din totalul afecţiunilor maligne la nivel gastric, fiind cel mai comun tip de limfom Hodgkin extranodular. Boala este considerată ca a doua tumoră malignă a stomacului, după adenocarcinom, cu risc maxim de apariţie la bărbaţi cu vârste de 55-60 de ani. Limfomul gastric este localizat atât pe mucoasa tractului gastrointestinal cât şi pe alte mucoase (limbă, glande mamare, glande salivare şi glande lacrimale). Statisticile arată că 72-98% dintre pacienţii cu limfom gastric au fost infectaţi cu bacteria H.p., ceea ce dă speranţa că, prin eradicarea bacteriei, ar fi posibilă reducerea frecvenţei limfoamelor cu 70-80% dintre cazuri. Practica a dovedit că terapia antibiotică contra infecţiei H.p. este metoda cea mai eficientă de vindecare a limfomului gastric, dacă se aplică în stadiile precoce ale bolii. Infecţia cu Helicobacter pylori ar fi implicată şi în patogeneza multor boli extragastrice, cum ar fi hemoragiile interne cu melene, anemia, ateroscleroza, unele boli de piele şi pierderi rapide în greutate.
- Tratamentele fitoterapeutice au vreo putere în cazul infecţiei cu Helicobacter pylori?
* Gălbenelele - cu efecte emoliente şi cicatrizante de excepţie, folosite sub formă de infuzii (2 linguriţe flori uscate la 250 ml apă clocotită, cu infuzare 15-20 de minute) care se consumă înainte de mesele principale, prin înghiţituri rare.
* Obligeana - macerat la rece, din 2-3 linguriţe de rădăcini uscate. Se pun la macerat 12 ore, în 500 ml apă rece; a doua zi, se strecoară, se încălzeşte uşor şi se consumă câte 1/2 pahar, cu 20 de minute înainte de mese, asigurând calmarea durerilor şi stimularea digestiei. Pulberea de obligeană (câte un vârf de cuţit, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese) intră în formula Ulcerotratului, având rol de pansament gastric (contraindicat la femei în timpul sarcinii).
* Tătăneasa - decoct din rădăcini uscate şi mărunţite, se beau 2-3 căni pe zi înainte de mese, cu efecte antiinflamatoare şi cicatrizante, acţionând în vindecarea completă a perforaţiilor şi refacerea rapidă a mucoasei gastrice.
* Stejarul şi salcâmul - decoct din scoarţă mărunţită, se beau 2-3 căni pe zi. Are conţinut ridicat de taninuri, care acţionează cu efecte antiseptice şi hemostatice în ulcere cu melene hemoragice şi cu scaune sanguinolente.
* Lemnul-dulce - infuzii din pulbere de rădăcină, în amestec cu flori de muşeţel. Se consumă într-o cură de 1-2 luni (primăvara şi toamna), cu efecte cicatrizante şi antiinflamatoare, dar cu restricţii de dozare şi de durată a tratamentului la femei gravide şi la persoane hipertensive.
De asemenea, sunt foarte bune infuziile de hamei (calmează durerile de stomac şi diminuează secreţia în exces a acidului gastric); tei (diminuează spasmele stomacale); busuioc (elimină fermentaţiile şi focarele putrede); turiţă-mare (vindecă ulcerul, accelerează tranzitul, stimulează pofta de mâncare); frasin (se bea după mesele principale).
Reţeta autorului include amestecuri de plante: gălbenele, sunătoare, coriandru, muşeţel, coada-şoricelului, obligeană, tătăneasă, hamei, mentă şi chimion (câte o linguriţă din fiecare), cu acţiuni cicatrizante, antiinflamatoare, astringente, antiacide, calmante, antihemoragice şi de normalizare a tranzitului alimentar.
* Recomandăm arahidele - 30 g, zdrobite şi amestecate cu 10 ml lapte şi 5 ml smântână. Consumate de 2-3 ori pe zi, au rolul unei pelicule uleioase, care protejează peretele stomacului şi neutralizează acidul clorhidric.
* Bune rezultate se obţin şi cu amestecul din ulei de gălbenele, ulei de sunătoare şi ulei de mentă, din care se ia câte o lingură dimineaţa şi seara, cu 30 de minute înainte de mese, timp de 20 de zile.
Pentru ulceraţii ale stomacului provocate de H.p. se recomandă şi apiterapia, în cure cu polen (câte 2 linguriţe de 2 ori pe zi, înainte de mese), propolis (2 grame pe zi) sau tinctură de propolis 20% din care se iau câte 20 picături, de 2 ori pe zi, în 6 linguri de apă, ceai sau lapte cald, dimineaţa pe stomacul gol şi seara.
În tratamente externe se folosesc cataplasme puse pe zona epigastrică, cu terci de tătăneasă şi coada-calului sau cu frunze de varză. Înainte de aplicarea cataplasmei, se unge zona cu ulei sau unguent de gălbenele.
- Se ştie că, în tratarea bolilor gastrice, alimentaţia joacă un rol decisiv. Ce recomandări aveţi pentru un regim alimentar adecvat?
În fazele dureroase se permite doar un regim hidric, de 2-3 zile, cu 200 ml lapte dulce, care neutralizează acidul clorhidric şi opreşte secreţia gastrică. Laptele se amestecă, în părţi egale, cu un ceai medicinal (gălbenele, tei, muşeţel), eventual se adaugă câteva picături de suc de lămâie. Pe măsură ce durerile se atenuează, se introduc în alimentaţie supe de orez strecurate, smântână, biscuiţi moi, pâine prăjită şi uscată (circa 400 grame) şi albuşuri de ouă crude, bătute spumă.
După dispariţia simptomelor de boală se pot consuma supe călduţe de legume (varză, salată, mărar, tomate), piureuri pasate din legume şi cartofi, orez şi griş, frişcă, soteuri, budinci, sufleuri, la care se adaugă unt proaspăt sau ulei crud. Treptat, se trece la brânză proaspătă de vaci, caş nesărat, urdă, telemea desărată, paste făinoase bine fierte, mămăligă prăjită, fulgi de ovăz, ouă fierte moi, omletă în aburi, cartofi copţi sau fierţi în coajă, care se zdrobesc şi se amestecă cu lapte acru şi morcov ras. Din această fază se poate începe consumul de carne de pasăre sau viţel, fără grăsime, care se prepară prin fierbere, înăbuşire sau sub formă de perişoare fierte la aburi. Se adaugă peşte alb, slab (ştiucă, şalău, păstrăv, biban), preparat numai rasol. De asemenea, se consumă legume fragede cu celuloză moale (morcov, spanac, salată verde, conopidă, dovlecei, păstăi de fasole). Sunt admise prăjituri cu mere dulci, brânzoaice, creme de vanilie şi orez cu lapte.
O atenţie deosebită trebuie să fie acordată curei de dezintoxicare a organismului, folosind seminţe de dovleac puţin prăjite şi nesărate (4-5 pumni pe zi), iar ca lichid, se preferă un borş de legume, cu efect de eliminare a toxinelor prin transpiraţie. Fructele recomandate sunt: mere şi pere (curăţate de coajă), prune, piersici, caise, struguri, pepene verde, portocale, lămâi, mandarine, stafide. Ca băuturi se vor consuma apă minerală plată între mese şi sucuri de legume (uşor îndulcite) din morcov, sfeclă roşie, ţelină dată pe răzătoare, varză albă, spanac şi cartofi cruzi, care se iau cu 15 minute înainte de mese. Sucul de varză proaspătă (2-3 pahare zilnic, timp de 3 săptămâni) este deosebit de bun, având proprietăţi protectoare şi cicatrizante, datorită conţinutului ridicat în mucilagii şi vitamina U. După mese, se beau sucuri din fructe neacide (mere, pere, gutui, caise, piersici, cireşe, agrişe), siropuri şi compoturi puţin îndulcite.
- Ce alimente ar trebui evitate?
- Alimentaţia sănătoasă merge mână în mână cu un stil adecvat de viaţă?
- Da. Trebuie evitate stările emoţionale intense, suprasolicitările nervoase, mai ales în profesiile care cer un surmenaj fizic şi psihic, cu încordări nervoase şi tensionate, pentru cruţarea sistemului nervos, respectiv a scoarţei cerebrale. Se evită stresul şi eforturile fizice şi intelectuale, chiar cu şedere în pat (15-20 de zile), în perioada evolutivă a bolii. Dacă apar boli de nervi sau insomnii provocate de afecţiunile ulceroase greu de suportat, se urmăreşte refacerea echilibrului nervos prin mici plimbări de dimineaţă, sporturi uşoare în aer liber, gimnastică medicală, vizionări de filme, audiţii muzicale şi lectură de deconectare. Dacă boala avansează, iar programul de lucru nu permite respectarea acestor recomandări igieno-sanitare, se impune schimbarea locului de muncă.
În timpul de odihnă de 12-14 ore, se va respecta somnul zilnic de minimum 8 ore, într-o cură de minimum 1 lună, obligatorie fiind odihna de 30-60 de minute, în poziţie culcată, după fiecare masă. Nu trebuie neglijat tratamentul curativ, care constă din măsuri igieno-dietetice şi medicamentoase, diferenţiate în perioadele dureroase şi în cele de acalmie. În fazele dureroase, fără hemoragii, se aplică zilnic cataplasme calde cu ceapă rasă, parafină şi argilă, ţinute 10-20 de minute pe abdomen, iar în perioadele cu hemoragii interne, se pun comprese reci sau pungi cu gheaţă pe abdomen, ţinute 2-3 ore, cu pauze de 1-2 ore. Tot în caz de hemoragii interne (melene) se va face o injectare cu vitamina K. În unele cazuri, se impune repararea danturii defecte, urmărind evitarea infecţiei cu bacteria Helicobacter pylori, dezvoltată la nivelul plăcii dentare.
Recent, s-a demonstrat că pisicile domestice sunt purtătoare a bacteriei H.p., şi de aceea, spălarea mâinilor este obligatorie pentru cei care ating aceste animale.
Tratamentul balneoclimateric
Se recomandă numai în perioada de acalmie, fără dureri, în staţiunile Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata, Borsec, Sângiorz, Slănic-Moldova, Strunga, Tinca, pe o durată de 21-30 de zile. Ca ape minerale îmbuteliate, folosite la domiciliu, se pot consuma apele alcaline, cloro-sodice sau sulfurate, şi apele minerale din Olăneşti, Covasna, Zizin, Biborţeni, Borsec, Malnaş, Lipova, Şaru-Dornei, luate cu 30 de minute înainte de mese, în cantităţi de 150-450 ml pe zi.
Respectând cu atenţie reţetele naturiste propuse, pe un fond de alimentaţie şi stil de viaţă strict controlat, poate fi distrusă bacteria şi pot fi ameliorate afecţiunile ulceroase, asigurându-se, astfel, treptat, o vindecare completă.
Centrul de Tratamente Naturiste "Aroma", Iaşi, tel 0232/40.74.68
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
