Tonice de primăvară: URZICA şi SPANACUL

URZICA

- Fragedă, abia ieşită în lume, acum are cele mai mari puteri -

Sucul de urzică

Preparare: Se pun în vasul mixerului 200 ml (un pahar) de apă, apoi se adaugă gradat, în timp ce se face mărunţirea, două mâini de frunze de urzică. După ce urzica for­mează cu apa o pastă, se pune această pastă într-un vas de ceramică şi se lasă să macereze 2-3 ore, după care se strecoară. Sucul se bea imediat după fil­trare, pasta putând fi adăugată în mân­cărurile gătite.
Administrare: Sucul se bea pe sto­macul gol. Timp de un sfert de oră după consumarea lui nu se mănâncă.

Ce afecţiuni vindecă:

* Anemie: 200 ml de suc se beau înaintea meselor prin­­cipale; în paralel, se con­sumă urzici fierte, ca hrană, mini­mum 200 g/zi.
* Diabet zaharat: se fac cure îndelungate de suc de urzică - 500 ml, în reprize, dimineaţa.
* Hemoragii (pierderi mari de sânge menstrual, epistaxis, hemora­gie nazală): se beau 200 ml suc îna­intea meselor princi­pale.
* Boli de rinichi şi vezică: se beau 500-1000 ml suc pe zi, di­mineaţa, pe stomacul gol, pentru efectul diu­retic, stimulent asupra funcţiei renale.
* Hiperuricemie: extrac­tele de urzică antre­nea­ză în circulaţie acidul uric din ţesuturi şi provoacă o eli­minare renală abun­dentă a acestuia. Se fac cure de 21 de zile, în care se con­sumă 1000 ml de suc pe zi, pe stomacul gol. Pe peri­oada trata­men­tului, se vor introduce cât mai multe crudităţi în alimentaţie şi pe cât po­sibil se va reduce consu­mul de carne, ouă, prăjeli.

Decoctul de urzici tinere

Preparare: Se culeg 1/2 kg de urzici tinere. Se înmoaie frunzele în apă, timp de 5 minute, pentru spă­lare. Se pune un litru de apă la fiert şi când clocoteşte se pun urzicile în ea. Cu o lingură de lemn se ta­sează până devin moi (ca spanacul fiert). Se lasă la răcit, apoi se strecoară prin stoar­cere. De­coc­tul de urzică astfel obţinut se pune la fri­gider, iar urzicile fier­te rămase se pre­gătesc cu­linar ca şi spa­nacul.
Administrare: Se beau de 3 ori pe zi câte 50 ml (un păhărel) de de­coct, după care se mă­nâncă la o jumătate de oră o cantitate echi­va­lentă din urzicile fier­te. Apoi se poate începe masa pro­priu-zisă.

Ce afecţiuni vindecă:

Acest decoct are un efect depura­tiv şi remineralizant extrem de puter­nic, fiind indicat în: * boli de pie­le: acnee, eczeme, psoriazis, derma­toze diverse; * anemie; * hipocalcemie şi hi­pomagnezie; * hemoragii; * hi­per­menoree (ciclu menstrual foarte a­bun­­dent); * convalescenţă; * gută; * tabagism; * cancer (adjuvant); * carii dentare; * hemoroizi; * obezitate; * alergii; * afecţiuni hepatice; * gas­trite cauzate de abuzul de tutun şi cafea.
Precauţii: Decoctul de urzică este foarte concentrat şi are un efect foarte puternic, putând produce temporar stări de inapetenţă, uşoară greaţă. Pen­­­tru a elimina aceste simptome este util să fie băută, în paralel, o in­fuzie de chimen (1 linguriţă de se­minţe la o cană de apă în clocot).

Cura cu seminţe de urzică

Preparare şi folosire: semin­ţele de urzică proaspete şi uscate conţin hor­moni de plante vitalizanţi. Ele sunt un veritabil energizant al funcţiilor orga­nismului, în caz de oboseală, inefi­ci­enţă profesională şi epuizare. La per­soanele care se apropie de partea a doua a vieţii, ele au şi efect de stimu­lare a memoriei. Seminţele de urzică se zdrobesc în mojar şi se administrează amestecate cu miere sau apă, de trei ori pe zi, înainte de masă. Cura durează 2-3 săptămâni.

Reţetă complexă contra anemiei

Pe lângă cura de primăvară cu suc de urzică, fitoterapeuţii austrieci reco­mandă şi următorul amestec de plante, extrem de eficient:
* Frunze de urzică - 20 g (conţin fier)
* Flori de coada-şoricelului - 20 g (refac sângele)
* Sunătoare - 20 g (corectează for­mula sângelui)
* Boabe de ienupăr - 20 g (întă­ritor)
* Frunze de mentă - 20 g (pen­tru îmbunătăţirea gustului).
O linguriţă de amestec se opă­reşte cu o cană de apă. Se lasă la infuzat 5 minute, apoi se strecoară. Se bea de trei ori pe zi, înghiţitură de înghiţitură, la o jumătate de oră după mesele princi­pale. Se poate îndulci cu miere.

SPANACUL

- Rar găsim în natură vreo plantă care să stimuleze aşa de rapid regenerarea organismului -

Sucul de spanac

Se poate prepara în mai multe moduri: prin centrifugare, prin mi­xare şi manual. Centri­fugarea este o mare consumatoare de materie primă, mai ales dacă spanacul nu este proas­păt cules sau dacă nu a avut apă su­ficientă în timpul vegetaţiei, de aceea sunt preferate celelalte două metode.
Preparare: Se pun în vasul mixerului 200 ml (un pahar) de apă, apoi se adaugă gradat două mâini de frunze de spanac tăiate. După ce spa­nacul este mărunţit până formează o pastă, se pune într-un vas de ceramică şi se lasă să mace­reze 2-3 ore, după care se stre­coară. Su­cul se bea imediat după fil­tra­­re, pasta putând fi adăugată în mân­că­rurile gătite.
Administrare: Pentru a avea un e­fect pu­ternic, sucul de spanac se bea pe stomacul gol, de preferinţă dimineaţa. Pentru a-i îm­bunătăţi gustul (sălciu), la început se poate combina cu puţin suc de mor­cov şi lămâie.

Ce afecţiuni vindecă:

* Întăritor în regimul ali­mentar al copiilor, bătrânilor şi convales­cen­ţilor: se bea un pa­har de suc pe zi, înainte de masa principală. Dacă pro­voa­că inapetenţă sau o uşoară stare de greaţă, se iau 1-2 felii de grepfruit sau lămâie.
* Pancreatită cronică, insufi­cienţă pancreatică post-pancreatită: 100 ml suc proas­păt + 30 g polen api­col (pulbere) pe zi, pe sto­macul gol.
* Scorbut, rahitism: se bea o jumătate de litru de suc pe zi, timp de 21 de zile, în reprize, cu un sfert de oră înaintea meselor principale. Un efect mai puternic va fi obţinut dacă vom com­bina 250 ml suc de urzică cu 250 ml suc de spa­nac.
* Anemie, de­mi­­ne­ra­lizare: se bea îna­intea meselor prin­cipale o com­bi­naţie de su­curi: 100 ml suc de spa­nac + 100 ml suc de ur­zică.
* Astm bronşic, diabet zaharat: se beau dimineaţa pe stomacul gol 500 ml suc de spa­nac. Cura este de mi­ni­mum 30 de zile.
Contraindicaţii: Nu se reco­man­dă con­sumul unor mari can­tităţi de spanac în cazul persoanelor cu afec­ţi­uni hepatice, reuma­tism, litiază re­nală, in­flamaţii intestinale.