Agricultura din ograda bunicilor

România se mişcă!

Aderarea României la Uniunea Euro­pea­nă, în 2007, le-a deschis românilor ape­titul pentru hrana ecologică, iar nu­me­roşi fermieri au răspuns prin certificarea ecologică a culturilor agricole, ajutaţi de Bruxelles cu sub­venţii care ajung la câteva sute de euro pentru fiecare hectar cultivat. În câţiva ani, România a înregistrat o creştere spectaculoasă a suprafeţelor agricole unde sunt interzise pesticidele. Dacă în 2010, suprafaţa cultivată în sistem ecologic era de 182.706 ha, în 2013 a ajuns la 301.148 ha. Datele ultimilor ani indică însă un regres al suprafeţei totale, care în 2016 a însumat 226.309 ha, expli­caţia fiind că unii fermieri n-au mai fost capabili să respecte regulile şi au abandonat. Peste 10.000 de agricultori şi procesatori alimentari (de trei ori mai numeroşi decât în 2010) continuă însă efor­turile de a furniza pe piaţă hrană sănătoasă. Vi-i prezint pe trei dintre ei, adevăraţi eroi ai unei agriculturi care refuză utilizarea pesticidelor, obţinând legume ca altădată, aşa cum creşteau în ograda bunicilor noştri.

De la birou la răzor

Vlad Desculţu e un tânăr an­treprenor care şi-a luat foar­te în serios munca în so­lar, deşi de profesie e inginer cons­truc­tor. A lucrat şi în do­meniul IT, iar în prezent este angajatul unei bănci din Bucu­reşti. Şi-a pe­trecut verile la ţară, la bunici, în satul te­le­ormănean Piatra, unde-l du­ceau părinţii ca să nu-şi uite obârşia. I-a văzut pe săteni muncind pe brânci în gră­dini, cărând apă şi bălegar la rădăcina plantelor, dând cu sapa să stârpească buruienile, iar în miezul verii, opintindu-se cu lădi­ţele şi coşurile pline cu roşii gustoase. Acum câţiva ani, după căsătorie, Vlad şi soţia lui, aş­teptând să devină părinţi, s-au întrebat într-o seară ce fel de hrană vor pune pe masă copilului lor. După ce au întors subiectul pe toate feţele, au luat decizia să construiască la ţară, în apropierea Bucureştiului, un solar, unde să cultive legume pentru ei. Un văr de-al lui Vlad se mutase deja în comuna ilfoveană Moa­ra Vlăsiei. Omul a zis că pune la dispoziţie un teren pentru construirea sola­rului. Au mai auzit şi alţi prieteni de intenţiile lor. Au vrut şi ei să fie parte în proiect. În cele din urmă, au închiriat un teren mai mare şi au ridicat două solarii. Au arat pămân­tul şi au plantat răsaduri aduse de la Buzău, de la cerce­tătorul Costel Vânătoru, prietenul legu­mi­cultorilor din România. N-au utilizat un mili­gram de pes­ticid! Au administrat îngrăşământ na­tural, au irigat cu apă scoasă dintr-un puţ, iar pentru boli şi dău­nători au folosit soluţii din extrase de plante. "Cred că roşiile noastre sunt mai sănătoase decât ale bunicilor mei", susţine Vlad zâmbind. "Pe lângă ba­nii pe care-i daţi pe legume obţinute prin utili­zarea pesticidelor, mai puneţi şi banii pe care-i veţi da mai târziu pe medicamente şi o să vedeţi că preţul acelor legume e mare, mai mare decât preţul le­gumelor ecologice", susţine tânărul. Vlad şi prie­tenii lui au produs de la bun început legume în sis­tem ecologic, dar anul trecut au ales să introducă terenul în reconversie ecologică sub supravegherea unui organism de certificare şi con­trol, pentru a obţine oficial patalamaua ne­ce­sară pe piaţa res­taurantelor care oferă meniuri bio. Legumicultorii şi-au organizat afacerea ca la carte, folosind avantajele internetului. Au investit bani într-un site uşor de utilizat. Cumpărătorul face astăzi comanda, iar mâine se trezeşte cu legumele la uşă, puse în pungă de hârtie, dacă e din Bucureşti-Ilfov, sau în cutie de carton, dacă e din restul ţării. "Am trimis legume şi în Austria, Italia şi chiar Irlanda", mă uimeşte Vlad. "Ştiţi, românii ple­caţi în afară duc dorul legumelor de aca­să şi nu ezită să plătească un colet din Ro­mânia. Aşa îşi mai astâmpără nostalgia". Cultivă de toate Vlad în solariile din Moara Vlăsiei: ceapă verde, usturoi, roşii, busuioc, dar şi varză Kale, care arată ca un palmier pitic.

Respect pentru clienţi

Mihaela Buligoanea lucra de ani buni în biroul unei corporaţii. Câştiga bani, desigur, dar resimţea tot mai apăsat o chemare către natură, către aerul proaspăt şi munca în grădină. Într-o zi, şi-a luat inima în dinţi şi a renunţat la serviciul de la oraş. A cumpărat împreună cu soţul ei un teren în comuna Tărtăşeşti din apropierea Bucureştiului, şi s-au apu­cat să cultive pământul fără să utilizeze pes­ticide. "M-am gândit ca în primul rând să avem noi hrana sănătoasă, apoi să oferim şi clienţilor noştri exact ce mâncăm şi noi. Să nu existe nicio diferenţă între legumele puse pe masa noastră şi cele livrate în oraş", îmi explică Mihaela începu­tu­rile activităţii lor. Au căutat firmă de certificare ecologică şi, în trei ani, au primit actul care atestă că în ferma lor legumele sunt obţinute în sistem eco­logic. Au plătit apoi un meseriaş care le-a cons­truit un site, şi de atunci postează ofertele în funcţie de producţia din grădină. Comenzile vin cu du­iu­mul. De două ori pe săptămână, Mihaela încarcă legumele în maşină şi trece pe la fiecare client. A reuşit să închirieze şi o tarabă în Piaţa Amzei, un­de ajunge la sfârşit de săp­tămână. O re­văd de câte ori trec sâm­bă­tă dimineaţa prin piaţă. E acolo, lângă le­gumele ei şi borcanele cu bulion, ob­ţi­nute prin res­pec­tarea numeroaselor reguli impuse de sistemul ecologic. Tocmai respectarea acestor re­guli este garanţia unei hrane sănătoase.

Olandeza din Sărata

Am cunoscut-o vara trecută, în satul sibian Să­rata, pe Agnes Jansen, care a lucrat ca ghid turistic o vreme, apoi nu a avut astâmpăr până nu a găsit şi a cumpărat o gospodărie ţărănească la poalele Munţilor Făgăraş. "N-am vrut să mă mai întorc în Olan­da. Aici e pământul fertil şi nu sunt atâtea constrângeri. Mă simt bine, e frumos aici, eu sunt in­giner agronom şi îmi place să fac agricultură eco­logică, să vând clienţilor mei hrană sănă­toasă", spune în timp ce porneşte tractorul şi apasă cu hotărâre pe pedala de acceleraţie. Agnes e sin­gura femeie din sat care conduce tractorul şi i-a impresionat pe localnici cu hărnicia ei. Terenul agricol se află la un kilometru de casă, pe malul unui râu ager şi limpede, care vine de sus, dintre stâncile de granit ale munţilor. Pe o postaţă de pământ, creşte o superbă cultură de coacăz. Boabele erau deja coapte când am ajuns acolo, iar Agnes toc­mai publicase un anunţ la mica publicitate, pentru clienţii care ar fi vrut să vină şi să-şi culeagă singuri fructele dorite. "De ce cultură de coacăz?". "Un bunic de-al meu avea două tufe, chiar lângă casă. Când îl vizitam şi coacăzele erau coap­te, rupea câţiva ciorchini şi îmi dădea să mănânc. Mi-am adus aminte de bunicul şi de tufele lui când am cumpărat terenul aici, în Sărata, şi am zis să încerc şi eu. Sunt foarte gus­toa­se". Agnes are tot soiul de idei şi nu se lasă pâ­nă nu le pune în prac­tică. A ame­najat câteva locuri de ca­zare în gos­po­dăria ei şi, în fiecare vară, primeşte stu­denţi din alte ţări, dor­nici să cunoască România. Aşa se face că sute de tineri din Occident au plivit buruieni în fer­ma din Sărata, dar au şi umblat prin satele şi bur­gu­rile Transil­vaniei, ba au ajuns chiar şi la Cons­tanţa, îndrumaţi de gazda lor. Mai mult, Agnes orga­nizează în fiecare an "Ziua zmeurului", care adu­ce, de ase­menea, o mulţime de vizitatori, iar sa­tul se însu­fleţeşte.
Cei trei fermieri fac agricultură ecologică din pasiune şi din dorinţa de a pune în primul rând pe masa lor hrană sănătoasă. În acest timp, în lume au loc dezbateri aprinse privind utilizarea pesticidelor, în special a erbicidului numit glifosat. În no­iem­brie 2017, optsprezece state europene (printre care şi România) au votat pentru reautorizarea acestui erbicid, pentru încă cinci ani. Nouă state, în frunte cu Franţa, au votat împotrivă, iar o ţară s-a abţinut. Cercetătorii nu au reuşit încă să convingă pe toată lumea că glifosatul nu este cancerigen. Pe de altă parte, marii fermieri nu vor să renunţe la utilizarea aces­tei substanţe, fiindcă le reduce cheltuielile pen­tru combaterea buruienilor. Există însă alternativa agriculturii ecologice, îmbrăţişată cu convingere de unii fermieri şi de tot mai mulţi consumatori. Vorba românească "puţin, dar bun" pare să-şi gă­sească adevăratul sens în acest domeniu.