Aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, le-a deschis românilor apetitul pentru hrana ecologică, iar numeroși fermieri au răspuns prin certificarea ecologică a culturilor agricole, ajutați de Bruxelles cu subvenții care ajung la câteva sute de euro pentru fiecare hectar cultivat. În câțiva ani, România a înregistrat o creștere spectaculoasă a suprafețelor agricole unde sunt interzise pesticidele. Dacă în 2010, suprafața cultivată în sistem ecologic era de 182.706 ha, în 2013 a ajuns la 301.148 ha. Datele ultimilor ani indică însă un regres al suprafeței totale, care în 2016 a însumat 226.309 ha, explicația fiind că unii fermieri n-au mai fost capabili să respecte regulile și au abandonat. Peste 10.000 de agricultori și procesatori alimentari (de trei ori mai numeroși decât în 2010) continuă însă eforturile de a furniza pe piață hrană sănătoasă. Vi-i prezint pe trei dintre ei, adevărați eroi ai unei agriculturi care refuză utilizarea pesticidelor, obținând legume ca altădată, așa cum creșteau în ograda bunicilor noștri.
De la birou la răzor
Vlad Desculțu e un tânăr antreprenor care și-a luat foarte în serios munca în solar, deși de profesie e inginer constructor. A lucrat și în domeniul IT, iar în prezent este angajatul unei bănci din București. Și-a petrecut verile la țară, la bunici, în satul teleormănean Piatra, unde-l duceau părinții ca să nu-și uite obârșia. I-a văzut pe săteni muncind pe brânci în grădini, cărând apă și bălegar la rădăcina plantelor, dând cu sapa să stârpească buruienile, iar în miezul verii, opintindu-se cu lădițele și coșurile pline cu roșii gustoase. Acum câțiva ani, după căsătorie, Vlad și soția lui, așteptând să devină părinți, s-au întrebat într-o seară ce fel de hrană vor pune pe masă copilului lor. După ce au întors subiectul pe toate fețele, au luat decizia să construiască la țară, în apropierea Bucureștiului, un solar, unde să cultive legume pentru ei. Un văr de-al lui Vlad se mutase deja în comuna ilfoveană Moara Vlăsiei. Omul a zis că pune la dispoziție un teren pentru construirea solarului. Au mai auzit și alți prieteni de intențiile lor. Au vrut și ei să fie parte în proiect. În cele din urmă, au închiriat un teren mai mare și au ridicat două solarii. Au arat pământul și au plantat răsaduri aduse de la Buzău, de la cercetătorul Costel Vânătoru, prietenul legumicultorilor din România. N-au utilizat un miligram de pesticid! Au administrat îngrășământ natural, au irigat cu apă scoasă dintr-un puț, iar pentru boli și dăunători au folosit soluții din extrase de plante. "Cred că roșiile noastre sunt mai sănătoase decât ale bunicilor mei", susține Vlad zâmbind. "Pe lângă banii pe care-i dați pe legume obținute prin utilizarea pesticidelor, mai puneți și banii pe care-i veți da mai târziu pe medicamente și o să vedeți că prețul acelor legume e mare, mai mare decât prețul legumelor ecologice", susține tânărul. Vlad și prietenii lui au produs de la bun început legume în sistem ecologic, dar anul trecut au ales să introducă terenul în reconversie ecologică sub supravegherea unui organism de certificare și control, pentru a obține oficial patalamaua necesară pe piața restaurantelor care oferă meniuri bio. Legumicultorii și-au organizat afacerea ca la carte, folosind avantajele internetului. Au investit bani într-un site ușor de utilizat. Cumpărătorul face astăzi comanda, iar mâine se trezește cu legumele la ușă, puse în pungă de hârtie, dacă e din București-Ilfov, sau în cutie de carton, dacă e din restul țării. "Am trimis legume și în Austria, Italia și chiar Irlanda", mă uimește Vlad. "Știți, românii plecați în afară duc dorul legumelor de acasă și nu ezită să plătească un colet din România. Așa își mai astâmpără nostalgia". Cultivă de toate Vlad în solariile din Moara Vlăsiei: ceapă verde, usturoi, roșii, busuioc, dar și varză Kale, care arată ca un palmier pitic.
Respect pentru clienți
Mihaela Buligoanea lucra de ani buni în biroul unei corporații. Câștiga bani, desigur, dar resimțea tot mai apăsat o chemare către natură, către aerul proaspăt și munca în grădină. Într-o zi, și-a luat inima în dinți și a renunțat la serviciul de la oraș. A cumpărat împreună cu soțul ei un teren în comuna Tărtășești din apropierea Bucureștiului, și s-au apucat să cultive pământul fără să utilizeze pesticide. "M-am gândit ca în primul rând să avem noi hrana sănătoasă, apoi să oferim și clienților noștri exact ce mâncăm și noi. Să nu existe nicio diferență între legumele puse pe masa noastră și cele livrate în oraș", îmi explică Mihaela începuturile activității lor. Au căutat firmă de certificare ecologică și, în trei ani, au primit actul care atestă că în ferma lor legumele sunt obținute în sistem ecologic. Au plătit apoi un meseriaș care le-a construit un site, și de atunci postează ofertele în funcție de producția din grădină. Comenzile vin cu duiumul. De două ori pe săptămână, Mihaela încarcă legumele în mașină și trece pe la fiecare client. A reușit să închirieze și o tarabă în Piața Amzei, unde ajunge la sfârșit de săptămână. O revăd de câte ori trec sâmbătă dimineața prin piață. E acolo, lângă legumele ei și borcanele cu bulion, obținute prin respectarea numeroaselor reguli impuse de sistemul ecologic. Tocmai respectarea acestor reguli este garanția unei hrane sănătoase.
Olandeza din Sărata
Am cunoscut-o vara trecută, în satul sibian Sărata, pe Agnes Jansen, care a lucrat ca ghid turistic o vreme, apoi nu a avut astâmpăr până nu a găsit și a cumpărat o gospodărie țărănească la poalele Munților Făgăraș. "N-am vrut să mă mai întorc în Olanda. Aici e pământul fertil și nu sunt atâtea constrângeri. Mă simt bine, e frumos aici, eu sunt inginer agronom și îmi place să fac agricultură ecologică, să vând clienților mei hrană sănătoasă", spune în timp ce pornește tractorul și apasă cu hotărâre pe pedala de accelerație. Agnes e singura femeie din sat care conduce tractorul și i-a impresionat pe localnici cu hărnicia ei. Terenul agricol se află la un kilometru de casă, pe malul unui râu ager și limpede, care vine de sus, dintre stâncile de granit ale munților. Pe o postață de pământ, crește o superbă cultură de coacăz. Boabele erau deja coapte când am ajuns acolo, iar Agnes tocmai publicase un anunț la mica publicitate, pentru clienții care ar fi vrut să vină și să-și culeagă singuri fructele dorite. "De ce cultură de coacăz?". "Un bunic de-al meu avea două tufe, chiar lângă casă. Când îl vizitam și coacăzele erau coapte, rupea câțiva ciorchini și îmi dădea să mănânc. Mi-am adus aminte de bunicul și de tufele lui când am cumpărat terenul aici, în Sărata, și am zis să încerc și eu. Sunt foarte gustoase". Agnes are tot soiul de idei și nu se lasă până nu le pune în practică. A amenajat câteva locuri de cazare în gospodăria ei și, în fiecare vară, primește studenți din alte țări, dornici să cunoască România. Așa se face că sute de tineri din Occident au plivit buruieni în ferma din Sărata, dar au și umblat prin satele și burgurile Transilvaniei, ba au ajuns chiar și la Constanța, îndrumați de gazda lor. Mai mult, Agnes organizează în fiecare an "Ziua zmeurului", care aduce, de asemenea, o mulțime de vizitatori, iar satul se însuflețește.
Cei trei fermieri fac agricultură ecologică din pasiune și din dorința de a pune în primul rând pe masa lor hrană sănătoasă. În acest timp, în lume au loc dezbateri aprinse privind utilizarea pesticidelor, în special a erbicidului numit glifosat. În noiembrie 2017, optsprezece state europene (printre care și România) au votat pentru reautorizarea acestui erbicid, pentru încă cinci ani. Nouă state, în frunte cu Franța, au votat împotrivă, iar o țară s-a abținut. Cercetătorii nu au reușit încă să convingă pe toată lumea că glifosatul nu este cancerigen. Pe de altă parte, marii fermieri nu vor să renunțe la utilizarea acestei substanțe, fiindcă le reduce cheltuielile pentru combaterea buruienilor. Există însă alternativa agriculturii ecologice, îmbrățișată cu convingere de unii fermieri și de tot mai mulți consumatori. Vorba românească "puțin, dar bun" pare să-și găsească adevăratul sens în acest domeniu.