Mâncarea, ca să fie folositoare, trebuie să fie gustoasă, bine pregătită şi bine păstrată, căci altcum mai tare ne vatămă sănătatea, aducând o mulţime de boli. Iată ce se cere de la o mâncare bună:
Despre cărnuri
* Carnea de vacă să aibă culoare roşie, cea de porc şi viţel o culoare roz, cea de oaie, culoare roşie închis. Să nu aibă miros neplăcut, să nu fie moale, umedă şi lipicioasă.
* Păsările tăiate trebuie să aibă carnea roz, pielea curată, de culoare galbenă sau albă. Grăsimea să fie galbenă.
* Slănina afumată, slănina sărată, cârnaţii şi salamul să aibă culoare frumoasă, să miroasă plăcut, să nu fie mucegăite.
* Peştele proaspăt să fie tare şi cu solzii lucitori. Să nu miroasă urât. Ochiul peştelui este cel mai bun semn după care poţi cunoaşte dacă peştele e bun sau nu. Dacă ochiul e limpede, peştele e proaspăt.
* Peştele sărat şi afumat trebuie să miroasă plăcut. Afumarea adeseori te face să nu poţi deosebi mirosul de stricăciune. De aceea, când cumperi peşte afumat, miroase-l pe o tăietură.
Despre legume
(Mâncăruri netrecute prin foc)
Dăm aici câteva feluri de verdeţuri ce se pot pregăti bine, uşor şi repede, fără multă bătaie de cap. E o hrană sănătoasă, gustoasă şi întăritoare. Şi unde mai pui că nu-ţi trebuie nici foc, ci numai stomac bun.
* Morcovii, mazărea şi sparanghelul trecute prin maşina de tocat, amestecate bine cu ulei şi roşcove rase şi stropite cu sos de smântână, dau o hrană uşoară, sănătoasă.
* Morcovi cu ridichi. Câţiva morcovi tineri şi ridichi de lună, zdrobiţi cu maşina, îi amestecăm cu frunze de pătrunjel şi arpagic tăiat mărunt. Peste mâncarea aceasta turnăm smântână sau ceva sos şi pe margini punem (o garnisim cu) salată.
* Conopidă cu salată verde şi pătlăgele. Prin maşina de tocat trecem conopidă şi salată verde. La acestea mai punem câteva pătlăgele zdrobite cu lingura, apoi ceapă rasă şi zeamă de lămâie. Mâncarea aceasta se mănâncă cu orice fel de sos, sau cu smântână.
* Salată de mere. Merele acrişoare, tăiate felii se presară cu smântână amestecată cu miere de stup.
* Ridichi, gulii şi pătlăgele. Luăm două ridichi şi două gulii tinere şi o ceapă, pe care le radem pe răzător, apoi pătlăgele şi puţin chimen bătut în piuliţă. Le amestecăm, turnăm peste ele smântână sau ceva sos şi căpătăm o hrană de vară sănătoasă.
* Miere de stup cu mere. Merele se rad pe răzătoare şi se amestecă cu una, ori cu mai multe din cele înşirate aici, ca: ouă, brânză, smântână, unt, nuci, alune, stafide, roşcove, toate rase pe răzător, cu zemuri stoarse din fructe (se pot stoarce prin storcător). Avem astfel o hrană sănătoasă şi nutritivă.
* Miere de stup cu ouă. Mierea de stup, subţiată cu un amestec de 1/3 parte vin şi 2/3 părţi apă, în care ai pus şi un gălbenuş de ou, precum şi puţină scorţişoară zdrobită praf. E foarte gustoasă şi hrănitoare.
Despre pâine
* Nu ţine făina pe podelele casei, cum au obiceiul unele gospodine. Fiindcă pe jos umblă multe soiuri de vietăţi, de gângănii mici, care duc sămânţa bolilor pe unde merg. Apoi făina se strică mai repede, mucegăieşte. Făina uscată o ţineţi în vase acoperite şi în locuri uscate.
* Dacă drojdia nu are putere de dospit, gospodina poate uşor greşi pâinea. Pentru a vedea dacă drojdia este cu putere la dospit, aşezăm într-o farfurie cu apă fierbinte o bucăţică din drojdia cu pricina. Dacă drojdia e bună, atunci se ridică la suprafaţa apei, iar dacă este învechită se lasă la fundul farfuriei, ceea ce înseamnă că şi-a pierdut tăria.
* Pâinea poate dospi şi cu frunze de vie. Se iau 8-10 frunze de vie şi se fierb 10 minute într-o oală cu apă. Apa se strecoară şi până este caldă se pune în aluat. Acest aluat dospeşte degrabă şi pâinea are un gust plăcut, de vin. În acest scop se pot folosi tot aşa de bine şi frunzele uscate, ca şi cele verzi.
* Coaja de pâine caldă, când este prea groasă şi tare, se înmoaie uşor dacă o ungem cu untură sau unt, ori cu vreun oloi bun de mâncat, sau chiar cu apă curată şi o punem pe fereastra deschisă.
* Pâinea veche se poate împrospăta dacă o punem într-un vas de pământ ori în vas de tinichea, şi cu vas cu tot o lăsăm să stea într-alt vas mai mare, în care fierbe apă. Pâinea se va face proaspătă, ca şi cum atunci ai scos-o din cuptor.
Despre lactate şi grăsimi
* Unt totdeauna proaspăt poţi să ai dacă vei şti să-l păstrezi. Un aşa mijloc este de a ţine untul în apă fiartă răcită, în care ai topit puţin bicarbonat de sodiu. Este bine ca apa să o schimbi la 1-2 zile.
* Untul se păstrează bine, nu râncezeşte, dacă îl ţinem la rece şi în întuneric, într-un vas care a fost mai înainte clătit de câteva ori cu oţet fierbinte (în clocot). Vasul este lăsat să se usuce şi numai apoi se pune untul în el spre păstrare.
* Înlăturarea gustului urât al untului. Se trece şi se frământă, se spală în apă rece în care s-a topit bicarbonat de sodiu. După aceea se trece şi se frământă (se spală) în apă rece curată.
Dacă folosim lapte dulce în loc de apă curată, atunci capătă un gust mai plăcut şi o înfăţişare frumoasă.
* Când untura prinde miros greu, ca să scoţi acest miros, trebuie fiartă din nou până nu face zgomot la fiert. Se aruncă apoi în untura ce fierbe puţin miez de pâine şi se lasă pe foc până se prăjeşte pâinea. Se ia untura de la foc, se lasă câteva minute să stea, se scoate pâinea şi se aruncă. Untura se toarnă curată, cu băgare de seamă ca ceea ce rămâne pe fundul vasului de fiert să nu intre în oală. Veţi avea atunci untura bună.
* Cum putem cunoaşte untdelemnul falsificat. În ultimul timp se vinde în comerţ "untdelemn curat de măsline" fabricat dintr-un amestec de ulei de cocos, floarea-soarelui, bumbac şi chiar din zeamă stoarsă de mac, colorată apoi cu zeamă stoarsă din spanac. Ca să cunoaştem dacă untdelemnul este sau nu curat este de ajuns să batem tare sticla, apoi să o lăsăm jos. Dacă untdelemnul este bun, băşicile de aer ce s-au făcut din pricina scurtăturii (baterii) vor pieri numaidecât; dacă însă este falsificat, aceste băşici fac cerc deasupra şi ţin multă vreme.
* Laptele de vară dă mai multă putere de hrană (este mai bogat în vitamine) decât laptele ce se mulge iarna. Aceasta, din pricină că vara este iarba verde, hrana verde, în care se află aceste puteri (vitamine).
* Laptele se păstrează bine 2-3 zile dacă punem în el frunze curate de hrean, care au puterea de a împiedica acrimea.
* Ca să nu se închege laptele şi să nu se acrească, mai ales în vremea căldurilor de vară, este bine ca să-l fierbi şi cu puţin zahăr. La un kilogram lapte se pune o lingură rasă de zahăr. În felul acesta, laptele nu se va strica vreme de câteva zile.
* Când laptele dă în foc, lasă un miros greu de lapte ars. Ca să nu se mai facă astfel de miros, toarnă oţet peste laptele ce sfârâie pe plită. Mirosul de oţet înghite mirosul laptelui ars.
* Pregătirea iaurtului. Iaurtul este un lapte puţin înăcrit, care ajută mult la mistuire şi dă corpului tărie mai mare ca să se împotrivească bolilor de stomac. De aceea iaurtul să nu lipsească din nici o casă. Iaurtul se pregăteşte în felul următor: laptele să fiarbă, apoi se răceşte la 25 grade şi se toarnă în el o lingură de cuib de iaurt, adică de iaurt cumpărat de la aceia care se pricep la pregătirea iaurtului. Laptele în care am turnat cuibul de iaurt trebuie să fie încălzit la 40 de grade, adică atât cât rabdă degetul în el. Apoi se lasă să stea liniştit 3-4 ceasuri într-o odaie călduţă sau lângă sobă, în bucătărie. Pe urmă se pune vreme de o oră în apă cât mai rece, pentru ca să oprească dospirea laptelui. După aceasta iaurtul este gata şi se poate mânca. Din acest iaurt se poate lua şi cuibul pentru pregătirea altui iaurt.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
