Mâncarea, ca să fie folositoare, trebuie să fie gustoasă, bine pregătită și bine păstrată, căci altcum mai tare ne vatămă sănătatea, aducând o mulțime de boli. Iată ce se cere de la o mâncare bună:
Despre cărnuri
* Carnea de vacă să aibă culoare roșie, cea de porc și vițel o culoare roz, cea de oaie, culoare roșie închis. Să nu aibă miros neplăcut, să nu fie moale, umedă și lipicioasă.
* Păsările tăiate trebuie să aibă carnea roz, pielea curată, de culoare galbenă sau albă. Grăsimea să fie galbenă.
* Slănina afumată, slănina sărată, cârnații și salamul să aibă culoare frumoasă, să miroasă plăcut, să nu fie mucegăite.
* Peștele proaspăt să fie tare și cu solzii lucitori. Să nu miroasă urât. Ochiul peștelui este cel mai bun semn după care poți cunoaște dacă peștele e bun sau nu. Dacă ochiul e limpede, peștele e proaspăt.
* Peștele sărat și afumat trebuie să miroasă plăcut. Afumarea adeseori te face să nu poți deosebi mirosul de stricăciune. De aceea, când cumperi pește afumat, miroase-l pe o tăietură.
Despre legume
(Mâncăruri netrecute prin foc)
Primăvara e vremea verdețurilor de tot felul. Dumnezeu le-a dat pentru ca trupul îndopat iarna cu hrană uscată, cu cărnuri și grăsimi mai multe, cu conserve etc., să fie curățit de veninurile ce le-a strâns. Pentru asta sunt bune verdețurile.
Dăm aici câteva feluri de verdețuri ce se pot pregăti bine, ușor și repede, fără multă bătaie de cap. E o hrană sănătoasă, gustoasă și întăritoare. Și unde mai pui că nu-ți trebuie nici foc, ci numai stomac bun.
* Morcovii, mazărea și sparanghelul trecute prin mașina de tocat, amestecate bine cu ulei și roșcove rase și stropite cu sos de smântână, dau o hrană ușoară, sănătoasă.
* Morcovi cu ridichi. Câțiva morcovi tineri și ridichi de lună, zdrobiți cu mașina, îi amestecăm cu frunze de pătrunjel și arpagic tăiat mărunt. Peste mâncarea aceasta turnăm smântână sau ceva sos și pe margini punem (o garnisim cu) salată.
* Conopidă cu salată verde și pătlăgele. Prin mașina de tocat trecem conopidă și salată verde. La acestea mai punem câteva pătlăgele zdrobite cu lingura, apoi ceapă rasă și zeamă de lămâie. Mâncarea aceasta se mănâncă cu orice fel de sos, sau cu smântână.
* Salată de fasole verde. Trecem prin mașina de tocat: fasole verde crudă, castravete, morcovi, pătlăgele, ceva nuci, alune, arpagic, țelină. Le amestecăm bine-bine și se mănâncă cu smântână sau cu orice fel de sos.
* Salată de mere. Merele acrișoare, tăiate felii se presară cu smântână amestecată cu miere de stup.
* Ridichi, gulii și pătlăgele. Luăm două ridichi și două gulii tinere și o ceapă, pe care le radem pe răzător, apoi pătlăgele și puțin chimen bătut în piuliță. Le amestecăm, turnăm peste ele smântână sau ceva sos și căpătăm o hrană de vară sănătoasă.
* Miere de stup cu mere. Merele se rad pe răzătoare și se amestecă cu una, ori cu mai multe din cele înșirate aici, ca: ouă, brânză, smântână, unt, nuci, alune, stafide, roșcove, toate rase pe răzător, cu zemuri stoarse din fructe (se pot stoarce prin storcător). Avem astfel o hrană sănătoasă și nutritivă.
* Miere de stup cu ouă. Mierea de stup, subțiată cu un amestec de 1/3 parte vin și 2/3 părți apă, în care ai pus și un gălbenuș de ou, precum și puțină scorțișoară zdrobită praf. E foarte gustoasă și hrănitoare.
Despre pâine
* Făina de grâu falsificată se poate cunoaște, dacă o punem în spirt de 70 de grade, apoi încălzim puțin vasul. Dacă e făină de grâu curat ori de secară, spirtul rămâne curat, dacă însă făina e amestecată cu altă făină, de orz ori ovăz, spirtul se îngălbenește.
* Nu ține făina pe podelele casei, cum au obiceiul unele gospodine. Fiindcă pe jos umblă multe soiuri de vietăți, de gângănii mici, care duc sămânța bolilor pe unde merg. Apoi făina se strică mai repede, mucegăiește. Făina uscată o țineți în vase acoperite și în locuri uscate.
* Dacă drojdia nu are putere de dospit, gospodina poate ușor greși pâinea. Pentru a vedea dacă drojdia este cu putere la dospit, așezăm într-o farfurie cu apă fierbinte o bucățică din drojdia cu pricina. Dacă drojdia e bună, atunci se ridică la suprafața apei, iar dacă este învechită se lasă la fundul farfuriei, ceea ce înseamnă că și-a pierdut tăria.
* Pâinea poate dospi și cu frunze de vie. Se iau 8-10 frunze de vie și se fierb 10 minute într-o oală cu apă. Apa se strecoară și până este caldă se pune în aluat. Acest aluat dospește degrabă și pâinea are un gust plăcut, de vin. În acest scop se pot folosi tot așa de bine și frunzele uscate, ca și cele verzi.
* Coaja de pâine caldă, când este prea groasă și tare, se înmoaie ușor dacă o ungem cu untură sau unt, ori cu vreun oloi bun de mâncat, sau chiar cu apă curată și o punem pe fereastra deschisă.
* Pâinea veche se poate împrospăta dacă o punem într-un vas de pământ ori în vas de tinichea, și cu vas cu tot o lăsăm să stea într-alt vas mai mare, în care fierbe apă. Pâinea se va face proaspătă, ca și cum atunci ai scos-o din cuptor.
Despre lactate și grăsimi
* Untul de vară este mai hrănitor decât cel produs iarna, fiindcă vacile, prin hrana verde, capătă puteri ce nu se găsesc în hrana uscată de iarnă. Dacă puteți, păstrați la ghețărie untul de vară pentru a-l avea și iarna.
* Unt totdeauna proaspăt poți să ai dacă vei ști să-l păstrezi. Un așa mijloc este de a ține untul în apă fiartă răcită, în care ai topit puțin bicarbonat de sodiu. Este bine ca apa să o schimbi la 1-2 zile.
* Untul se păstrează bine, nu râncezește, dacă îl ținem la rece și în întuneric, într-un vas care a fost mai înainte clătit de câteva ori cu oțet fierbinte (în clocot). Vasul este lăsat să se usuce și numai apoi se pune untul în el spre păstrare.
* Înlăturarea gustului urât al untului. Se trece și se frământă, se spală în apă rece în care s-a topit bicarbonat de sodiu. După aceea se trece și se frământă (se spală) în apă rece curată.
Dacă folosim lapte dulce în loc de apă curată, atunci capătă un gust mai plăcut și o înfățișare frumoasă.
* Când untura prinde miros greu, ca să scoți acest miros, trebuie fiartă din nou până nu face zgomot la fiert. Se aruncă apoi în untura ce fierbe puțin miez de pâine și se lasă pe foc până se prăjește pâinea. Se ia untura de la foc, se lasă câteva minute să stea, se scoate pâinea și se aruncă. Untura se toarnă curată, cu băgare de seamă ca ceea ce rămâne pe fundul vasului de fiert să nu intre în oală. Veți avea atunci untura bună.
* Cum putem cunoaște untdelemnul falsificat. În ultimul timp se vinde în comerț "untdelemn curat de măsline" fabricat dintr-un amestec de ulei de cocos, floarea-soarelui, bumbac și chiar din zeamă stoarsă de mac, colorată apoi cu zeamă stoarsă din spanac. Ca să cunoaștem dacă untdelemnul este sau nu curat este de ajuns să batem tare sticla, apoi să o lăsăm jos. Dacă untdelemnul este bun, bășicile de aer ce s-au făcut din pricina scurtăturii (baterii) vor pieri numaidecât; dacă însă este falsificat, aceste bășici fac cerc deasupra și țin multă vreme.
* Laptele de vară dă mai multă putere de hrană (este mai bogat în vitamine) decât laptele ce se mulge iarna. Aceasta, din pricină că vara este iarba verde, hrana verde, în care se află aceste puteri (vitamine).
* Laptele se păstrează bine 2-3 zile dacă punem în el frunze curate de hrean, care au puterea de a împiedica acrimea.
* Ca să nu se închege laptele și să nu se acrească, mai ales în vremea căldurilor de vară, este bine ca să-l fierbi și cu puțin zahăr. La un kilogram lapte se pune o lingură rasă de zahăr. În felul acesta, laptele nu se va strica vreme de câteva zile.
* Când laptele dă în foc, lasă un miros greu de lapte ars. Ca să nu se mai facă astfel de miros, toarnă oțet peste laptele ce sfârâie pe plită. Mirosul de oțet înghite mirosul laptelui ars.
* Pregătirea iaurtului. Iaurtul este un lapte puțin înăcrit, care ajută mult la mistuire și dă corpului tărie mai mare ca să se împotrivească bolilor de stomac. De aceea iaurtul să nu lipsească din nici o casă. Iaurtul se pregătește în felul următor: laptele să fiarbă, apoi se răcește la 25 grade și se toarnă în el o lingură de cuib de iaurt, adică de iaurt cumpărat de la aceia care se pricep la pregătirea iaurtului. Laptele în care am turnat cuibul de iaurt trebuie să fie încălzit la 40 de grade, adică atât cât rabdă degetul în el. Apoi se lasă să stea liniștit 3-4 ceasuri într-o odaie călduță sau lângă sobă, în bucătărie. Pe urmă se pune vreme de o oră în apă cât mai rece, pentru ca să oprească dospirea laptelui. După aceasta iaurtul este gata și se poate mânca. Din acest iaurt se poate lua și cuibul pentru pregătirea altui iaurt.