Numele lui Cătălin Pavel îmi era cunoscut din revista "Dilema" unde are o rubrică erudit-simpatică, mereu cu informaţii inedite legate de arheologie. Căci publicistul dilematic e arheolog practicant, cu săpături în situri celebre din Europa dar şi din Israel, Turcia, Maroc, ale căror rezultate le-a publicat în cărţi şi articole academice. Aflu abia acum din succinta prezentare că, începând din 2010, a semnat şi patru volume de poezie şi trei romane, că are şi activitate didactică. Face deci parte dintre puţinii tineri care se împart din pasiune între mai multe meserii, ceea ce dovedeşte nu doar capacităţi intelectuale ieşite din comun, ci şi hărnicie. Romanul pe care vi-l recomand a fost o surpriză şi o bucurie de lectură fiindcă, deşi apărut în colecţia "Ego-proză", e altceva decât valul autenticist al autoficţionalilor. Spre deosebire de congenerii lui literari, Cătălin Pavel (n. 1976) s-a încumetat pe cu totul altă cale, afină cu aceea - singulară - deschisă de Ştefan Agopian în anii '80, şi anume construirea cu deplină libertate a imaginaţiei a unei lumi de fantasme livreşti hălăduind prin realităţi istorico-geografice mişcătoare ca nisipul. Plus o vibraţie aparte a textului, o încredere în puterea cuvintelor, a ritmului şi muzicalităţii lor, de a ţine pasul cu fiinţa gânditoare şi simţitoare care le rost(u)eşte chiar şi atunci când simte mai mult decât poate gândi. Îndrăgostit de literatură în aceeaşi măsură în care e pasionat de trecut, iubitor de istorie şi istorioare, Cătălin Pavel are, ca şi Agopian, pe lângă rafinament livresc, şi spirit ludic, şi umor. Prin crăpături ale frescei istorice, pătrunde imaginaţia cu chef de vorbă şi fabulaţie, cu lirism şi deriziune, cu melancolii şi ironii, creând o Lume Doi, a jocului secund, în care straturile temporale se amestecă, de la Roma secolului XV a Papei Alexandru VI Borgia, trecând prin diferite perioade ale ţărilor europene şi până în Dobrogea. Romancierul e un funambul peste hăuri de spaţiu şi timp, ţinându-şi echilibrul între epic şi liric, între feeric şi grotesc, între melancolie şi cruzime cu o virtuozitate stilistică admirabilă. "Chihlimbar" e compus din poveştile imbricate - de aventuri, de dragoste, de arme - ale unor "personaje de cuvinte" ce reiau în cheie parodică teme şi procedee livreşti. Eroul-liant între prezent-trecut-viitor, trăite simultan, e trubadurul Josquin de Prez, care descoperă doar ceea ce copiilor le e dat să vadă: tunelurile de comunicare dintre realitatea concretă şi realitatea artelor. Nu degeaba e muzicant, filosof, povestitor ambulant cu puterea de a revela ascultătorilor frumuseţea nevăzută a vieţii. Tovarăşii lui de drumuri, isprăvi şi băutură au fiecare propria poveste ciudată, ruptă şi reînnodată pe parcurs. Există la un moment dat şi un turnir de snoave şi alegorii despre existenţa lui Dumnezeu, la care participă mai toate personajele şi se termină cu o bătaie comică între tabere, ca în filmele de capă şi spadă. Cu un stil cizelat bijutereşte, plin de sugestii poetice şi sclipiri diamantine, "Chihlimbar" te ameţeşte şi te binedispune ca o tărie dublu rafinată.
Selecţia "Formula AS"
* Cătălin Pavel, "Chihlimbar", roman, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 270 p.
Numele lui Cătălin Pavel îmi era cunoscut din revista "Dilema" unde are o rubrică erudit-simpatică, mereu cu informaţii inedite legate de arheologie. Căci publicistul dilematic e arheolog practicant, cu săpături în situri celebre din Europa dar şi din Israel, Turcia, Maroc, ale căror rezultate le-a publicat în cărţi şi articole academice. Aflu abia acum din succinta prezentare că, începând din 2010, a semnat şi patru volume de poezie şi trei romane, că are şi activitate didactică. Face deci parte dintre puţinii tineri care se împart din pasiune între mai multe meserii, ceea ce dovedeşte nu doar capacităţi intelectuale ieşite din comun, ci şi hărnicie. Romanul pe care vi-l recomand a fost o surpriză şi o bucurie de lectură fiindcă, deşi apărut în colecţia "Ego-proză", e altceva decât valul autenticist al autoficţionalilor. Spre deosebire de congenerii lui literari, Cătălin Pavel (n. 1976) s-a încumetat pe cu totul altă cale, afină cu aceea - singulară - deschisă de Ştefan Agopian în anii '80, şi anume construirea cu deplină libertate a imaginaţiei a unei lumi de fantasme livreşti hălăduind prin realităţi istorico-geografice mişcătoare ca nisipul. Plus o vibraţie aparte a textului, o încredere în puterea cuvintelor, a ritmului şi muzicalităţii lor, de a ţine pasul cu fiinţa gânditoare şi simţitoare care le rost(u)eşte chiar şi atunci când simte mai mult decât poate gândi. Îndrăgostit de literatură în aceeaşi măsură în care e pasionat de trecut, iubitor de istorie şi istorioare, Cătălin Pavel are, ca şi Agopian, pe lângă rafinament livresc, şi spirit ludic, şi umor. Prin crăpături ale frescei istorice, pătrunde imaginaţia cu chef de vorbă şi fabulaţie, cu lirism şi deriziune, cu melancolii şi ironii, creând o Lume Doi, a jocului secund, în care straturile temporale se amestecă, de la Roma secolului XV a Papei Alexandru VI Borgia, trecând prin diferite perioade ale ţărilor europene şi până în Dobrogea. Romancierul e un funambul peste hăuri de spaţiu şi timp, ţinându-şi echilibrul între epic şi liric, între feeric şi grotesc, între melancolie şi cruzime cu o virtuozitate stilistică admirabilă. "Chihlimbar" e compus din poveştile imbricate - de aventuri, de dragoste, de arme - ale unor "personaje de cuvinte" ce reiau în cheie parodică teme şi procedee livreşti. Eroul-liant între prezent-trecut-viitor, trăite simultan, e trubadurul Josquin de Prez, care descoperă doar ceea ce copiilor le e dat să vadă: tunelurile de comunicare dintre realitatea concretă şi realitatea artelor. Nu degeaba e muzicant, filosof, povestitor ambulant cu puterea de a revela ascultătorilor frumuseţea nevăzută a vieţii. Tovarăşii lui de drumuri, isprăvi şi băutură au fiecare propria poveste ciudată, ruptă şi reînnodată pe parcurs. Există la un moment dat şi un turnir de snoave şi alegorii despre existenţa lui Dumnezeu, la care participă mai toate personajele şi se termină cu o bătaie comică între tabere, ca în filmele de capă şi spadă. Cu un stil cizelat bijutereşte, plin de sugestii poetice şi sclipiri diamantine, "Chihlimbar" te ameţeşte şi te binedispune ca o tărie dublu rafinată.
Numele lui Cătălin Pavel îmi era cunoscut din revista "Dilema" unde are o rubrică erudit-simpatică, mereu cu informaţii inedite legate de arheologie. Căci publicistul dilematic e arheolog practicant, cu săpături în situri celebre din Europa dar şi din Israel, Turcia, Maroc, ale căror rezultate le-a publicat în cărţi şi articole academice. Aflu abia acum din succinta prezentare că, începând din 2010, a semnat şi patru volume de poezie şi trei romane, că are şi activitate didactică. Face deci parte dintre puţinii tineri care se împart din pasiune între mai multe meserii, ceea ce dovedeşte nu doar capacităţi intelectuale ieşite din comun, ci şi hărnicie. Romanul pe care vi-l recomand a fost o surpriză şi o bucurie de lectură fiindcă, deşi apărut în colecţia "Ego-proză", e altceva decât valul autenticist al autoficţionalilor. Spre deosebire de congenerii lui literari, Cătălin Pavel (n. 1976) s-a încumetat pe cu totul altă cale, afină cu aceea - singulară - deschisă de Ştefan Agopian în anii '80, şi anume construirea cu deplină libertate a imaginaţiei a unei lumi de fantasme livreşti hălăduind prin realităţi istorico-geografice mişcătoare ca nisipul. Plus o vibraţie aparte a textului, o încredere în puterea cuvintelor, a ritmului şi muzicalităţii lor, de a ţine pasul cu fiinţa gânditoare şi simţitoare care le rost(u)eşte chiar şi atunci când simte mai mult decât poate gândi. Îndrăgostit de literatură în aceeaşi măsură în care e pasionat de trecut, iubitor de istorie şi istorioare, Cătălin Pavel are, ca şi Agopian, pe lângă rafinament livresc, şi spirit ludic, şi umor. Prin crăpături ale frescei istorice, pătrunde imaginaţia cu chef de vorbă şi fabulaţie, cu lirism şi deriziune, cu melancolii şi ironii, creând o Lume Doi, a jocului secund, în care straturile temporale se amestecă, de la Roma secolului XV a Papei Alexandru VI Borgia, trecând prin diferite perioade ale ţărilor europene şi până în Dobrogea. Romancierul e un funambul peste hăuri de spaţiu şi timp, ţinându-şi echilibrul între epic şi liric, între feeric şi grotesc, între melancolie şi cruzime cu o virtuozitate stilistică admirabilă. "Chihlimbar" e compus din poveştile imbricate - de aventuri, de dragoste, de arme - ale unor "personaje de cuvinte" ce reiau în cheie parodică teme şi procedee livreşti. Eroul-liant între prezent-trecut-viitor, trăite simultan, e trubadurul Josquin de Prez, care descoperă doar ceea ce copiilor le e dat să vadă: tunelurile de comunicare dintre realitatea concretă şi realitatea artelor. Nu degeaba e muzicant, filosof, povestitor ambulant cu puterea de a revela ascultătorilor frumuseţea nevăzută a vieţii. Tovarăşii lui de drumuri, isprăvi şi băutură au fiecare propria poveste ciudată, ruptă şi reînnodată pe parcurs. Există la un moment dat şi un turnir de snoave şi alegorii despre existenţa lui Dumnezeu, la care participă mai toate personajele şi se termină cu o bătaie comică între tabere, ca în filmele de capă şi spadă. Cu un stil cizelat bijutereşte, plin de sugestii poetice şi sclipiri diamantine, "Chihlimbar" te ameţeşte şi te binedispune ca o tărie dublu rafinată.
Alte articole din acest numar
- Selecţia "Formula AS"
- Poveştile Marii Uniri - RODICA şi FLAVIA COPOSU: "Cu oamenii de azi, Unirea nu s-ar mai putea face"
- Copiii din alte lumi
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
