Colonul iritabil nu este o boală propriu-zisă ci, mai degrabă, un sindrom provocat de tulburări ale funcţiilor motorii şi secretorii ale intestinului gros, care apare şi se dezvoltă fie independent, fie concomitent cu tulburările produse de diferite boli. Cauza principală a hiperactivităţii funcţiei motorii şi secretorii a intestinului gros nu este cunoscută încă. Studiile consacrate etiologiei colonului iritabil au reuşit, deocamdată, să identifice câţiva factori care stimulează funcţia motorie şi secretorie a colonului, dar care variază de la bolnav la bolnav, ba şi mai mult, la acelaşi bolnav, de la o perioadă la alta. Primul factor etiologic care frapează este prezenţa unei sensibilităţi înnăscute a colonului, ce se exteriorizează printr-o hiper-reactivitate funcţională a acestuia, începând chiar din copilărie. Un al doilea factor este răspunsul exagerat al reflexului gastroenteric (gastrocolic) la ingestia de alimente, răspuns care constă într-o creştere a tonusului musculaturii netede a colonului şi a mişcărilor peristaltice ale acestuia. Aşa s-ar explica de ce bolnavii suferinzi de acest sindrom prezintă, imediat după ingestia de alimente, nevoia de defecare. Mişcările peristaltice ale intestinului sunt cu atât mai vii, cu cât regimul alimentar conţine mai multă celuloză fibroasă. Laptele este unul dintre alimentele greu tolerate de bolnavii cu colon iritabil, în cea mai mare parte datorită deficitului de lactază, care face ca zahărul din lapte (lactoza) să nu fie digerat şi să producă diaree. De asemenea, excesul de hidraţi de carbon şi de acizi graşi cu lanţ carbonic lung provoacă diaree de tip osmotic.
În etiologia colonului iritabil sunt incriminate şi o serie întreagă de medicamente folosite în exces, cum ar fi purgativele, medicaţia cardiotonică, antiaritmică şi antihipertensivă (propranolol, chinidina, rezerpina, digitalice etc.) De asemenea, intervenţia factorilor emoţionali în determinismul atacului de colopatie funcţională este astăzi pe deplin demonstrată. Nu este vorba de o nevroză cu expresie digestivă, ci, mai degrabă, de o reacţie motorie şi secretorie exagerată din partea colonului la factori psiho-emoţionali variabili de la un bolnav la altul. Totodată, colonul iritabil poate însoţi unele afecţiuni, printre care apendicita, ulcerul gastric şi duodenal.
În privinţa mecanismului de producere a tulburărilor motorii şi secretorii, acesta are la bază un dezechilibru al funcţiei sistemului nervos vegetativ, care explică hiper-reactivitatea motorie şi secretorie a colonului, tradusă prin creşterea activităţii motorii (hiperperistaltismul şi hipertonicitatea) şi a activităţii secretorii a mucoasei intestinului gros (hipersecreţia de mucus).
În aplicarea măsurilor terapeutice, la bolnavii cu colon iritabil trebuie să se ţină seama de o serie de aspecte importante. În primul rând, bolnavii trebuie să ştie că boala lor are un caracter pur funcţional, că aceasta evolueză o lungă perioadă de timp, sub formă de recidive de durate variabile. În al doilea rând, bolnavii trebuie să reţină că măsurile terapeutice nu sunt standardizate, adică, aceleaşi pentru toţi bolnavii.
Practic, măsurile terapeutice concrete, care pot fi utile pentru ameliorarea simptomatologiei, sunt regimul alimentar, aplicarea de agenţi fizici şi medicaţia simptomatică, măsuri instituite de medicul dvs. gastroenterolog.
Din punct de vedere al medicinei naturiste, remediile care pot ameliora simptomatologia colonului iritabil sunt: Alfalfa (lucerna), Gheara-mâţei, L-glutamina, produsul Colon suport, Bioent, Lactoferina, decoctul de rădăcină de Păpădie, Boswellia sau Curcumina (antiinflamatoare) şi, foarte important, vitamina D (2000-4000 U.I/zi), recunoscută pentru efectul ei benefic în gestionarea sindromului de colon iritabil.
Să auzim numai de bine!
Ing. OVIDIU MIRCEA POCANSCHI - Cluj-Napoca, tel. 0264/58.11.36, 0744/91.02.93, e-mail: mirceapocanschi@yahoo.com
"Mama şi-a pierdut mirosul şi gustul"
(Răspuns pentru ANNA, F. AS nr. 1284)
Stimată doamnă, şi eu mi-am pierdut simţul mirosului şi al gustului, în jurul vârstei de 60 de ani. Cum între timp inventasem unguentul POCO, mi-am introdus zilnic, în fiecare nară, cu ajutorul degetului mic, pe o adâncime nu mai mare de 1,5 cm, puţin unguent. După 20 de zile, am început să simt mirosurile şi, în mod miraculos, mi-a revenit şi simţul gustului. Deci, vă recomand şi dumneavoastră acest unguent.
"Am nasul şi ochii uscaţi"
(Răspuns pentru ANA-MARIA - Bucureşti, F. AS nr. 1284)
Stimată doamnă, şi eu am avut probleme cu nasul, respiram greu din cauză că aveam polipi şi sinuzită. De când folosesc unguentul POCO, nu mai am nici o problemă. S-ar putea ca acest unguent să vă ajute.
"După operarea unui furuncul, am rămas cu o fistulă perianală"
(Răspuns pentru FLORIAN - Bucureşti, F. AS nr. 1284)
Stimate domnule, vă sfătuiesc să faceţi un tratament cu produsul POCO. Vă veţi unge cu acest unguent în interiorul şi exteriorul fistulei, după fiecare scaun, şi în fiecare seară, timp de cel puţin 20 de zile.
POCO este un medicament cu utilizări universale, brevetat ca invenţie, şi care a dat rezultate spectaculoase în numeroase cazuri în care alte tratamente au dat greş sau cărora nu li s-a găsit un tratament.
POCO poate fi procurat la tel. 0264/58.11.36, 0744/91.02.93 sau prin e-mail: mirceapocanschi @yahoo.com
Multă sănătate!
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
"Caut un tratament naturist pentru rinită alergică şi afte bucale"
(Răspuns pentru ALEXANDRU MERDARIU - Bistriţa, F. AS nr. 1298)
Rinita alergică este o boală imună ereditară, cu manifestări specifice la nivelul mucoasei nazale: obstrucţie nazală cu senzaţie de nas înfundat, rinoree seroasă (nasul curge continuu), strănut în salve, prurit nasal, hipoanosmie (pierderea mirosului), tuse provocată de secreţiile nazale care se scurg în faringe, cefalee, afectarea conjunctivelor cu lăcrimare abundentă şi dureri oculare, afte bucale dureroase. Pe primul loc în planul terapeutic al rinitei alergice se află evitarea alergenilor din apropierea pacientului: polenul, praful de casă, mucegai, pene şi fulgi, plante şi animale de casă. Vă recomand următoarea schiţă de tratament:
* Dimineaţa şi seara, după mâncare, se efectuează lavajul (spălarea) foselor nazale cu o soluţie salină (1 lingură sare gemă la 1 litru apă călduţă), sau soluţii sterile din apă de mare (Rhinomer, Nazomer, Sterimar).
* Se instilează în fosele nazale câte 2 picături dintr-o soluţie preparată (reţetă magistrală proprie).
* 10 zile şedinte de aerosoli cu câte o fiolă flixotide nebules 0,5 mg sau Dexametazona, diluată în 10 ml ser fiziologic.
* Pulverizaţii cu Ocnasept (aerosol salin natural cu extract din plante medicinale aromatice) în aerul din încăperi, în special deasupra patului unde dormiţi, în vederea optimizării microclimatului ambiental şi îndepărtării alergenilor din aerul respirat.
* Tratamentul fondului atopic-alergic şi al crizelor de dispnee prin: hiposensibilizare, administrare de antihistaminice orale, glucocorticoizi şi simpaticomimetice, numai sub stricta supraveghere a medicului curant.
* Completarea tratamentului alopat cu extract din coacăz negru (2 x 50 picături/zi), ceai de trei-fraţi-pătaţi şi ceai de urzică, câte 2 căni/zi.
* Aerosoloterapie salină în staţiunile balneoclimaterice: Ocna Sibiului, Govora, Bazna.
* Ionizări endonazale cu sol. de calciu 1%.
Pentru tratamentul aftelor bucale se badijonează cavitatea bucală de 2-3 ori/zi, cu soluţie de glicerină cu propolis şi gălbenele (TIS) şi soluţie PlantaGingival (extract din gălbenele, rădăcină de tătăneasă şi revent).
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
