Reţeaua era doar un prilej să vezi ce "boboace" au intrat în anul întâi sau ce preocupări are tânărul chipeş din anul III, pentru care ai făcut o pasiune la cursul de Istorie. Nimeni nu-şi imagina că reţeaua aceasta va avea miliarde de utilizatori, că va da jos dictaturi ori că va schimba mersul alegerilor în democraţii consacrate ale lumii. Dar Facebook a devenit atât de puternic încât, fără a înceta să fie o simplă afacere privată, a ajuns să se confrunte cu tot mai complexe probleme de etică şi de responsabilitate socială. Ca şi cum, în numai 10 ani de zile, lumea întreagă, cu visurile şi cu coşmarurile sale, s-ar fi mutat cu totul din realitatea fizică în cea virtuală şi nu ar mai şti să se descurce în afara vechii platforme de impresionat "boboace" de la Harvard...
La începutul acestui an, sătul să i se spargă în cap toate problemele lumii, Zuckerberg a anunţat că Facebook va redeveni o reţea de socializare, în care să poţi vedea ce fac prietenii tăi, să le admiri pozele cu animalele de companie, abdicând de la rolul său de platformă de presă sau de dezbatere a unor idei politice. Decizia lui Zuckerberg i-a contrariat pe mulţi. Facebook-ul devenise epicentrul comunicărilor de tot felul, ale oamenilor conectaţi la tehnologie. Pe Facebook îţi verşi năduful pe "gherţoiul" care nu ţi-a dat prioritate în trafic, pe Facebook te răţoieşti la firma de curierat care întârzie cu coletul, aici povesteşti, ironic, despre traumele de la fostul loc de muncă şi, mai ales, pe Facebook te iei de politicienii care fac numai nefăcute în ultimul an. "Dacă nu e pe Facebook, nu există!". Sloganul acesta, tot mai periculos, trebuie reanalizat cât mai repede, nu doar pentru că Zuckerberg a decis să schimbe principiile afacerii sale, ci pentru consecinţele lui în plan social. Nu trebuie decât să privim în jur ca să observăm limitele şi, mai ales, capcanele "lumii Facebook". Libertatea comunicării totale dezangajează. Te "descarci" pe Facebook, ca pe divanul lui Freud. Te simţi eliberat, liniştit, "păsul" tău a fost făcut cunoscut universului, este ok. Ţi-ai făcut datoria, mai ales dacă e vorba de probleme politice. Obişnuiţi că totul se petrece online, mulţi au uitat că, de fapt, lucrurile adevărate se petrec în lumea reală. Că nu ajunge să faci o glumă subţire despre Dăncilă şi grupul ei de trupeţi care conduc România din gard în şanţ, şi să-ţi hrăneşti orgoliul rănit, cu 300 de "like"-uri, ca să dai jos un guvern. De unde erau văzute ca un loc de organizare a manifestaţiilor anti-guvernamentale, reţelele sociale devin, pe zi ce trece, cei mai mari inamici ai acestora. În loc să se acumuleze precum aburii sub capacul unei oale puse la fiert, frustrările se descarcă încet, încet, zi de zi, pe Facebook, creând doar iluzia unei lupte. Iar descărcate de frustrările aruncate de-a valma pe Facebook, protestele devin mai palide pe zi ce trece. "Pâine şi circ" era deviza împăraţilor romani, când era vorba să liniştească mulţimile. Dacă ar fi avut prin preajmă vreun învăţăcel evreu, pe nume Marcus, împăraţii romani ar fi fost încântaţi de ideea lui cu Facebook-ul. E şi mai mult circ, şi e şi mult mai ieftin!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
