Rețeaua era doar un prilej să vezi ce "boboace" au intrat în anul întâi sau ce preocupări are tânărul chipeș din anul III, pentru care ai făcut o pasiune la cursul de Istorie. Nimeni nu-și imagina că rețeaua aceasta va avea miliarde de utilizatori, că va da jos dictaturi ori că va schimba mersul alegerilor în democrații consacrate ale lumii. Dar Facebook a devenit atât de puternic încât, fără a înceta să fie o simplă afacere privată, a ajuns să se confrunte cu tot mai complexe probleme de etică și de responsabilitate socială. Ca și cum, în numai 10 ani de zile, lumea întreagă, cu visurile și cu coșmarurile sale, s-ar fi mutat cu totul din realitatea fizică în cea virtuală și nu ar mai ști să se descurce în afara vechii platforme de impresionat "boboace" de la Harvard...
La începutul acestui an, sătul să i se spargă în cap toate problemele lumii, Zuckerberg a anunțat că Facebook va redeveni o rețea de socializare, în care să poți vedea ce fac prietenii tăi, să le admiri pozele cu animalele de companie, abdicând de la rolul său de platformă de presă sau de dezbatere a unor idei politice. Decizia lui Zuckerberg i-a contrariat pe mulți. Facebook-ul devenise epicentrul comunicărilor de tot felul, ale oamenilor conectați la tehnologie. Pe Facebook îți verși năduful pe "gherțoiul" care nu ți-a dat prioritate în trafic, pe Facebook te rățoiești la firma de curierat care întârzie cu coletul, aici povestești, ironic, despre traumele de la fostul loc de muncă și, mai ales, pe Facebook te iei de politicienii care fac numai nefăcute în ultimul an. "Dacă nu e pe Facebook, nu există!". Sloganul acesta, tot mai periculos, trebuie reanalizat cât mai repede, nu doar pentru că Zuckerberg a decis să schimbe principiile afacerii sale, ci pentru consecințele lui în plan social. Nu trebuie decât să privim în jur ca să observăm limitele și, mai ales, capcanele "lumii Facebook". Libertatea comunicării totale dezangajează. Te "descarci" pe Facebook, ca pe divanul lui Freud. Te simți eliberat, liniștit, "păsul" tău a fost făcut cunoscut universului, este ok. Ți-ai făcut datoria, mai ales dacă e vorba de probleme politice. Obișnuiți că totul se petrece online, mulți au uitat că, de fapt, lucrurile adevărate se petrec în lumea reală. Că nu ajunge să faci o glumă subțire despre Dăncilă și grupul ei de trupeți care conduc România din gard în șanț, și să-ți hrănești orgoliul rănit, cu 300 de "like"-uri, ca să dai jos un guvern. De unde erau văzute ca un loc de organizare a manifestațiilor anti-guvernamentale, rețelele sociale devin, pe zi ce trece, cei mai mari inamici ai acestora. În loc să se acumuleze precum aburii sub capacul unei oale puse la fiert, frustrările se descarcă încet, încet, zi de zi, pe Facebook, creând doar iluzia unei lupte. Iar descărcate de frustrările aruncate de-a valma pe Facebook, protestele devin mai palide pe zi ce trece. "Pâine și circ" era deviza împăraților romani, când era vorba să liniștească mulțimile. Dacă ar fi avut prin preajmă vreun învățăcel evreu, pe nume Marcus, împărații romani ar fi fost încântați de ideea lui cu Facebook-ul. E și mai mult circ, și e și mult mai ieftin!