- Chiar dacă ventuzele ne duc cu mintea la Evul Mediu, "lăsarea de sânge" cu ajutorul paharelor groase de sticlă a redevenit actuală în practicile medicale din Occident -
Cu 2400 de ani în urmă, Hipocrate ştia deja să folosească ventuzele. Străbunicul tuturor medicilor scria: "Dacă vreţi să opriţi menstruaţia prea puternică a unei femei, puneţi-i pe sâni ventuze cât mai mari". Metoda funcţionează şi astăzi. Multe femei care suferă de menstre abundente apelează la metoda ventuzelor. Una, două şedinţe - spun partizanii străvechii practici de vindecare - şi suferinţa dispare.
Ce se întâmplă, de fapt? Prin coagularea sau lăsarea de sânge, funcţiile dereglate ale organismului se regularizează şi boala este eliminată din organism.
Cum se desfăşoară terapia
Pe vremea bunicilor noastre, ventuzele (se puteau cumpăra de la farmacii) se "ştergeau" repede în interior cu un tampon de vată înmuiată în spirt şi aprinsă, pentru a se crea în ele vid. Cu mare dexteritate, erau apoi aplicate pe spate şi lăsate acolo, până când, sub gura lor, pielea devenea vânătă. Azi, ventuzele fabricate în Occident sunt prevăzute cu nişte pompiţe care scot aerul sau îl încălzesc. Efectul este însă acelaşi: pielea se umflă în interiorul lor, fiind bine irigată cu sânge şi modificându-şi culoarea în roşu-albăstrui. În trecut, în satele şi în oraşele noastre existau "specialişti" în pusul ventuzelor, aşa cum existau şi moaşele comunale care asistau naşterile la domiciliu. Azi, tehnica ventuzelor se combină cu medicina tradiţională chineză, paharele de sticlă fixându-se pe "meridianele" trupului omenesc (traseele energiei cunoscute din acupunctură) sau pe "zonele lui Head" (areale de piele legate de organele interne prin trasee nervoase). Prin noile practici, se stimulează metabolismul, se întăreşte sistemul imunitar.
Ventuze uscate şi ventuze cu sânge
Există două procedee de aplicare a ventuzelor, ventuze uscate şi ventuze cu sânge. Prima metodă este mai simplă. Ventuzele rămân lipite de piele 10-15 minute, până ce apar hematoamele, apoi se mută, până ce suprafaţa tratată este exploatată complet. În cazul ventuzelor cu sânge, înaintea aplicării lor se fac mici incizii în piele. Vidul din ventuză trage sângele afară. Când o treime din ea este plină cu sânge, se scoate.
Ce boli se pot trata prin folosirea ventuzelor
Următoarele afecţiuni cedează vizibil prin tratarea lor cu ventuze: durerile de ceafă, de spate, de şold, atrofiile osoase, durerile musculare, bolile de ochi şi urechi, astmul, infecţiile cronice ale căilor respiratorii, oboseala, bolile de inimă, hipotensiunea, varicele, bolile intestinale, îmbolnăvirile organelor genitale şi ale traiectului urinar.
Atenţie: Ventuzele nu trebuie aplicate în următoarele cazuri: insuficienţă renală, probleme de coagulare a sângelui, sarcină.
PRIŞNIŢE CALDE CU MĂMĂLIGĂ
- Creşterea temperaturii corpului - un ajutor de nădejde în vindecarea multor boli -
Termoterapia coboară în urmă cu mii de ani, fiind practicată pe scară largă de chinezi, indieni, egipteni şi apoi de greci şi romani, indiferent că au fost vraci populari, şamani, preoţi în temple sau medici şcoliţi în zorii Evului Mediu. Toţi cei preocupaţi de bolile omeneşti au observat că aplicarea căldurii pe unele zone ale corpului poate duce mai uşor şi mai repede la vindecare.
Preotul german Sebastian Kneipp, care este socotit părintele medicinei alternative, a folosit băile în scop curativ, pentru că puteau să asigure modificarea temperaturii corporale rapid şi cu efecte foarte puternice în procesul de vindecare. El aplica diferite tratamente cu băi reci sau calde, în funcţie de afecţiune sau localizare. Urmându-i exemplul, foarte mulţi terapeuţi moderni au experimentat diferite procedee menite să modifice temperatura corporală, în folosul vindecării de diferite boli. Şi astăzi, la toate spitalele şi centrele mari de sănătate din lume, se practică termoterapia, în diferite afecţiuni. S-a stabilit, de exemplu, că la 42 de grade, celula canceroasă nu numai că nu se mai poate înmulţi, dar este şi distrusă. Din păcate, aparatele care produc termoterapie sunt foarte sofisticate, scumpe, iar tratamentele cu ele nu sunt accesibile, în special în munca de teren sau chiar la patul bolnavului, fiind şi foarte voluminoase. De asemenea, nu toţi bolnavii pot să fie trataţi în acest fel şi din cauza preţurilor foarte mari care se practică în întreaga lume. Din fericire, tradiţia populară îşi spune şi în această privinţă cuvântul, oferindu-ne un ajutor eficace şi ieftin: prişniţele calde cu mămăligă.
Mod de folosire
Se va tăia o pânză de mărimea necesară (cât să acopere sau chiar să depăşească regiunea interesată). Poate fi din orice material textil. Se face apoi o mămăliguţă din făină de mălai şi apă, care în anumite situaţii se poate înlocui cu ceaiuri de plante, alese în funcţie de boala tratată. (Pentru cei care suferă de ascită, de exemplu, se poate face ceai din boabe de ienupăr.) Nu este nevoie să se pună sare decât în anumite situaţii. Se face însă mămăliga puţin mai tare şi se fierbe bine. Se întinde apoi pe pânza respectivă, în strat de 3-4 cm, uniform de gros. Pentru a fi mai eficientă, pe partea mămăligii care se aplică pe piele se poate presăra tămâie (de orice culoare), dar foarte bine pisată. Atenţie! În cazul în care se pun bucăţi mai mari, se produc răniri ale pielii. Se presară, deci, tămâie, în strat foarte fin, aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Nu se vor pune niciodată şi în nicio situaţie cantităţi mai mari, putându-se produce în aceste cazuri o serie de agravări ale afecţiunilor sau chiar lezarea pielii. Ulterior, cataplasma se aplică în zona sau pe locul afecţiunii, se acoperă cu un şal de lână sau stofă groasă, pentru a menţine temperatura mai multă vreme.
Mămăliga trebuie să fie cât mai fierbinte (doar să nu ardă, producând răni), pentru a putea să acţioneze eficient. Procedeul se poate aplica de 2-3 ori pe zi, câteva zile la rând. De regulă, se poate folosi timp de 10 zile consecutiv, apoi se poate face o pauză de 3-4 zile.
Cataplasma aceasta se lasă cât timp este caldă, apoi se îndepărtează. Dacă e bine fiert, mălaiul nu se lipeşte de piele.
În cazul unor afecţiuni mai complicate, este bine să discutaţi cu medicul şi, eventual, să folosiţi la prepararea cataplasmei diferite ceaiuri din plante.
Indicaţii
Cataplasmele cu mămăligă fierbinte se pot aplica în tumori, când se doreşte dilatarea diferitelor organe (staze la ficat, vezică etc.), în cazurile de obstrucţii arteriale, venoase, tromboflebite, circulaţie deficitară etc. De asemenea, este foarte eficientă în calmarea diferitelor dureri, în special abdominale, dar şi cu alte localizări. În toate cazurile este necesar să fie consultat un medic în prealabil, pentru a nu exista contraindicaţii impuse de starea bolnavului.
Contraindicaţii
Poate vindeca cataplasma de mămăligă fierbinte, singură, cancerul sau alte afecţiuni? Nu, dar poate facilita foarte mult vindecarea, prin distrugerea celulelor canceroase sau, în alte afecţiuni, poate aduce chiar vindecarea completă. O concluzie de bun simţ: nu renunţaţi niciodată la tratamentele indicate de medicii specialişti (oncologi etc.), singurii calificaţi pentru a vă aduce vindecarea, dar nu renunţaţi nici la metodele alternative, pe care medicul ar trebui convins să le accepte. Este bine să aveţi o discuţie cu medicul dvs. curant, căruia să-i destăinuiţi ce tratament doriţi să faceţi. De comun acord cu dânsul, se poate aplica cea mai eficientă metodă pentru a vă obţine vindecarea.
Important
După folosirea cataplasmei, se indică să se mai stea în pat, la căldură, cel puţin 30 de minute. Nu aruncaţi niciodată mămăliguţa folosită într-un loc unde ajung animalele. Există riscul să o mănânce şi să se îmbolnăvească grav, fiind foarte toxică. Cel mai bine este să se îngroape cataplasmele folosite undeva în pământ.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
