Două plante de trecut iarna: MĂGHIRANUL şi ROZMARINUL

- Ultima lună a iernii e cel mai greu de îndurat. Vremii urâte i se adaugă şi urâtul din trup şi din suflet: vlăguiala, posomoreala, depresia. Se-alege praful de ele, dacă vă întremaţi cu Măghiran şi cu Rozmarin -

MĂGHIRANUL
(Majorana hortensis)

Dacă ar fi să alcătuim o trusă de prim-ajutor, care să fie compusă numai din leacuri naturiste, cu siguranţă că această plantă - vândută în mai toate alimentarele pe post de con­diment - nu ar lipsi. Un simplu ceai fierbinte de măghiran fa­ce mi­nuni. De la prima cană, ne va invada o căldură plă­cută, după care ni se va des­tinde, ca prin farmec, întreg cor­pul şi, apoi, aproape fără să ne dăm seama, stresul şi (even­tual) suferinţa fizică ori psihică vor deveni, cel puţin pe mo­ment, un vis înde­părtat. Repetat de mai multe ori într-un interval scurt de câteva zeci de minute, tratamentul va face să apară nişte mici (şi deloc neplăcute) accese de tem­pe­ratură, în care siste­mul imunitar va distruge cu spor ger­menii unui po­tenţial guturai sau gripe, care în tim­pul primă­verii lo­vesc mai perfid ca oricând. Dacă aveţi dureri de rinichi sau o cistită (lucru frecvent întâlnit atunci când se ră­ceşte brusc vremea), veţi vedea cum ele trec ca prin far­mec, iar eliminarea îşi va relua fluxul firesc de la pri­mele 4-5 căni de ceai fierbinte. Dacă mai adăugăm că tratamentul intensiv cu ceai de mă­ghiran amplifică exponenţial procesele de elimina­re a toxinelor şi a apei în exces din ţesuturi, făcân­du-ne să ne simţim uşori ca o... zi de primă­vară, obţinem un tablou complet al acţiunii acestui con­diment miraculos. În cazul în care nu vă vine să credeţi toate aceste minuni, atunci cel mai bine ar fi să le experimentaţi, şi vă garantăm că nu veţi fi dezamăgiţi. Şi, pentru a veni şi în ajutorul celor care au sistemul nervos mai zdruncinat în această perioadă, vă punem la dispoziţie câteva informaţii cu adevărat ex­traor­di­nare, în ceea ce pri­veşte do­zajul măghira­nului.
* Pentru o relaxare ra­pi­dă şi pentru a chema som­nul, puneţi o linguriţă de măghiran la o cană de apă (indiferent de produ­că­tor, el se găseşte bi­ne mărunţit, aşa în­cât măsurătoarea va fi uşoară).
* Pentru a ri­sipi astenia şi pen­tru a vă mări capa­ci­tatea de efort şi con­cen­tra­re, măriţi doza la 2-3 linguriţe de plantă la o cană de apă.
* Pentru a alunga depresia şi pentru a vă in­duce o stare de bună dis­po­ziţie (la menţinerea căreia tre­buie după aceea să contri­buiţi prin efortul pro­priu de a gândi pozitiv), luaţi o super-doză, unică, de 6 linguriţe la o cană de apă.
Toate dozele recomandate sunt vala­bile atât pen­tru ceai, cât şi pen­tru maceratul la rece. Mace­ratul la rece se ob­ţine prin ţinerea plantei în apă, la temperatura ca­merei, vreme de 8 ore, urmată de filtrare. Ceaiul (infu­zia) se obţine prin ţine­rea plan­tei în apă clocotită vreme de 15-20 de minute, urmată de filtrare.

Important
Este preferabil ca toate plantele aromatice să nu fie fierte, ci să fie folosite ca macerat la rece. To­tuşi, atunci când corpul are nevoie rapid de căldură, când se urmă­reşte decongestionarea căilor respira­torii, producerea transpiraţiei, intensi­fi­ca­rea rapidă a proceselor de eli­minare etc., se reco­man­dă cea­iurile fierbinţi.

ROZMARINUL
(Rosmarinus officinalis)

Legenda spune că, într-o primăvară, o prinţesă îm­bă­trânită înainte de vre­me a primit în dar câte­va fire dintr-o plantă parfumată. Cu această plantă, ea şi-a făcut o poţiune cu care s-a uns câteva săptă­mâni la rând şi - minune! - a început să înti­ne­rească din zi în zi. Chipul ei şi-a recă­pătat prospe­ţimea şi lu­minozitatea, zâmbetul i-a re­venit şi, aşa cum se pe­trece de obicei în poveşti, a venit un rege să o ceară de soţie. Această le­gendă nu precizează dacă cei doi au trăit sau nu fericiţi până la adânci bătrâ­neţi, dar ne spune nu­­mele plantei - roz­ma­ri­nul, originea prin­­ţe­sei - Ungaria şi de­nu­mi­rea po­ţiunii ma­gi­ce - "apă ungurească". Foarte răspân­dită în zona de sud a Ardealului, isto­rioara este ade­vărată, iar roz­ma­ri­nul are, într-adevăr, efecte magice.
Atât pentru uz intern, cât şi pentru uz extern, aceas­tă plantă, condimentară şi medicinală deo­po­trivă, pare făcută special pen­tru trecerea spre primăvară, iar pen­tru a vă convinge de acest lucru, vă dăm în conti­nuare câteva re­ţete special ale­se pentru acest sezon.
* Pentru înlăturarea anemiei - con­di­mentaţi mân­cărurile (atunci când sunt călduţe, nu fier­binţi) cu mult rozmarin: el are un efect tonic şi ajută la o mai bună asi­milare a fie­rului.
* În cazurile de in­sta­bilitate emoţională (ca­re este strâns legată de instabilitatea meteo­ro­lo­gică) - se reco­man­dă să luaţi, pe nemân­cate, câte o lingu­riţă de roz­marin mărunţit (care se ţine sub limbă 15 mi­nute înain­te de a fi în­ghiţit). El are efecte psiho­stabilizante puter­ni­ce, fără însă a in­duce acea stare uşor euforică (spe­cifică măghira­nului sau busuio­cului). Inhalarea uleiu­lui volatil de rozmarin are acelaşi efect salutar de cal­mare a emo­ţiilor.
* Contra hipotensiunii şi pentru stabilizarea tensiunii arteriale - se recomandă administrarea a 2-3 linguriţe de pulbere de rozmarin pe zi, pe sto­macul gol. O cură ţine minimum 14 zile, rozma­rinul luându-se în trei reprize: dimineaţa, la prânz şi seara.
* Contra asteniei şi a stării de slăbiciune - se prepară o tinctură din 10-15 linguri de rozmarin, un pahar de alcool rafi­nat şi un pahar de apă. Com­ponentele se amestecă bine şi se lasă la macerat vreme de 10 zile, după care se stre­coară, preparatul obţinut punându-se în sticluţe bine înfundate, care se ţin la loc întunecos. Se ia câte o lin­gu­riţă de 3-4 ori pe zi, pe nemân­cate.
* Pentru întărirea memoriei - se ia tinctură de roz­marin, preparată în acelaşi mod descris mai sus. Se ia dimineaţa şi seara o linguriţă diluată într-un pahar de apă, pe stomacul gol. Cura durează patru luni, fiind cât se poate de salutară începerea ei în acest sezon, când anu­mite pro­cese de degradare a memoriei sunt accele­rate.
* Contra paraliziei faciale - se ţin comprese cu apă călduţă, în care au fost diluate câteva linguri (4-5 linguri la un pahar de apă) de tinctură de rozmarin, obţinută după reţeta de mai sus. De fapt, această tinctură dilua­tă este celebra apă ungurească (iniţial, se făcea cu roz­marin verde). După unii terapeuţi, eficienţa creşte foar­te mult dacă adăugăm în apa ungu­rească şi zece pică­turi de ulei de cedru (se găseşte în magazinele natu­riste).
* Contra ridurilor şi a ofi­lirii tenului - se pun cata­plasme din două linguri de rozmarin mărunţit, ames­tecat cu apă călduţă şi învelit apoi în ti­fon. Chipul dvs. va căpăta vigoare şi stră­lucire şi va deveni invul­ne­rabil la capriciile vremii prin acest tratament.