Cei dezamăgiţi au fost adepţii dreptei, pentru care demiterea lui Tudose, de către propriul partid, reprezenta ocazia perfectă ca lucrurile atât de strâmb dispuse de PSD şi aliaţii săi să fie îndreptate, şi criza gravă, socială şi economică, să fie stopată. O blocare a nominalizării propuse de partidul lui Liviu Dragnea pentru funcţia de prim-ministru, în persoana Vioricăi Dăncilă, posibilă legal, ar fi declanşat însă o serie de tulburări politice majore, culminând cu suspendarea preşedintelui ţării şi ar fi dus la confiscarea totală a puterii de către gaşca mafiotă ce domină acum administraţia. Cu Tăriceanu interimar la Preşedinţie, PSD-ALDE şi-ar fi atins toate obiectivele, de la subordonarea definitivă a Justiţiei (demiterea şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi reprezentând prima urgenţă), la "neutralizarea" completă a serviciilor şi la demolarea mass-media independente. Gruparea PSD-ALDE nu a abandonat nicio clipă aceste ţinte, în ciuda tuturor obstacolelor puse în calea ei de societatea civilă, de Preşedinte, de firava opoziţie politică şi de organizaţiile internaţionale din care România face parte. Prin nominalizarea Vioricăi Dăncilă, personaj obscur, venit din Teleormanul natal al lui Dragnea, cu o singură calitate recunoscută, aceea că va urma "orbeşte" ordinele şefului, PSD-ALDE a urmărit conştient provocarea unei confruntări cu preşedintele ţării, pentru a putea declanşa asaltul final, care să-i dea controlul absolut al puterii. Acceptarea ei de către Iohannis nu a reprezentat decât o amânare a "momentului astral".
Aparent, preşedintele României a procedat, după un calcul rece, chiar cinic. A acceptat propunerea PSD-ALDE, ştiind că prin ea, partidele puterii şi-au devoalat complet intenţiile ascunse după "strălucitorul" program de guvernare, cu care au câştigat ultimele alegeri parlamentare. Interdicţia juridică impusă lui Dragnea de preluare directă a conducerii Executivului a obligat PSD-ul la nominalizarea unor interpuşi, ce trebuiau să aplice "la literă", directivele acestuia. Cei doi foşti prim-miniştri, Grindeanu şi Tudose, au fost eşecuri din această perspectivă, pentru că problemele reale ale guvernării s-au dovedit a fi mult mai complexe decât cele "rezolvate" prin fantezistul program elaborat. Grindeanu şi Tudose au fost obligaţi de realitatea economică şi socială să gândească independent la soluţiile unor chestiuni curente, ce nu puteau fi mascate, pur şi simplu, ideologic. Cu Viorica Dăncilă, liderul PSD ştie sigur că această situaţie nu se va mai repeta. "Mâna proastă" - de care chiar el însuşi vorbea - a dus, până la urmă, la restrângerea evidentă a cercului puterii, la o formulă tribală, "tabăra Teleorman", pe care "şeful" o cunoaşte foarte bine. Viorica Dăncilă, prim-ministrul nominalizat, Carmen Dan, ministrul de Interne (autoare a dărâmării lui Mihai Tudose de la conducerea administraţiei), alţi miniştri şi secretari de stat, conducători de agenţii şi instituţii guvernamentale, provin din acelaşi judeţ Teleorman şi au "meritul" de a fi lucrat direct cu liderul Dragnea, în vremea când acesta răspundea de unitatea teritorială. E o observaţie de bun simţ că de la preluarea executivului, "mâna" lui Dragnea a impus prim-miniştri tot mai obedienţi, tot mai fideli intereselor sale personale. Nominalizarea Vioricăi Dăncilă este ultima deghizare la care a apelat pentru a demonstra că, într-adevăr, el este "tăticul".
Calculul lui Klaus Iohannis a fost cinic. Acceptând un guvern de incompetenţi şi penali (personaje date afară de Mihai Tudose, pentru proasta imagine juridică), el a mizat pe blocarea mecanismelor economice, deja gripate de "revoluţia fiscală", reducerea masivă a investiţiilor şi îndatorarea tot mai profundă a ţării pentru acoperirea lipsei de fonduri. Sub "conducerea luminată" a lui Dragnea, judeţul Teleorman a ajuns cel mai sărac judeţ al ţării. Cinismul prezidenţial constă în faptul că amânarea inevitabilei confruntări cu "echipa Dragnea-Tăriceanu" va costa întreaga ţară, economia României devenind, sub o administraţie birocratizată la maximum şi mafiotizată total, extrem de fragilă, în ciuda creşterilor la nivel macro. D-l Iohannis a mizat, probabil, şi pe o "revoltă morală" a numitului "popor PSD-ist", nenumăraţii baroni locali înregistrând, totuşi, ca pe un afront, ascensiunea grupului Teleorman, puţin dispus să cedeze şi altora "beneficiile" puterii. PSD-ul a fost însă redus la o masă de manevră amorfă, spaima de justiţie fiind, pentru cei mai mulţi lideri locali, mai puternică decât aspiraţia la câştigurile imediate din afacerile cu administraţia. A mai auzit cineva, în ultima vreme, de "grupul de la Cluj", mai lucid decât multe alte grupări interne din PSD? S-au răzvrătit, oare, "baronii moldoveni", că judeţele lor sunt jignitor defavorizate, faţă de cele conduse de apropiaţii "liderului maxim"? Dragnea îi ţine pe toţi în mână cu promisiunea imunizării lor faţă de Justiţie, prin finalizarea modificărilor aduse legislaţiei în domeniu, de slugile lui fără scrupul.
Klaus Iohannis "a mai dat o şansă PSD-ului" de a guverna eficient şi echilibrat, deşi ştie că aşa ceva nu e posibil. Amânarea nu va elimina confruntarea ce va fi provocată de modificarea partizană a legilor Justiţiei. Consiliul Europei a criticat dur asaltul penalilor asupra acesteia. Preşedintele este obligat în faţa ţării şi a lumii democratice să nu promulge iniţiativele găştii politico-mafiote de la putere. Va urma, fireşte, suspendarea şi reîntoarcerea ţării la începuturile anilor '90. A meritat, ne întrebăm, de aceea, punerea în aplicare a acestui calcul cinic, descurajant pentru societatea civilă şi pentru toţi adepţii statului de drept?
Răspunsul va veni mai repede decât ne aşteptăm.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
