În tumultul politic şi social care rareori ne-a dat momente de respiro în ultimii 28 de ani, nu o dată s-a vorbit despre existenţa a două Românii, radical despărţite - nu doar ca simpatii politice - ci şi ca opţiuni şi standarde de viaţă. Există o Românie roşie şi una albastră, una care trăieşte din ajutoarele sociale şi alta care stă 16 ore pe zi între pereţii sediilor de corporaţie, o Românie a lui "merge şi aşa" şi o Românie care ţinteşte progresul şi performanţa.
Fiecare dintre aceste Românii locale a dat naştere, mai cu seamă în ultimii 10 ani, după integrarea în Uniunea Europeană şi după liberalizarea pieţei comunitare a muncii, unei noi Românii: "cealaltă Românie", România de dincolo de România, România de dincolo de graniţe. Un articol găzduit recent de prestigiosul jurnal francez "Libération", care citează ultimul raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite, arată că România este, după Siria, ţara cu rata de migraţie cea mai mare în ultimii ani. România înregistrează 3,4 milioane de plecări, adică 17% din populaţie. Sunt mai bine de 20 de ţări, numai în Europa, care nu au, cu totul, atâta populaţie câtă are "cealaltă Românie" a noastră, formată dincolo de hotare! Iar privite dinlăuntru, cifrele arată şi mai alarmant: 9 români părăsesc ţara în fiecare oră, adică, anual, noi pierdem echivalentul unui oraş de 85.000 de locuitori! Proporţiile acestui exod masiv pe timp de pace ar fi îngrijorat orice stat condus de oameni cu scaun la cap. La noi, în schimb, în afara unor promisiuni, nu s-a făcut aproape nimic pentru ca cei deja plecaţi să se întoarcă, ori pentru ca oamenii care vor să plece să rămână. Guvernele se laudă cu scăderea şomajului, cu creşterea economică şi cu echilibrul bugetar, fără să aibă măcar puterea să recunoască că toate astea se datorează, în bună măsură, milioanelor de români deja plecaţi. Cei mai mulţi şi mai săraci dintre ei n-au mai rămas povară pentru bugetele sociale ale ţării, în vreme ce banii trimişi rudelor din ţară şi investiţiile făcute acasă au ţinut pe plus România în anii grei ai crizei economice. Dar efectele plecării lor încep să se simtă şi negativ. E criză mare de locuri de muncă în multe sectoare, iar pierderea, treptată, a legăturilor cu cei de acasă (mulţi români pleacă în Occident cu întreaga familie) va diminua, pe viitor, cantitatea de bani trimişi în ţară.
O ultimă ispravă a "României roşii", aflată la putere, este numirea unui fotbalist ratat, şef peste banii dedicaţi sărbătoririi Centenarului Unirii, un eveniment ce riscă să eşueze, în absenţa unui proiect serios, care să antreneze şi "cealaltă Românie" în marea celebrare istorică din decembrie. Fără ea, Unirea nu are cum să fie deplină.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
