Cei dezamăgiți au fost adepții dreptei, pentru care demiterea lui Tudose, de către propriul partid, reprezenta ocazia perfectă ca lucrurile atât de strâmb dispuse de PSD și aliații săi să fie îndreptate, și criza gravă, socială și economică, să fie stopată. O blocare a nominalizării propuse de partidul lui Liviu Dragnea pentru funcția de prim-ministru, în persoana Vioricăi Dăncilă, posibilă legal, ar fi declanșat însă o serie de tulburări politice majore, culminând cu suspendarea președintelui țării și ar fi dus la confiscarea totală a puterii de către gașca mafiotă ce domină acum administrația. Cu Tăriceanu interimar la Președinție, PSD-ALDE și-ar fi atins toate obiectivele, de la subordonarea definitivă a Justiției (demiterea șefei DNA, Laura Codruța Kovesi reprezentând prima urgență), la "neutralizarea" completă a serviciilor și la demolarea mass-media independente. Gruparea PSD-ALDE nu a abandonat nicio clipă aceste ținte, în ciuda tuturor obstacolelor puse în calea ei de societatea civilă, de Președinte, de firava opoziție politică și de organizațiile internaționale din care România face parte. Prin nominalizarea Vioricăi Dăncilă, personaj obscur, venit din Teleormanul natal al lui Dragnea, cu o singură calitate recunoscută, aceea că va urma "orbește" ordinele șefului, PSD-ALDE a urmărit conștient provocarea unei confruntări cu președintele țării, pentru a putea declanșa asaltul final, care să-i dea controlul absolut al puterii. Acceptarea ei de către Iohannis nu a reprezentat decât o amânare a "momentului astral".
Aparent, președintele României a procedat, după un calcul rece, chiar cinic. A acceptat propunerea PSD-ALDE, știind că prin ea, partidele puterii și-au devoalat complet intențiile ascunse după "strălucitorul" program de guvernare, cu care au câștigat ultimele alegeri parlamentare. Interdicția juridică impusă lui Dragnea de preluare directă a conducerii Executivului a obligat PSD-ul la nominalizarea unor interpuși, ce trebuiau să aplice "la literă", directivele acestuia. Cei doi foști prim-miniștri, Grindeanu și Tudose, au fost eșecuri din această perspectivă, pentru că problemele reale ale guvernării s-au dovedit a fi mult mai complexe decât cele "rezolvate" prin fantezistul program elaborat. Grindeanu și Tudose au fost obligați de realitatea economică și socială să gândească independent la soluțiile unor chestiuni curente, ce nu puteau fi mascate, pur și simplu, ideologic. Cu Viorica Dăncilă, liderul PSD știe sigur că această situație nu se va mai repeta. "Mâna proastă" - de care chiar el însuși vorbea - a dus, până la urmă, la restrângerea evidentă a cercului puterii, la o formulă tribală, "tabăra Teleorman", pe care "șeful" o cunoaște foarte bine. Viorica Dăncilă, prim-ministrul nominalizat, Carmen Dan, ministrul de Interne (autoare a dărâmării lui Mihai Tudose de la conducerea administrației), alți miniștri și secretari de stat, conducători de agenții și instituții guvernamentale, provin din același județ Teleorman și au "meritul" de a fi lucrat direct cu liderul Dragnea, în vremea când acesta răspundea de unitatea teritorială. E o observație de bun simț că de la preluarea executivului, "mâna" lui Dragnea a impus prim-miniștri tot mai obedienți, tot mai fideli intereselor sale personale. Nominalizarea Vioricăi Dăncilă este ultima deghizare la care a apelat pentru a demonstra că, într-adevăr, el este "tăticul".
Calculul lui Klaus Iohannis a fost cinic. Acceptând un guvern de incompetenți și penali (personaje date afară de Mihai Tudose, pentru proasta imagine juridică), el a mizat pe blocarea mecanismelor economice, deja gripate de "revoluția fiscală", reducerea masivă a investițiilor și îndatorarea tot mai profundă a țării pentru acoperirea lipsei de fonduri. Sub "conducerea luminată" a lui Dragnea, județul Teleorman a ajuns cel mai sărac județ al țării. Cinismul prezidențial constă în faptul că amânarea inevitabilei confruntări cu "echipa Dragnea-Tăriceanu" va costa întreaga țară, economia României devenind, sub o administrație birocratizată la maximum și mafiotizată total, extrem de fragilă, în ciuda creșterilor la nivel macro. D-l Iohannis a mizat, probabil, și pe o "revoltă morală" a numitului "popor PSD-ist", nenumărații baroni locali înregistrând, totuși, ca pe un afront, ascensiunea grupului Teleorman, puțin dispus să cedeze și altora "beneficiile" puterii. PSD-ul a fost însă redus la o masă de manevră amorfă, spaima de justiție fiind, pentru cei mai mulți lideri locali, mai puternică decât aspirația la câștigurile imediate din afacerile cu administrația. A mai auzit cineva, în ultima vreme, de "grupul de la Cluj", mai lucid decât multe alte grupări interne din PSD? S-au răzvrătit, oare, "baronii moldoveni", că județele lor sunt jignitor defavorizate, față de cele conduse de apropiații "liderului maxim"? Dragnea îi ține pe toți în mână cu promisiunea imunizării lor față de Justiție, prin finalizarea modificărilor aduse legislației în domeniu, de slugile lui fără scrupul.
Klaus Iohannis "a mai dat o șansă PSD-ului" de a guverna eficient și echilibrat, deși știe că așa ceva nu e posibil. Amânarea nu va elimina confruntarea ce va fi provocată de modificarea partizană a legilor Justiției. Consiliul Europei a criticat dur asaltul penalilor asupra acesteia. Președintele este obligat în fața țării și a lumii democratice să nu promulge inițiativele găștii politico-mafiote de la putere. Va urma, firește, suspendarea și reîntoarcerea țării la începuturile anilor '90. A meritat, ne întrebăm, de aceea, punerea în aplicare a acestui calcul cinic, descurajant pentru societatea civilă și pentru toți adepții statului de drept?
Răspunsul va veni mai repede decât ne așteptăm.