Evoluţia bolii Crohn variază foarte mult de la o persoană la alta, de la formele asimptomatice prezente la unii pacienţi, până la formele recurente cu simptome traduse prin durere abdominală, diaree şi febră. Astfel, episoadele de durere abdominală, consecutive ingestiei de alimente, pot conduce spre refuzarea mâncării, datorită disconfortului, iar episoadele diareice pot fi debilitante, până la punctul malnutriţiei severe. Mai mult, complicaţiile bolii Crohn pot fi şi ele multe şi variate, plecând de la apariţia fistulelor şi fisurilor anale (interne şi externe), obstrucţia progresivă a intestinului subţire, hemoragiile intestinale, până la simptome neasociate tractului digestiv care pot consta în inflamaţii la nivel articular şi ocular, apariţia calculilor renali şi vezicali, şi chiar inflamaţia ductelor biliare (colangita sclerozantă).
Trebuie menţionat că nu există un tratament curativ al bolii Crohn, ci doar proceduri terapeutice care vizează diminuarea inflamaţiei intestinale şi care pot duce la ameliorarea simptomelor, cu perioade lungi de remisie. Mă refer aici la medicamentele antidiareice şi, în cazul unei boli mai active, la medicamentele antiinflamatorii (ex. sulfasalazina). Dacă nici sulfasalazina nu este eficientă sau nu este bine tolerată, se pot utiliza medicamente mai noi, cum sunt mesalamina sau olsalazina, care acţionează în mod asemănător. Mesalamina este disponibilă şi sub formă de supozitoare sau clisme, ambele forme fiind utile când boala este limitată la nivelul părţii inferioare a colonului. Corticosteroizii (prednisonul, metilprednisolonul) sunt prescrişi mai ales pentru formele moderat-severe, care nu răspund la alte tratamente.
În unele cazuri, sunt indicate medicamente imunosupresoare, cum sunt azatioprina (Imuran) sau 6-Mercaptopurina (6-MP). Totuşi, pot fi necesare până la trei luni de tratament, până când aceste medicamente încep să devină eficiente. Infliximabul, un imunosupresor produs mai recent, este făcut pentru a neutraliza o proteină naturală (factorul de necroză tumorală) care produce inflamaţia. Metotrexatul şi Ciclosporina sunt uneori recomandate pentru pacienţii care nu răspund pozitiv la alte tratamente, însă utilizarea acestora pe termen lung poate avea efecte secundare semnificative.
În ceea ce priveşte antibioticele, acestea nu se recomandă decât în cazurile complicate, cu infecţii grave. Administrarea lor în forme obişnuite poate accentua sindromul diareic, datorită dezechilibrului pe care îl produc în flora bacteriană intestinală. Frecvenţa scaunelor putând fi redusă prin administrarea de antispastice şi carbonat de calciu, sau fermenţi pancreatici (Triferment, Zymogen etc.)
În sfârşit, hipovitaminozele consecutive sindromului diareic pot fi corectate prin administrarea (pe cale orală sau parenterală) de vitamine (A, B, D, E, K), iar anemia, prin administrarea de suplimente cu fier, vitamina B12 şi acid folic (B9).
Având în vedere evoluţia îndelungată a bolii, cu faze de acutizare şi de acalmie, tratamentul alopat poate fi completat cu remedii naturiste care vizează reducerea sau stingerea procesului inflamator, suprimarea invaziei bacteriene a leziunilor inflamatorii, reducerea tranzitului intestinal şi al durerii, corectarea tulburărilor nutriţionale. Sigur că, luând în calcul complexitatea bolii, măsurile terapeutice naturiste ar trebui instituite în urma unei analize amănunţite a stării bolnavului, a eventualelor complicaţii survenite şi ţinând cont de alte posibile patologii cronice pe care acesta le prezintă.
Pentru lămuriri suplimentare, contactaţi-mă telefonic! Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Sufăr de hiperkeratoză fisurală plantară"
(Răspuns pentru SILVIU - Galaţi, F. AS 1233)
Hiperkeratoza plantară (şi palmară) poate fi împărţită în două mari categorii - forma congenitală şi forma dobândită. Forma congenitală sau ereditară se datorează, cel mai des, unei probleme genetice. Această formă îmbracă o multitudine de manifestări şi poate afecta şi părul, dinţii, unghiile şi organele interne. Câteodată este asociată cu cancerul de piele.
Forma dobândită, care s-ar părea că este şi cazul dvs., se poate datora unor factori diverşi:
* Infecţii - în această categorie s-ar putea încadra şi situaţia dvs., este vorba despre o infecţie fungică, numită "tinea pedis". Se manifestă prin piele albicioasă, care se jupoaie uşor între degetele de la picioare, şi îngroşarea tălpilor şi a zonelor laterale ale picioarelor. Poate fi însoţită de mâncărimi intense. Alte infecţii includ verucile (numite popular negi). Sifilisul, lepra şi scabia pot da şi ele acest aspect hiperkeratozic la nivelul plantar.
* Inflamaţii - pot fi provocate de eczeme de contact sau alergice. Pacienţii suferă de mâncărimi, care pot fi intense. Boli inflamatorii, precum psoriazisul, lichenul plan şi boala Reiter (infecţie a tractului urinar) ar putea fi alte cauze.
* Menopauza - se manifestă la femei prin zone de îngroşare a tălpilor, delimitate, dar dureroase. Doar ocazional, mâncărimi.
* Cancer - această formă este numită de medici "formă paraneoplazică". Printre localizările tumorale consemnate sunt esofagul, plămânii, rinichii, sânii, stomacul, vezica urinară, sângele şi chiar pielea.
* Boli sistemice - cum ar fi diabetul zaharat, hipotiroidia, limfomul cutanat, lupus eritematos, malnutriţia.
Acestea fiind spuse, posibile abordări, din punct de vedere naturist, ar include:
* Schimbarea încălţămintei - adesea, bocancii pot fi foarte duri, deşi sunt necesari pentru protecţie, în anumite tipuri de muncă. Este important ca încălţămintea să aibă branţuri moi, pentru a ameliora presiunea la nivelul plantar. De asemenea, schimbarea frecventă a ciorapilor, dezinfectarea, aerisirea şi uscarea la soare a încălţămintei pot ajuta la eliminarea infecţiilor.
* Picioarele trebuie spălate des şi bine uscate, iar baia dezinfectată, pentru a evita transmiterea infecţiei.
* A nu se folosi în comun încălţămintea, ciorapii, papucii de casă, prosoapele.
* O cremă cu uree (10-40%), după caz, ar putea elimina hiperkeratoza.
* Uleiul de arbore de ceai (Tea tree oil) este excelent împotriva infecţiilor fungice. De asemenea, băi cu muşeţel sau pelin sau chiar aplicarea de oţet diluat ar putea fi de ajutor.
* O dietă echilibrată care să conţină vitamine, în special vitamina A (legume verzi, proaspete, morcovi, roşii).
* Homeopatia este excelentă pentru unele dintre bolile care ar putea sta la baza hiperkeratozei, cum ar fi psoriazisul, lichenul plan, eczema, limfomul cutanat, hipotiroidia.
Pentru mâncărime, pot fi folosite medicamentele Sulphur, Graphites, Psorinum. Însă, pentru bolile menţionate anterior, un tratament individualizat este ideal.
Dat fiind faptul că hiperkeratoza plantară ar putea avea cauze serioase, este cazul să vă consultaţi îndată medicul!
Vă urez succes!
Dr. IRINA SPUDERCA - medic specialist medicină de familie şi medicină complementară, Clinica Medical ES, Bucureşti, tel. 0723/51.07.37
"Sora mea are calculi renali, dar nu se poate opera"
(Răspuns pentru CARMEN S., F. AS nr. 1284)
* metabolici - creşterea acidului uric în sânge sau a calcemiei;
* digestivi - prin deficit de digestie, cresc valorile acidului uric, ale calciului, şi/sau ale fosforului în sânge;
* aportul scăzut de apă.
Gravă este litiaza cu calculi de dimensiuni mari, ce duce la hidronefroză şi la distrugerea corticalei renale, ceea ce poate afecta funcţia renală până la pierderea rinichiului. S-a observat că atât o modificare a dietei, pentru a evita creşterea uraţilor în sânge, cât şi un aport crescut de alimente cu efect alcalin (legume şi fructe) pot duce la scăderea riscului de apariţie a litiazei renale.
O substanţă importantă în dizolvarea pietrelor este acidul malic. Acesta se obţine prin stoarcerea merelor proaspăt culese. Se indică, de asemenea, şi Cystone, o combinaţie de plante ce au ca rol dizolvarea calculilor renali.
Un alt factor important în tratament sunt ceaiurile diuretice (coada-calului, cozi de cireşe, mătase de porumb) şi aportul crescut de lichide. Ceaiurile diuretice sunt indicate doar dacă nu sunt semne ecografice de sindrom nefrotic. Toate acestea se recomandă să fie făcute sub supraveghere medicală, pentru a se putea interveni chirurgical, dacă analizele para-clinice indică acest lucru.
În concluzie, este bine de ştiut că, atunci când eşti diagnosticat cu litiază renală, chiar şi de mici dimensiuni, trebuie acţionat cu diverse terapii (mai ales că sunt soluţii naturale). Nu trebuie permisă creşterea în dimensiuni a pietrelor deoarece, în acest caz, singura soluţie devine cea chirurgicală.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
