- Despre iarnă se spune că este anotimpul răcelilor şi virozelor, deşi mai există o boală care provoacă suferinţe cu mult mai mari, legate tot de umezeală şi frig: reumatismul. Presupunând că ne confruntăm prima oară cu el, cum îl putem recunoaşte?
- Reumatismele sunt afecţiuni ale aparatului locomotor, caracterizate prin inflamarea formaţiunilor anatomice la nivelul oaselor şi al cordului. Suferinţele reumatice sunt predominant articulare (în zonele articulaţiilor) şi mai puţin nearticulare (reumatism abarticular). Acesta din urmă se manifestă prin periartrite, nevralgii, mialgii, neuromialgii, tendinite, bursite şi tenosinovite. Cele mai acute şi greu de suportat sunt durerile reumatice, simţite cu mai mare intensitate de către persoanele în vârstă, "oameni trecuţi spre iarna vieţii", când reumatismele se instalează "în bătrânele oase ruginite".
- Care e cea mai frecventă formă de reumatism?
- Reumatismele articulare sunt cele mai frecvente. Pot fi reumatisme inflamatoare, cu artrite (reumatism poliarticular acut, reumatism infecţios, poliartrită reumatoidă), sau reumatisme degenerative (artroze, spondiloze). Cu foarte mare frecvenţă întâlnim şi artritele, posibile la toate vârstele, indiferent de sex. În această categorie intră: reumatismul articular acut, reumatismul secundar infecţios şi spondilita anchilozantă. Reumatismul articular acut, numit şi boala Sokolski-Bouillaud, este o afecţiune cu caracter infecţios, cauzată de o infecţie cu streptococi şi stafilococi, care ating articulaţiile şi inima. Boala apare mai frecvent la copii între 7-15 ani (în proporţie de 75 %), scade la 15% între 15-25 ani, şi este mult mai rară după vârsta de 30 de ani. Sexul feminin este mai puternic afectat, mai ales în perioada pubertăţii şi a gravidităţii. Afecţiunea debutează brusc cu inflamarea articulaţiilor, înroşirea locală a pielii, dureri acute (artralgii), febră mare (38-390C), transpiraţii, frisoane, tuse uşoară până la pneumonie şi pleurezie, ameţeli, cefalee, insomnii, tulburări neuropsihice, paloare, anemie, scădere ponderală şi mobilitate redusă. Durerile pot să dureze câteva zile sau câteva săptămâni, fiind întrerupte prin intervale trecătoare, care dau senzaţia de vindecare aparentă. În alte cazuri, boala poate să evolueze spre atrofierea şi deformarea articulaţiilor, anchilozare şi invaliditate (imposibilitate de mişcare), iar prin atacul asupra sistemului cardiovascular se poate instala endocardita miocardică şi stenoza mitrală, finalizate uneori prin deces. Statisticile arată că peste 40% din totalul bolilor cronice de inimă sunt de origine reumatică. Nu întâmplător, un vechi aforism menţionează că "reumatismul linge articulaţiile, dar muşcă inima". El se dezlănţuie mai frecvent iarna, în condiţii de frig şi de umezeală. Sunt mai expuse persoanele obosite şi debile, cu o igienă mediocră, care trăiesc în dormitoare comune şi în alte aglomeraţii.
- Ce factori favorizează apariţia reumatismului articular?
- Pe lângă infecţia streptococică, sunt condiţiile de viaţă (locuinţă umedă şi rece, frig, muncă grea cu eforturi fizice excesive, alimentaţie insuficientă - eventual pentru menţinerea siluetei -, traumatismele şi poluarea atmosferei, mai ales în localităţile situate în zonele puternic industrializate). Afecţiunile articulare pot fi localizate în toate părţile corpului, cu deplasări de la o articulaţie la alta după un interval de 4-5 zile, începând cu inflamaţii şi dureri la şolduri, genunchi, oase tibiotarsiene şi trecând spre umeri şi coloana vertebrală.
- Aţi pomenit de reumatismul cronic degenerativ, de care suferă mai ales persoanele în vârstă. Cum se manifestă acesta?
- Reumatismul cronic degenerativ constă într-o uzură progresivă la nivelul încheieturilor, cu inflamarea şi degradarea cartilajelor articulare şi a capetelor îngroşate ale oaselor. Boala se manifestă prin dureri acute, apărute la schimbarea vremii şi în anotimpurile reci şi umede, precum cel de acum, mai întâi la picioare, mâini şi coloană. Durerile se simt atât în stare de repaus la pat cât, mai ales, la primele deplasări de dimineaţă. Treptat, se instalează anchilozarea oaselor şi se formează osteofitele, adică excrescenţele osoase, zise ciocuri, foarte dureroase la apăsări. În stadii avansate, aceste ciocuri pot provoca infirmităţi grave. Aceste afecţiuni sunt mai frecvente la vârste de peste 50-60 de ani, paralel cu îmbătrânirea generală a ţesuturilor, îndeosebi la femei cu exces ponderal şi la persoane cu traumatisme locale, după eforturi fizice exagerate şi prin menţinerea corpului în poziţii defectuoase, dar şi la schimbarea vremii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a inventariat circa 150 de afecţiuni ale aparatului osos şi locomotor, cu diferite localizări în organism: şold (coxartroză), glezne şi genunchi (gonartroză) şi coloană vertebrală (cervicoartroză, dorsartroză, lomboartroză, disartroză) care suportă întreaga greutate a corpului. Mai rar se instalează la umeri, coate şi pumn.
- Coxartroza şi gonartroza sunt cele mai frecvente plângeri ale cititoarelor noastre. N-ar fi rău să ştie ce le aşteaptă în viitor. Cum evoluează ele dacă nu sunt tratate la timp?
- Coxartroza este localizată la articulaţiile şoldului, unde apare frecvent după vârsta de 40-50 de ani, datorită obezităţii, tulburărilor endocrine, menopauzei şi traumatismelor locale. Durerea este simţită la stinghie şi în regiunea fesieră, când corpul este în mers, şi dispare la repausul în pat. Sunt posibile contracţii musculare, şchiopătare, scurtarea inegală a membrelor inferioare, mers greoi şi anchilozare cu infirmitate gravă.
Gonartroza apare la articulaţiile genunchilor şi gleznelor, ca urmare a menopauzei, obezităţii, diabetului, gutei şi a traumatismelor locale. La glezne apar dureri în timpul mersului, limitarea mişcărilor de flexie, extensie şi rotaţie a piciorului. În urma măririi volumului articulaţiilor, durerile devin persistente, cu agravări prin dislocaţii articulare şi deformări. Bolnavul are senzaţia că în genunchi apar zgomote (crepitaţii) sau există cioburi care îi scrijelesc oasele, muşchii şi tendoanele. Unele analize arată că bolnavii de artroze acumulează în ţesuturi cantităţi mai mari de acid uric, care cristalizează sub formă de uraţi de calciu, în timpul expunerii la frig şi la umezeală, provocând durerile articulare şi musculare (gută).
Tratamente cu plante
- Cele mai importante din ele ar fi următoarele.
Tratamente interne
* Infuzie din flori de tei, soc, muşeţel sau de arnică, cu efecte antiseptice, bacteriene, antiinflamatoare şi anestezice, precum şi infuzie din flori de trifoi roşu, lavandă şi sulfină.
* Infuzie din frunze de salvie (cea mai eficientă) sau de afin, cu efecte în eliminarea toxinelor prin diureză şi prin sudaţie puternică. Sau din frunze de frasin, mesteacăn, mentă, nuc, pelin, urzică.
* Decoct din rădăcini de tătăneasă, rădăcină de ţelină şi scoarţă de salcie (10 g la 200 ml apă, se fierbe 10 minute, se infuzează 10-20 minute şi se beau 2-3 căni pe zi), într-o cură pe durată de 2-3 săptămâni.
* Decoct din amestec format din flori de soc (diuretic, sudorific), frunze de frasin şi mesteacăn, iarbă de coada-calului, teci de fasole, rădăcini de lemn-dulce, cu acţiuni antiinflamatoare, fructe de ienupăr - diuretic şi dezinfectant, scoarţă de salcie - analgezic şi febrifug. Scoarţa de salcie este un foarte bun remediu antireumatic, datorită conţinutului ridicat în derivaţi salicilici (salicina), cu efecte antifebrile, sudorifice, dezinfectante, diaforetice şi antinevralgice. Aceleaşi plante intră şi în componenţa unor tincturi sau a unor siropuri antireumatice.
Tinctură antireumatismală
Lichior de ienupăr şi usturoi
20 g căţei de usturoi tăiaţi felii şi 20 g fructe de ienupăr se pun la macerat, timp de 8 zile, în 250 ml alcool de 40°. Se beau câte 3 păhărele pe zi.
Decoct (reţetă Constantin Milică)
Preparaţi un decoct dintr-un amestec de mesteacăn, salcie, frasin, salvie, ienupăr, pelin, tei, mentă, puse în cantităţi egale. Fierbeţi-l 5 minute, apoi lăsaţi-l acoperit, timp de 10 minute. Beţi câte 2-3 căni pe zi, de decoct cald.
Tratamente externe
* Se aplică comprese calde, cu infuzie de sulfină, coada-calului şi urzică albă;
* Comprese calde şi frecţii pe locurile dureroase cu rădăcină de tătăneasă, castane şi usturoi, macerate în alcool şi petrol.
* Sunt bune băile generale sau locale, cu decoct din plante, luate separat sau în amestec, folosind frunze de frasin şi mentă, flori de fân, salvie şi rozmarin, fructe de ienupăr şi castan sălbatic, muguri de pin, rădăcini de tătăneasă, scoarţă de salcie şi făină de muştar negru. Decoctul se toarnă în apa de baie, ţinută la 37°C, în care se stă circa 20 de minute.
* Cea mai frecvent folosită este făina de muştar negru (în amestec cu apă fierbinte şi pusă, într-un săculeţ de pânză, pe locul dureros).
* Cataplasme cu frunze zdrobite de brânca-ursului şi nuc, felii de ceapă, usturoi şi praz, flori de gălbenele şi muşeţel, hrean ras (amestecat cu făină integrală), terci de cartofi, muguri de plop negru şi rădăcini de pedicuţă.
* Extractele de castan sau de coada-calului conţin cantităţi mari de siliciu, un oligoelement important în funcţionarea articulaţiilor.
* În cazuri mai grave, se fac împachetări cu foi de varză crudă sau fiartă, urmate de împachetări cu argilă şi cu brânză de vaci.
* Rezultate bune dau şi împachetările cu parafină sau nămol de turbă, din zona Vatra Dornei şi Poiana Stampei.
* Se pot face frecţii locale cu tinctură în alcool de 70°, din frunze de rozmarin, muguri de plop negru, cimbrişor, fructe de ienupăr şi ardei roşu, rădăcini de hrean şi ţelină, scoarţă de salcie şi rădăcină de untul-pământului (Tamus communis). La fel, frecţii cu ulei de ienupăr, mentă, pin, lavandă, coriandru, rozmarin, muşeţel, sunătoare şi eucalipt, folosite separat sau în amestecuri.
* Dacă s-a acumulat lichid la genunchi (hidrartroză) este indicat masajul cu alifie de răşină, gălbenele, tătăneasă, sânziene, şi comprese cu tincturi de castane, rodul-pământului, ardei iute şi foi de dafin. Toate aceste proceduri externe au efecte antiinflamatoare şi de activare a circulaţiei sângelui.
* Apiterapia recomandă cataplasmă din 2 linguri de polen uscat şi mărunţit, amestecat cu 100 ml ulei vegetal; se fierbe 5-10 minute la foc redus, până se obţine o pastă care se întinde pe zona dureroasă şi se lasă peste noapte.
- Regimul alimentar poate influenţa evoluţia acestor suferinţe?
* Dimineaţa, înainte de micul dejun, se beau 250 ml suc de ţelină, timp de 21 de zile consecutiv, iar seara, sunt indicate sucuri de morcov (200 ml), rădăcini de păstârnac sau pătrunjel (100 ml), sfeclă roşie (100 ml) şi varză (100 ml). Se poate consuma carne de pasăre şi de viţel, peşte gras, cereale integrale (grâu germinat, orez, porumb, fulgi de ovăz şi orz), sucuri de fructe (lămâi, coacăze, vişine) şi fructe zemoase (pepene verde şi galben, cireşe, fragi, zmeură, căpşuni, mere, pere). Se interzice categoric consumul de mâncăruri grase, carne de porc şi de vânat, grăsimi animale, mezeluri, afumături, conserve, hrean, ardei iute, sare, tutun, băuturi alcoolice, murături în saramură sau oţet (alimentele acre intensifică decalcifierea oaselor şi reduc rezistenţa la presiune şi frângere).
- Ce regim de viaţă trebuie să aibă un bolnav de reumatism?
- Bolnavul va evita frigul, umezeala, ceaţa, curenţii de aer rece, eforturile fizice, urcarea scărilor sau mersul grăbit pe jos, la distanţe mari, mai ales pe teren accidentat. În acest caz, se va folosi un baston care va prelua din presiunea greutăţii corpului. La crizele reumatice este absolut necesar un repaus absolut, care va evita apariţia leziunilor cardiace, repaus intelectual şi evitarea emoţiilor şi a enervărilor. Este dăunător şi statul prelungit în picioare, în poziţii fixe (la locul de muncă), mai ales cu încălţăminte incomodă, cu tocuri înalte şi vârfuri ascuţite. Îmbrăcămintea va fi comodă, călduroasă, fără fibre sintetice. În spondiloze se limitează condusul autoturismului timp îndelungat şi ridicarea de greutăţi, iar noaptea se va dormi pe pat tare, fără pernă. Se va evita tendinţa de sedentarism (în pat sau la televizor), precum şi obezitatea, care favorizează anchilozarea oaselor şi instalarea unei invalidităţi ireversibile. În zilele calde, de vară, se va beneficia de efectele băilor de soare, mai ales la mare, cu climat relativ constant, fără variaţii termice şi vânturi reci. Se vor efectua, zilnic, plimbări şi exerciţii fizice în aer liber, gimnastică medicală şi la domiciliu şi sporturi uşoare, în limitele normale de efort (înot, ciclism, mişcări de pedalare pe bicicletă fixă). Toate acestea au rolul de a reduce rigiditatea articulară, atrofia musculară, menţinerea capacităţii funcţionale a articulaţiilor şi evitarea deformărilor structurale. În cazul scurtării unui picior din cauza coxartrozei se vor purta talonete şi un baston pe partea sănătoasă.
Pentru reumaticii care nu suferă de afecţiuni cardiace, diabet grav, gută, astm bronşic, hepatite sunt deosebit de eficace nămolurile sărate de la Sovata, Techirghiol, Eforie, Amara, Lacul Sărat, nămolurile de turbă de la Geoagiu şi Vatra Dornei, precum şi turba cu sapropel de la Băile Felix şi 1 Mai (Oradea). La recomandarea medicului, se va aplica un complex de proceduri hidro-electro-terapeutice (împachetări calde cu nămol şi parafină, ultrasunete, infraroşii, diadinamice, ionizări şi băi galvanice, duşuri şi masaje) care previn uzura prematură a articulaţiilor.
Centrul de Tratamente Naturiste "Aroma", Iaşi, tel 0232/40.74.68
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
