Evoluția bolii Crohn variază foarte mult de la o persoană la alta, de la formele asimptomatice prezente la unii pacienți, până la formele recurente cu simptome traduse prin durere abdominală, diaree și febră. Astfel, episoadele de durere abdominală, consecutive ingestiei de alimente, pot conduce spre refuzarea mâncării, datorită disconfortului, iar episoadele diareice pot fi debilitante, până la punctul malnutriției severe. Mai mult, complicațiile bolii Crohn pot fi și ele multe și variate, plecând de la apariția fistulelor și fisurilor anale (interne și externe), obstrucția progresivă a intestinului subțire, hemoragiile intestinale, până la simptome neasociate tractului digestiv care pot consta în inflamații la nivel articular și ocular, apariția calculilor renali și vezicali, și chiar inflamația ductelor biliare (colangita sclerozantă).
Trebuie menționat că nu există un tratament curativ al bolii Crohn, ci doar proceduri terapeutice care vizează diminuarea inflamației intestinale și care pot duce la ameliorarea simptomelor, cu perioade lungi de remisie. Mă refer aici la medicamentele antidiareice și, în cazul unei boli mai active, la medicamentele antiinflamatorii (ex. sulfasalazina). Dacă nici sulfasalazina nu este eficientă sau nu este bine tolerată, se pot utiliza medicamente mai noi, cum sunt mesalamina sau olsalazina, care acționează în mod asemănător. Mesalamina este disponibilă și sub formă de supozitoare sau clisme, ambele forme fiind utile când boala este limitată la nivelul părții inferioare a colonului. Corticosteroizii (prednisonul, metilprednisolonul) sunt prescriși mai ales pentru formele moderat-severe, care nu răspund la alte tratamente.
În unele cazuri, sunt indicate medicamente imunosupresoare, cum sunt azatioprina (Imuran) sau 6-Mercaptopurina (6-MP). Totuși, pot fi necesare până la trei luni de tratament, până când aceste medicamente încep să devină eficiente. Infliximabul, un imunosupresor produs mai recent, este făcut pentru a neutraliza o proteină naturală (factorul de necroză tumorală) care produce inflamația. Metotrexatul și Ciclosporina sunt uneori recomandate pentru pacienții care nu răspund pozitiv la alte tratamente, însă utilizarea acestora pe termen lung poate avea efecte secundare semnificative.
În ceea ce privește antibioticele, acestea nu se recomandă decât în cazurile complicate, cu infecții grave. Administrarea lor în forme obișnuite poate accentua sindromul diareic, datorită dezechilibrului pe care îl produc în flora bacteriană intestinală. Frecvența scaunelor putând fi redusă prin administrarea de antispastice și carbonat de calciu, sau fermenți pancreatici (Triferment, Zymogen etc.)
În sfârșit, hipovitaminozele consecutive sindromului diareic pot fi corectate prin administrarea (pe cale orală sau parenterală) de vitamine (A, B, D, E, K), iar anemia, prin administrarea de suplimente cu fier, vitamina B12 și acid folic (B9).
Având în vedere evoluția îndelungată a bolii, cu faze de acutizare și de acalmie, tratamentul alopat poate fi completat cu remedii naturiste care vizează reducerea sau stingerea procesului inflamator, suprimarea invaziei bacteriene a leziunilor inflamatorii, reducerea tranzitului intestinal și al durerii, corectarea tulburărilor nutriționale. Sigur că, luând în calcul complexitatea bolii, măsurile terapeutice naturiste ar trebui instituite în urma unei analize amănunțite a stării bolnavului, a eventualelor complicații survenite și ținând cont de alte posibile patologii cronice pe care acesta le prezintă.
Pentru lămuriri suplimentare, contactați-mă telefonic! Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor și homeopat - București. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Sufăr de hiperkeratoză fisurală plantară"
(Răspuns pentru SILVIU - Galați, F. AS 1233)
Stimate domn, din păcate, nu ați inclus date importante privind vârsta dvs., precum și durata de evoluție a bolii. Ele sunt de folos, deoarece ajută în a obține o imagine mai clară a bolii.
Hiperkeratoza plantară (și palmară) poate fi împărțită în două mari categorii - forma congenitală și forma dobândită. Forma congenitală sau ereditară se datorează, cel mai des, unei probleme genetice. Această formă îmbracă o multitudine de manifestări și poate afecta și părul, dinții, unghiile și organele interne. Câteodată este asociată cu cancerul de piele.
Forma dobândită, care s-ar părea că este și cazul dvs., se poate datora unor factori diverși:
* Infecții - în această categorie s-ar putea încadra și situația dvs., este vorba despre o infecție fungică, numită "tinea pedis". Se manifestă prin piele albicioasă, care se jupoaie ușor între degetele de la picioare, și îngroșarea tălpilor și a zonelor laterale ale picioarelor. Poate fi însoțită de mâncărimi intense. Alte infecții includ verucile (numite popular negi). Sifilisul, lepra și scabia pot da și ele acest aspect hiperkeratozic la nivelul plantar.
* Inflamații - pot fi provocate de eczeme de contact sau alergice. Pacienții suferă de mâncărimi, care pot fi intense. Boli inflamatorii, precum psoriazisul, lichenul plan și boala Reiter (infecție a tractului urinar) ar putea fi alte cauze.
* Menopauza - se manifestă la femei prin zone de îngroșare a tălpilor, delimitate, dar dureroase. Doar ocazional, mâncărimi.
* Cancer - această formă este numită de medici "formă paraneoplazică". Printre localizările tumorale consemnate sunt esofagul, plămânii, rinichii, sânii, stomacul, vezica urinară, sângele și chiar pielea.
* Contactul cu apa - se manifestă cu usturimi, dureri, umflarea mâinilor și a picioarelor, prin simplul contact cu apa. Poate fi însoțită de exces de transpirație.
* Boli sistemice - cum ar fi diabetul zaharat, hipotiroidia, limfomul cutanat, lupus eritematos, malnutriția.
Acestea fiind spuse, posibile abordări, din punct de vedere naturist, ar include:
* Schimbarea încălțămintei - adesea, bocancii pot fi foarte duri, deși sunt necesari pentru protecție, în anumite tipuri de muncă. Este important ca încălțămintea să aibă branțuri moi, pentru a ameliora presiunea la nivelul plantar. De asemenea, schimbarea frecventă a ciorapilor, dezinfectarea, aerisirea și uscarea la soare a încălțămintei pot ajuta la eliminarea infecțiilor.
* Picioarele trebuie spălate des și bine uscate, iar baia dezinfectată, pentru a evita transmiterea infecției.
* A nu se folosi în comun încălțămintea, ciorapii, papucii de casă, prosoapele.
* O cremă cu uree (10-40%), după caz, ar putea elimina hiperkeratoza.
* Uleiul de arbore de ceai (Tea tree oil) este excelent împotriva infecțiilor fungice. De asemenea, băi cu mușețel sau pelin sau chiar aplicarea de oțet diluat ar putea fi de ajutor.
* O dietă echilibrată care să conțină vitamine, în special vitamina A (legume verzi, proaspete, morcovi, roșii).
* Homeopatia este excelentă pentru unele dintre bolile care ar putea sta la baza hiperkeratozei, cum ar fi psoriazisul, lichenul plan, eczema, limfomul cutanat, hipotiroidia.
Pentru mâncărime, pot fi folosite medicamentele Sulphur, Graphites, Psorinum. Însă, pentru bolile menționate anterior, un tratament individualizat este ideal.
Dat fiind faptul că hiperkeratoza plantară ar putea avea cauze serioase, este cazul să vă consultați îndată medicul!
Vă urez succes!
Dr. IRINA SPUDERCA - medic specialist medicină de familie și medicină complementară, Clinica Medical ES, București, tel. 0723/51.07.37
"Sora mea are calculi renali, dar nu se poate opera"
(Răspuns pentru CARMEN S., F. AS nr. 1284)
Litiaza renală este o problemă metabolică și de digestie. Sunt persoane care toată viața au această suferință și luptă cu ea. Alte persoane dezvoltă ocazional aceste pietre, din varii motive. Cert este că apariția litiazei renale se datorează mai multor factori:
* metabolici - creșterea acidului uric în sânge sau a calcemiei;
* digestivi - prin deficit de digestie, cresc valorile acidului uric, ale calciului, și/sau ale fosforului în sânge;
* aportul scăzut de apă.
Gravă este litiaza cu calculi de dimensiuni mari, ce duce la hidronefroză și la distrugerea corticalei renale, ceea ce poate afecta funcția renală până la pierderea rinichiului. S-a observat că atât o modificare a dietei, pentru a evita creșterea uraților în sânge, cât și un aport crescut de alimente cu efect alcalin (legume și fructe) pot duce la scăderea riscului de apariție a litiazei renale.
O substanță importantă în dizolvarea pietrelor este acidul malic. Acesta se obține prin stoarcerea merelor proaspăt culese. Se indică, de asemenea, și Cystone, o combinație de plante ce au ca rol dizolvarea calculilor renali.
Un alt factor important în tratament sunt ceaiurile diuretice (coada-calului, cozi de cireșe, mătase de porumb) și aportul crescut de lichide. Ceaiurile diuretice sunt indicate doar dacă nu sunt semne ecografice de sindrom nefrotic. Toate acestea se recomandă să fie făcute sub supraveghere medicală, pentru a se putea interveni chirurgical, dacă analizele para-clinice indică acest lucru.
În concluzie, este bine de știut că, atunci când ești diagnosticat cu litiază renală, chiar și de mici dimensiuni, trebuie acționat cu diverse terapii (mai ales că sunt soluții naturale). Nu trebuie permisă creșterea în dimensiuni a pietrelor deoarece, în acest caz, singura soluție devine cea chirurgicală.