Prof. Dr. MIRCEA COŞEA - "2018 ar putea accentua poziţia periferică a României în ierarhia europeană"

Doctor în ştiinţe economice, fost politi­cian, fost europarlamentar, fost secretar de stat, important analist economic şi jurnalist, profesorul Mircea Coşea este una dintre puţinele voci publice ale României creditată cu încredere. La început de an, i-am solicitat un in­ter­viu menit să lămurească, pe cât posibil, haosul eco­nomic în care ne-a înfundat, în 2017, guvernul PSD, aflat la conducerea ţării.

"Deocamdată, deşi raportăm o creştere-record, nu putem depăşi penultimul loc pe scară europeană"

- Potrivit declaraţiilor liderilor politici, anul 2017 a fost unul plin de succese economice, o afir­­maţie combătută acerb de mass-media româ­nească. Care este adevărul?

- Potrivit indicatorilor statistici ai evaluării calităţii activităţii economice, anul 2017 a fost bun pentru România. S-a înregistrat o rată a creşterii economice la nivel de record european, deficitul bu­getar s-a încadrat în limitele admise, rata şo­ma­jului s-a situat la un nivel mai mult decât ac­cep­tabil, iar, pe medie, veniturile populaţiei au crescut, cu ecou direct în volumul şi calitatea consumului. În acelaşi timp, un lucru bun este că rata de înda­torare nu a atins nivelul de periculozitate, din punctul de vedere al ponderii ei în PIB. Trebuie arătat, însă, că s-a ratat momentul "istoric" pe care am început să-l trăim încă de acum câţiva ani: schim­barea modelului global în baza căruia func­ţionează economia mondială. Anul 2017 ar fi putut fi un an de cotitură în evoluţia României: ar fi putut începe procesul de adaptare la schimbările impor­tante care au loc în plan european şi global. Trece­rea unor importante ţări la stadiul 4.0 (robotică) ne va produce daune importante, deoarece noi suntem încă într-un stadiu inferior, cvasi-manufacturier, ceea ce ne cantonează în zona periferică a structurii economice. Suntem într-un moment al evoluţiei cadrului economic global în care, dacă nu trecem urgent la regândirea politicii economice, cu accent pe restructurarea industrială şi prelucrarea supe­rioa­ră a resurselor interne, ne vom consolida într-o poziţie de subdezvoltare. Din punctul meu de vedere, 2018 ar putea accentua poziţia periferică a României în ierarhia europeană.

- Cum explicaţi, în acest context, afirmaţiile lui Călin Popescu Tăriceanu, potrivit căruia Ro­mâ­nia va fi, în 2018, pe locul doi în UE, în privinţa creşterii economice?

- Nu ştiu pe ce analize şi studii de prognoză se bazează domnul Tăriceanu când emite o astfel de clasificare. Este posibil să se estimeze ritmul de creştere al economiei noastre, dar o estimare la nivel european nu este posibilă. Nu putem estima condiţiile de creştere din toate ţările europene, şi apoi să realizăm un clasament al acestora. Probabil, domnia sa s-a informat din prognozele unor bănci, dar există un prea mare grad de aproximare, pentru a emite judecăţi atât de precise. Problema este însă alta: nu ne mai putem mândri cu ritmul creşterii economice, atâta timp cât aceasta nu este trans­formată în dezvoltare. Deocamdată, deşi raportăm o creştere record, nu putem depăşi penultimul loc pe scară europeană.

"Obiecţiile guvernanţilor români faţă de companiile străine au fost fără obiect, ele nefiind în ilegalitate"

- Anul trecut, guvernanţii români au trecut la atacuri publice privind firmele străine prezente la noi. Există riscul ca aceste corporaţii să plece din România?

- Nu cred în posibilitatea ca unele corporaţii să plece pentru că oficialii români au făcut declaraţii referitoare la situaţia lor fiscală. Motivele sunt ur­mă­toarele: 1. Corporaţiile localizate în România nu au comportament evazionist. Plătesc corect şi sunt cei mai mari contributori la buget. 2. Guvernul nu a obiectat în legătură cu plata impozitelor şi taxelor, ci cu imposibilitatea impozitării profitului la locul lui de creare (România). Legal, corporaţiile pot evita acest lucru, deoarece se permite impozitarea la locul de înregistrare a corporaţiei (paradise fis­ca­le). Deşi există o directivă europeană de im­po­zitare la locul de creare a profitului, ea devine ope­raţională doar din 2018, dar guvernul român nu este pregătit să o aplice prin eliminarea preţurilor de transfer. Deci: obiecţiile guvernanţilor români faţă de companiile străine au fost fără obiect, ele nefiind în ilegalitate. Consider că a fost doar o acţiune de imagine a guvernului, care nu a fost luată în serios de către companii.

- Din punct de vedere politic, 2017 a fost anul în care PSD a uimit lumea, dându-şi jos propriul gu­vern. Credeţi că în 2018 se va putea repeta aceas­tă performanţă?

- Politica românească este imprevizibilă, deci orice se poate întâmpla, dar nu cred că se va repeta epi­so­dul Grindeanu. Riscul ar fi prea mare, de­oa­rece Preşedintele ţării ar putea nominaliza un prim ministru independent (tehnocrat) sau din rândul opoziţiei, ceea ce ar însemna pierderea puterii de către actuala coaliţie.

"Aritmetica bugetară devine mai importantă decât politica bugetară, cu riscul amânării unor proiecte de importanţă naţională"

- A început să se vorbească despre realizarea bugetului pe 2018. De la proiect la realizare este însă o cale lungă şi dificilă. Care sunt priorităţile pe care aţi dori să le comentaţi?

- Bugetul pe anul 2018 nu este nici mai bun, nici mai rău decât tipul de buget standard, conceput după 1990. Este un buget de tip contabil, care are ca reper principal şi de referinţă procentul defici­tului, şi care obligă respectarea ad litteram a unor restricţii. Astfel, aritmetica bugetară devine mai im­portantă decât politica bugetară, cu riscul amânării sau renunţării la unele proiecte de importanţă naţio­nală, deoarece bugetarea pe deficit nu este permisă. Este relevant că bugetul 2018 are ca prioritate fi­nan­ţarea sumelor necesare aplicării noii legi a sa­larizării - deci, continuă politica ultimilor ani, de ridicare a nivelului veniturilor populaţiei şi, în con­secinţă, de nominalizare a consumului ca motor prin­cipal al creşterii economice. Părerea mea este că se impune, încă de pe acum, un proces de "fine tuning" (reglaj fin) prin care să se ajusteze gradual, dar cu precizie, raportul dintre influenţa diferiţilor factori de creştere, în ansamblul creşterii econo­mi­ce. Bugetul 2018 pare că a înţeles această necesi­ta­te, având în vedere că acordă o atenţie mult mai ma­re investiţiilor printr-un procent de alocare supe­rior anilor anteriori, ca şi printr-o temperare a rit­mu­lui de evoluţie a consumului, prin amânarea unor creşteri de venituri sau eliminarea unor facili­tăţi de consum (compensarea cu zile libere, şi nu în bani, a muncii efectuate suplimentar, neacordarea de tichete cadou sau a indemnizaţiilor de hrană şi de vacanţă). Abordarea mai apropiată de starea şi posibilităţile reale ale României s-a remarcat şi prin faptul că guvernul Tudose a renunţat la unele pro­pu­neri, le-a modificat sau le-a amânat, ca urmare a con­ştientizării gradului lor actual de incompa­ti­bi­li­tate, cu starea şi situaţia economiei reale (impo­zitul pe gospodărie, zero impozit pentru veniturile sub 2000 lei, modificări la split TVA etc.). Chiar da­că, pe ansamblu, se poate aprecia că bugetul 2018 es­te o construcţie credibilă, nu putem extinde a­ceas­tă credibilitate şi asupra întregului parcurs al eco­nomiei româneşti, în 2018. Bugetul este doar o premiză a rezultatelor economice globale, iar, deo­cam­­dată, nu vorbim nici măcar de o execuţie bu­getară, ci doar de o proiecţie bugetară. De la proiect la realizare este o cale lungă, iar în cazul anului 2018, este chiar o cale dificilă. Anul economic 2018 nu este ocolit de incertitudini şi dificultăţi. Sunt elemente atât de sorginte externă, cât şi inter­nă, care pot influenţa substanţial nu numai demer­sul exerciţiului bugetar, dar şi evoluţia pe asamblu a economiei româneşti. Consider că anul economic 2018 va fi unul caracterizat printr-un nivel scăzut de predictibilitate. Convingerea mea este că şi în România, impactul politicii asupra economiei va fi mult mai puternic, cu efecte încă greu de estimat la această dată.

"Ceea ce caracterizează 2018, la noi şi în lume, este neprevăzutul"

- O situaţie nouă, în România: sindicatele şi pa­tronatele au luptat împreună împotriva măsu­rilor economice dictate de guvern şi parlament. Cum comentaţi?

- Am două explicaţii: 1. Unele măsuri ale aşa-nu­mitei revoluţii fiscale, nefiind bine concepute şi pregătite pentru aplicare, aveau efecte asupra în­tregii economii reale, prin faptul că aduceau preju­dicii nu numai costului forţei de muncă, dar şi pro­fi­tabilităţii antreprenoriale. Astfel, a devenit nece­sar un efort de solidaritate între patronat şi sindi­cate. 2. Mişcarea patronală este slabă şi di­vi­zată, iar sindicatele nu mai reprezintă o forţă re­vendi­ca­tivă reală. Nu cred că alianţa sindicate-patronat va dăinui, deoarece patronatele sunt mult apropiate de clientelismul politic, iar sindicatele au, în marea lor majoritate, conducători politizaţi, aflaţi sub influ­enţă politică directă.

- Credeţi că în 2018 se vor aplica "ad litteram" deciziile guvernamentale, atât de controversate, din 2017?

- Mă pot aştepta la orice. Luptele politice din cadrul coaliţiei de guvernare, intrarea în ani electorali, instabilitatea mediului extern pot oricând şi instantaneu aduce schimbări, tendinţe şi orientări neaşteptate. Ceea ce caracterizează 2018, la noi şi în lume, este neprevăzutul. Va trebui să considerăm lipsa de predictibilitate ca pe un sine qua non (fără de care nu se poate) al existenţei noastre.