Răspuns pentru A.G. - Bucureşti, F. AS nr. 1290 - "Mi s-au descoperit doi polipi pe colon"

Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: mirceapeia@yahoo.com

Din punct de vedere histopatologic, polipii co­lonici sunt de mai multe tipuri, însă cel mai frecvent întâlniţi sunt cei adenomatoşi, care reprezintă aşa-numitele leziuni premaligne şi pot evolua către cancer colorectal, în­tr-un interval de la 5 la 10 ani. Atunci când sunt depistaţi, cel mai proba­bil în cursul unei colono­scopii, ei trebuie rezecaţi şi supuşi biopsiei, exa­menul histo­patologic fiind esenţial în cazul tuturor polipilor rezecaţi şi, mai ales, în cazul celor care depăşesc 2,5 cm. Examenul his­to­patologic permite examina­rea unor eşanti­oane limitate de ţesut, ariile de displazie severă sau carci­nom in situ putând fi în afara biopsiei prelevate. În con­secinţă, doar examinarea polipu­lui în to­ta­litate poate exclude con­statarea de ma­lig­nizare sau poate arăta că este vorba de un adeno­car­cinom.
În privinţa cauzelor care stau la baza formării poli­pilor colo­nici, trebuie men­ţionat că aceştia sunt mai des întâlniţi la persoa­nele cu dietă hipercalorică, bo­gată în lipide şi proteine, dar să­racă în fibre alinentare. Totodată, studiile epidemiologice au arătat o corelaţie directă între fumat şi consumul de alcool, cu apariţia şi dezvoltarea po­li­pilor adeno­matoşi colonici. În acelaşi timp, vârsta îna­intată reprezintă un alt factor care influen­ţează incidenţa polipi­lor, cu excepţia unor sindroame de polipoză familială, manifestă chiar sub 30 de ani. În sfârşit, factorii genetici pot sta la baza apariţiei polipilor colo­nici, fiind demonstrată incidenţa crescută la persoa­nele care sunt rude de gradul I ale pacienţilor cu cancer colorectal.
În ceea ce priveşte conduita terapeutică, sunt de părere că polipii depistaţi trebuie rezecaţi, ştiut fiind faptul că neoplasmele colorectale se dezvoltă din adenoame preexistente, mai ales la persoanele care au refuzat rezecţia (polipectomie). Mai mult (şi asta se referă şi la faptul că dvs. nu doriţi o inter­venţie chirurgicală invazivă), în funcţie de rezulta­tul investigaţiei şi examenului histopatolo­gic, dacă situaţia riscă să se complice prin afectarea malignă a porţiunii colonice în care s-a depistat polipul ade­nomatos, medicul gastro-enterolog va hotărî dacă e cazul să vă îndrume spre  chirurgul generalist şi, ulterior, spre oncolog, sau, dimpo­trivă, vă propune efectuarea de colonoscopii de control ulterioare.
Din punct de vedere naturist, polipii colonici pot beneficia de anumite tratamente, mai ales dacă apar sângerări în scaun, diaree sau constipaţie, dar şi în cazul în care sunt asimptomatici. Maceratul de Obligeană, tinctura de Propolis sau micro­clis­mele cu decoct de Mărul-lupului sunt remedii consacrate în tratamentul polipilor colonici. Totuşi, Rostopasca este planta cea mai indicată pentru resorbţia polipilor colonici, fiind un remediu vindecător, atât în medicina naturistă, cât şi în cea convenţională. Reţeta: se prepară un decoct din 4 linguri de rostopască, lăsate la înmuiat 24 de ore, în jumătate de litru de apă rece. Se face o clismă  cu  decoct de rostopască (reîncălzit), cu ajutorul unui irigator, după ce, în prealabil, s-a efectuat o clismă cu apă caldă sau infuzie de Muşeţel. Trata­mentul se face încet, în decurs de o oră.
Nu este de neglijat nici beneficiul pe care îl poate aduce uleiul de cocos (2-3 linguriţe pe zi) în profilaxia cancerului colorectal, cunoscute fiind proprietăţile sale antitumorale, antimitotice şi regeneratoare, la nivelul mucoasei intestinale.
Să auzim numai de bine!


Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72

"Caut un remediu pentru hipoacuzie neurosenzorială bilaterală"
(Răspuns pentru Marian S. - Ploieşti, F. AS nr. 1292)

Scăderea acuităţii auditive este cunoscută sub denumirea de surditate sau hipoacuzie. Hipoacuzia neurosenzorială este provocată de leziuni ale ure­chii interne (organul lui Corti) sau ale căilor neu­rale auditive, şi se clasifică în: sen­zorială (cohlea­ră), neurală (re­tro­coh­lea­ră) şi neurosenzo­rială.
În cazul pacientului cu hi­poacuzie neurosenzo­rială, aces­ta nu aude vocea şoptită, su­ne­tele ascutiţe şi înalte sunt auzite mai prost decât cele joase, iar cele pes­te o anumită intensitate îl de­ran­jează. Hipoacuzia neu­ro­sen­zo­rială este însoţită adesea de zgo­mote în urechi (acufene) şi ame­ţeli (vertij).
Tratamentul surdităţii neu­rosenzoriale este definit în ra­port cu diversele cauze care îl produc, şi rezultatele sunt varia­bile de la caz la caz. În situaţia dvs., reco­mand administrarea a 10 perfuzii cu: vitaminele B1, B6, Pen­toxifilin/Oxybral, Piracetam, tratament repetat de 2 ori pe an (pentru a preveni agra­varea hipoacuziei). Perfuzia se administrează lent, intra­venos, 20 picături/minut. Se continuă tratamentul cu: Cir­culaţie Cere­brală Ceai (Gink­go Bilo­ba), Vi­tamax (extract din lăptişor de matcă şi gin­seng), Gerovital tablete şi Ascolecitină 2 x 1 ta­ble­tă/zi, repetat în 2-3 cure/an.
Tratamentul hipoacuziei neuro­sen­zoriale este dificil şi adeseori este nevoie şi de protezare au­ditivă.


Farm. Liliana Samson - Expert Good Days Therapy, tel: 0752/269.237

"La doar 26 de ani, fratele meu a fost diagnosticat cu gonartroză"
(Răspuns pentru ANA-MARIA - Sibiu, F. AS nr. 1291)

După cum îi spune şi numele, gonartroza este o afecţiune a genunchiului, caracterizată printr-o de­gradare a cartilajului articular, feno­men asociat de cele mai multe ori cu cracmente (trosnituri), apariţia durerii şi reducerea mobilităţii, când pacien­tului îi este dificil, uneori, să urce câteva trepte. Este întâlnită frecvent în rândul persoanelor vârst­nice, dar nu numai, putând apărea chiar şi în rândul tinerilor sau sportivilor, în urma unor trau­matisme sau suprasolicitări ale articulaţiilor genun­chiului. Reducerea greutăţii excesive poate avea de asemenea un rol important în menţinerea sănătăţii articulaţiilor genunchilor, deoarece surplusul de kilograme poate accelera procesul de degradare a cartilajului. Lăsate netratate, leziunile cartilajului pot duce la modificări ireversibile, forme severe de artroze cu distrugerea completă a cartilajului, freca­rea "os pe os" sau apariţia osteofitelor (cio­curi). Este recomandată menţinerea greutăţii cor­porale în limite normale, iar pentru a uşura procesul ­de miş­care, de deplasare, puteţi face şedinte de fiziote­rapie sau să reduceţi presiunea asupra piciorului afectat, prin folosirea unui baston sau a unor orteze. Pentru a evita numeroasele efecte adverse ce înso­ţesc tratamentul cu antiinflamatoare de sinteză, resursele naturale sunt din nou la dispoziţia noastră: uleiuri, tincturi, comprimate din plante. Astfel, avem la dispoziţie: gheara-diavolului, gheara-mâ­ţei, ghimbir, turmeric, salcie, aloe, miere cu scor­ţişoară (cu rol esenţial în reducerea inflama­ţiei), glucozamină (a demonstrat în numeroase studii efectul de reducere a progresiei bolii articu­lare). Printr-o formulă inovatoare, Cartimix reuneşte 8 superingrediente cu rol în protejarea cartilajului articular, menţinerea mobilităţii şi reducerea dis­confortului articular. Afecţiunile cronice persistente sunt combătute prin asocierea efectului antiinfla­ma­tor al extractelor vegetale din Celadrin Extract Forte cu rol în refacerea mem­branei sinoviale şi lu­brifierea permanentă a arti­culaţiilor.
Multă sănătate!