Pe-atunci, de fapt, era impropriu spus că înşiruirea aceea de gropi, legate una de alta ca mărgelele pe aţă, ar putea purta denumirea de drum. Moţii din zonă îşi limitaseră străbaterea lui la strictul necesar, iar cei care au avut posibilitatea şi-au zăvorât casele şi s-au mutat în zone mai accesibile. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat. Apusenii sunt împânziţi de drumuri frumos asfaltate nu numai pe Valea Arieşului Mic, dar până şi multe dintre ulicioarele aparent lipsite de importanţă se întind cuminţi sub covorul de asfalt, făcând să pălească de invidie drumuri principale din interiorul unor oraşe sau municipii din ţară. Şi, dacă drumul e bun, în toate sensurile cuvântului, l-am străbătut şi cu plăcere, nu numai cu drag, până în uşa Primăriei Comunei Vidra, din judeţul Alba.
Ioan Alexandru Resiga (PNL) a fost, din 1996 până în 2000, viceprimar, iar din 2004 este primar în Vidra. Despre împlinirile şi problemele cu care se confruntă comuna în fruntea căreia a fost ales, domnia-sa vorbeşte simplu, fără patimă, doar cu o uşoară revoltă în glas, firească şi-n faţa vremurilor, şi-n firea unui moţ din Vidra naşterii lui Avram Iancu.
Moţii, tot mai puţini
- Care credeţi că au fost argumentele cu care i-aţi convins pe vidreni să vă aleagă, în 2004, apoi să vă realeagă, de fiecare dată, până acum? Ce cântăreşte mai mult în faţa moţilor de aici?
- Eu sunt născut şi crescut în Vidra, aici locuiesc şi acum. Nu ştiu să vă spun de ce anume m-au ales consătenii mei. Cred că felul de a te comporta cu oamenii, de a vorbi cu ei, de a căuta să faci pe cât mai mult posibil din ceea ce au ei nevoie contează mult, atunci când e vorba să-ţi doreşti să te aleagă într-o astfel de funcţie. Cei mai mulţi din oamenii din sat stau pe dealuri, iar lor nu le trebuie decât drumuri, să poată circula omeneşte spre şi dinspre casă. Din fericire, aceasta e deja o problemă aproape rezolvată. Doamne, dă-le sănătate şi minte bună celor de la Bucureşti! Avem depus un proiect de 3 milioane de euro, pentru asfaltarea a 15 km drumuri. Când am gândit acest proiect, am vizat zonele unde e populaţie mai numeroasă.
- Doar drumurile au fost o problemă în aceste zone?
- Nu. În anii '70-'80, a avut loc o migraţie în masă de pe culmi în zone mai joase, şi asta din trei motive: lipsa drumurilor, a curentului electric şi a apei. Apa e şi acum o problemă.
- Care sunt alte probleme cu care se confruntă moţii din Vidra?
- Scăderea populaţiei cred că e cea mai tristă dintre toate. Vidra e comuna cu cele mai multe sate din ţară, 39. Avem deja şase cătune în care nu a mai rămas niciun locuitor. Din păcate, ne situăm pe primul loc din Apuseni la scăderea populaţiei.
- Şi asta, în ciuda faptului că nu e o comună izolată şi nici greu accesibilă. Câmpeni e la doar 20 de minute de mers cu maşina. De ce pleacă tinerii?
- Din cauza lipsei locurilor de muncă. Totuşi, zona are foarte mult potenţial turistic: avem câteva biserici-monument istoric, avem Dealul cu melci, cascada Pişoaia, Cheile Văii Morilor şi, de asemenea, tot pe teritoriul comunei se află singurul loc din Munţii Apuseni unde creşte floarea-de-colţ. Şi astea sunt doar câteva dintre atracţiile zonei. În ultimii ani, s-au construit cinci pensiuni, alte trei sunt în construcţie, unele au fost făcute cu fonduri europene.
- Alte probleme?
- Sunt multe, nici nu ştiu de care să vă spun întâi. Banii, în primul rând. La nivel de comună, agenţi economici nu prea avem, doar câteva buticuri. Cea mai mare parte din bani ne vin de la Consiliul Judeţean Alba, dar nici ei nu au să ne împace pe toţi, ca să ne desfăşurăm activitatea aşa cum am vrea.
Împreună cu comunele Avram Iancu, Sohodol, Bistra, Roşia Montană, am înfiinţat GAL "Drumul Iancului". Prin acest grup ne vin ceva bani de la UE.
O altă problemă cu care ne confruntăm e cea a gunoaielor. La nivel de comună, avem contract semnat cu o firmă de salubritate, a cărei maşină vine săptămânal. Dar am ajuns să avem probleme cu Curtea de Conturi, pentru că nu reuşim nicicum să recuperăm contravaloarea ridicării gunoiului de la populaţie.
- S-a întâmplat vreodată să ajungeţi în prag de faliment, cum se aude tot mai des, în ultimul timp, că se întâmplă multor primării din ţară?
- Nu, că nu ne-am întins mai mult decât ne-a fost plapuma. Asta nu înseamnă că am stat, dar n-am avut probleme să nu ne ajungă banii de salarii sau să angajăm plăţi şi să nu le putem onora.
Aberaţii legale
- Acesta e, din păcate, un subiect extrem de sensibil astăzi, în zonă. Se tot vorbeşte de tradiţie, dar cred că deja tradiţia a ajuns doar o poveste cu "a fost odată...". Până nu demult, marea majoritate a moţilor din zonă se ocupau cu lemnăritul şi creşterea animalelor. Mai sunt meşteri care fac doniţe, ciubere, ca să ducă mai departe tradiţia, dar le rămâne puţin lemn, din cauza legii şi nu au ce alege. Mai e Legea 33/1996, cu carnetul de moţ: nu-l mai bagă nimeni în seamă, dar legea nu e abrogată.
- Adică?
- Păi, conform acestei legi, "titularilor Carnetului de moţ li se acordă anual, de către primari şi ocoalele silvice, câte 10 mc material lemnos pe picior, dar nu mai mult de 15 mc de familie". Dar nici pomeneală să mai putem respecta această lege. Abia de avem să le dăm oamenilor lemne de foc.
- Cum se descurcă, totuşi? Iernile sunt aspre pe aici...
- Nu ştiu, că e primul an în care ne confruntăm cu aşa ceva. Uşor n-are cum să fie!
- Oamenii au şi pădurile lor? Ce drepturi au?
- Din pădurile lor, au dreptul la 5mc/ha/an, lemn marcat de specialişti. Avem composesoratul, dar păcat e că nu toţi din comună sunt membri, sunt doar 100-150 de persoane. Cei de acolo se mai descurcă.
- Dar asta nu înseamnă că, automat, va creşte preţul lemnului?
- Sigur că da! Interesul statului e de a nu mai intra omul în pădure, să taie lemne, căci statul nu câştigă nimic aşa. Firmele, în schimb, au angajaţi, plătesc impozite şi taxe, iar statul câştigă oricum.
- Şi nu va ajunge omul să fure din pădurea lui?
- Până acum doi ani, dacă luai lemn din pădurea ta, fără a fi marcat de specialişti, era contravenţie. Acum, de la 5 mc în sus, e infracţiune.
- Aţi avut şi probleme cu tăieri ilegale?
- Nu, nu am avut niciodată astfel de probleme.
- Cum aţi reuşit?
- Poliţia şi Ocolul Silvic şi-au făcut datoria, dar, înainte de acestea, e vorba de conştiinţa oamenilor. Din cele 2000 de hectare de pădure, 1000 ha le avem în judeţul Cluj. În 2011, a fost o vijelie extraordinară, care a distrus 30.000 mc masă lemnoasă numai în pădurea noastră. Atunci am avut să dăm şi oamenilor din comună, şi agenţilor economici. Iar cu banii obţinuţi am construit noul sediu al Primăriei Comunei Vidra.
"Alba nu mai prea are ce căuta la Bucureşti!"
- Cât de lung e drumul între Vidra şi Bucureşti?
- Prea lung! De când sunt primar, nu am recurs direct la cei de acolo, ca să nu risc un refuz. Pentru orice problemă, am apelat la preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel. El ne-a ajutat întotdeauna să ne putem desfăşura activitatea, să facem puţinul pe care-l putem face. Nu vreau să fiu hâtru, dar, politic vorbind, Alba nu mai prea are ce căuta la Bucureşti, cel puţin deocamdată. Alba a fost totdeauna departe de Bucureşti, din foarte multe puncte de vedere.
- Cum i-aţi convinge, ca localnic, nu neapărat ca primar, pe tineri, să vină să se stabilească aici? Sunt scumpe terenurile, casele în zonă?
- Nicidecum! Preţurile sunt accesibile, terenurile se situează undeva la 5 euro/mp, preţ mediu, iar o gospodărie cu tot ce trebuie costă aproximativ 15.000 euro. Dar stăm foarte rău cu locurile de muncă. Foarte mulţi tineri au accesat fonduri europene, au devenit mici fermieri, cresc animale, au făcut un grajd, au adus tehnologie nouă, trăiesc din asta. Există şi un punct de colectare a laptelui, al unei firme din Alba Iulia. Din două în două zile, vine maşina şi ridică laptele, care e plătit cu 1,4 lei/litru. Nu e mult, dar tot e mai bine decât să fie aruncat. Vreau să vă mai spun ceva ce am observat, tot făcând proiecte pentru accesarea de fonduri europene: din limbajul oficial, cel puţin, a dispărut termenul de ţăran. Nu mai prea auzi de ţărani, doar de fermieri, deşi, dacă e să vorbim cinstit, ţăran e un titlu de nobleţe. Acum, se foloseşte mai degrabă cu sens peiorativ. Fermier sună mai occidental. Nici gospodăriile ţărăneşti nu se mai numesc aşa, sunt ferme. Eu cred că e o mândrie a fi ţăran. Eu aşa mă consider. Nici fermier, nici primar, doar ţăran, cetăţean al comunei Vidra din judeţul Alba. "Vidra de Sus, unde Iancu s-a născut". Simplu.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
