Mitică Popescu, Leopoldina Bălănuţă, Ileana Stana Ionescu, Constantin Cojocaru, Coca Bloos, Oana Pellea, Mariana Buruiană, Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăele, Dragoş Pâslaru (actor care după mineriadele din 1990 a ales calea monahală) sunt doar câteva nume dintre sutele de actori care au debutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, o instituţie care înseamnă cu mult mai mult decât un teatru de provincie, înseamnă un brand şi o stare de spirit de la care, ani buni, şi-a tras seva toată suflarea teatrală din România.
Anul acesta, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ a ajuns la venerabila vârstă de 50 de ani şi continuă să scoată la lumină artişti de top. Ultimele două premiere, "Wolfgang", în regia lui Radu Afrim, şi "Visătorul", în regia Adei Milea, dovedesc că trupa de tineri de astăzi se ridică la nivelul marilor nume care şi-au făcut ucenicia pe această scenă.
"Părintele" Teatrului Tineretului a fost Ion Coman, pe numele lui adevărat Iţic Cohn. Despre el, Constantin Cojocaru îşi aminteşte că era un produs tipic al sinistrei perioade a anilor '50, oportunist, profitor, ambiţios, uns cu toate alifiile, membru de partid, sindicalist, aflat în tot felul de comitete şi comiţii. Şi cu toate acestea, în mod paradoxal, teatrul românesc îi datorează enorm, pentru că era un manager de geniu şi un excelent geambaş de actori. A avut ambiţia să îşi facă "teatrul lui" şi, pentru a-şi împlini visul, s-a folosit de toate pârghiile, proptelele, prieteniile, sforile politice, prieteneşti şi etnice. Recunoscându-şi lipsa de pregătire intelectuală (avea doar patru clase), a avut înţelepciunea de a se înconjura de consilieri sclipitori, cum a fost Eduard Covali, care conducea secretariatul literar. Ion Coman "mirosea" actorii de la o poştă. Tot ce era mai bun în Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti ajungea în mod invariabil la Piatra Neamţ. Cum vremurile erau grele, pe unii tineri îi mituia cu lucruri care astăzi par amuzante.
Constantin Cojocaru în "Romeo şi Julieta"
Într-un spectacol minunat, dedicat împlinirii a 50 de ani de la transformarea Teatrului de Stat din Piatra Neamţ în Teatrul Tineretului, regizoarea Gianina Cărbunariu, managerul interimar al instituţiei, împreună cu toată trupa, au adus un omagiu nu doar artiştilor care s-au perindat pe acea scenă pe parcursul celor cinci decenii de existenţă, ci şi meseriaşilor din spatele scenei. Eroul unui moment extrem de emoţionant a fost Constantin Manole, cunoscut în oraş drept "Costel de la teatru", care anul acesta a împlinit 33 de ani de când este recuziter. Un recuziter pe care îl îndrăgesc toţi actorii alături de care a lucrat. El ar vrea să se pensioneze, dar nu îl lasă sufletul să o facă, până ce nu găseşte un ucenic căruia să îi predea ştafeta.
Doi regizori la "începuturi" - Dabija şi Mănuţiu
Directorul Ion Coman îi trata pe actori ca pe copiii lui. Avea grijă să aibă ce mânca, ce îmbrăca şi era atent la imaginea lor în urbe. La un moment dat, a luat o decizie foarte dură. Pentru că "băieţii" stăteau în fiecare noapte la băut la restaurantul hotelului Ceahlăul, într-o zi, la avizier a apărut un comunicat din partea direcţiunii: "Io, Ion Coman, decid două puncte: actorii nu mai au voie la restaurant." Numai că în acea noapte, neavând voie la cârciumă, după spectacol, actorii, având dintr-odată foarte mult timp liber, au făcut atât de multe prostii, încât a doua zi a apărut la avizier un alt comunicat: "Io, Ion Coman, decid două puncte: actorii au voie la restaurant".
Şi atunci, Mitică Popescu şi Constantin Cojocaru i-au propus directorului să le deschidă o cârciumă chiar în teatru, ca actorii să nu se mai facă "de baftă" prin oraş şi să nu mai existe pericolul să se afle "la partid" de aventurile lor nocturne.
Zis şi făcut. În subsol s-a deschis un bar ajuns faimos în tot teatrul românesc. Acolo îşi făceau veacul actorii şi prietenii lor. Barul s-a numit "Şase saşi în şase saci", de la un celebru exerciţiu de dicţie. (Şase saşi din şapte sate în şase saci.) La anumite intervale de timp, când un actor se constata că a băut prea mult era pus în faţa auditoriului să spună "şase saşi în şase saci" şi când limba nu îl mai asculta, era trimis acasă fără drept de apel. Dar chiar şi aşa, cu toată vigilenţa directorului, tot se mai petrecea câte un pocinog. Alexandru Tocilescu urca uneori noaptea, din cârciuma de la subsol, în balconul teatrului, şi începea să îl imite în gura mare pe secretarul general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, spre disperarea "organelor" şi spre amuzamentul colegilor.
Maia Morgenstern în "Patima roşie"
Ion Coman a deschis la Piatra Neamţ chiar şi un festival internaţional. În ultimii ani ai perioadei comuniste, cenzura devenise însă extrem de agresivă şi cum actorii, tineri şi "frumoşi nebuni" fiind, erau cam slobozi la gură, festivalul s-a închis. El a fost însă repus pe harta evenimentelor teatrale imediat după revoluţie. De curând, s-a încheiat cea de-a XXIX-a ediţie a acestui festival dedicat tinerilor, iar noul manager al teatrului, regizoarea Gianina Cărbunariu, îşi doreşte ca în anii viitori să îi redea dimensiunea internaţională, aşa cum a fost pe vremuri. Despre acea perioadă a vieţii sale, în care juca roluri numai unul şi unul, Constantin Cojocaru povesteşte: "Erau ani în care se făcea dragoste, se bea şi se juca teatru cu o energie extraordinară. Nu erau actori care se sculau dimineaţa la 8.00, îşi făceau exerciţiile de dicţie până la 10.00, repetau până la 14.00, dormeau după-amiaza, după care mergeau iar la repetiţie, iar seara la spectacol. Nici vorbă. Nu se născuse încă funcţionarul de teatru. Actorii erau liberi. Se simţeau extraordinar. Trăiau într-un soi de obrăznicie şi nelinişte de foarte bună calitate, care menţinea starea de spirit la cote dintre cele mai înalte".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
