Politicienii români, în frunte cu Ion Iliescu, Petre Roman şi Adrian Năstase, au ţinut ascuns acest document! Prin Rezoluţia 148, Senatul trebuia să susţină dreptul la autodeterminare al românilor din Republica Moldova şi Bucovina de Nord. Evocând istoricul invaziilor ruseşti şi anexarea Moldovei de către Imperiul Rus, în 1812, Senatul aminteşte votul din aprilie 1918, când Basarabia a revenit acasă, unindu-se cu Ţara. Sunt enumerate şi protocoalele secrete sovieto-germane şi deportările basarabenilor în tragicii ani 1950, precum şi refuzul repetat al SUA de a recunoaşte ocuparea de teritorii în urma Pactului Stalin-Hitler. De asemenea, sunt evocate evenimentele care au urmat datei de 31 august 1989, când limba română şi alfabetul latin au fost repuse în drepturi la Chişinău. Pe scurt, Senatul şi Guvernul SUA s-au angajat să susţină reunificarea României cu Moldova şi cu Bucovina de Nord, după cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris din 1920. Aceasta este atitudinea oficială a SUA, valabilă şi în prezent, chiar dacă au trecut 28 de ani de atunci. De menţionat că nu doar SUA se aşteptau în 1991 la Reunirea Moldovei cu România, ci şi statele europene, în ale căror cancelarii Reunirea era aşteptată. După cum se ştie, momentul a fost ratat. Tovarăşul Ion Iliescu, trădător al cauzei naţionale, s-a temut de colegii de la Moscova, colegi care zilele acestea declară, surprinzător, prin ambasadorul rus de la Bucureşti, Valeri Kuzmin, următoarele: "În România, nu de puţine ori am auzit care ar fi partea legală sau cum ar trebui să se unească România cu Republica Moldova: în baza dreptului istoric sau cu ajutorul referendumului. Având în vedere că aveţi aceste detalii, eu v-aş propune să mergeţi pe ideea referendumului, ţinând cont că o astfel de situaţie s-a întâmplat în Crimeea". Întrebat cum vede situaţia Bucovinei, care a fost împărţită în două, ambasadorul a răspuns: "Având în vedere aceste elemente, puteţi analiza şi situaţia din Bucovina". Este sigur că ambasadorul vorbeşte în numele Şefului de la Kremlin, Vladimir Putin, dar poate fi luată "invitaţia" în serios? Dacă în spatele ei se ascunde o capcană în stil specific rusesc? Dacă, de pildă, referendumul va dovedi că românii sunt "pro-unire", în vreme ce basarabenii sunt contra, nu s-ar alege praful din acest mare vis? Şi apoi, schimbarea aceasta bruscă de sentimente faţă de România nu e cusută cu aţă albă? Ce interese au ruşii să fie aşa de tandri cu noi? Jocurile lor sunt pline de iţe. Mai bine să aşteptăm... Şi-apoi, şi la Bucureşti, şi la Chişinău, preşedinţii Iohannis şi Dodon nu sunt cei mai potriviţi pentru o astfel de acţiune. Patriotismul lor este unul "local", viziunea lor, una provincială. Cei doi nu sunt capabili să facă istorie. Să dea Domnul să mă înşel!
Bine-ar fi dacă n-ar fi!
Încă din 28 iunie 1991, Senatul SUA a emis rezoluţia 148, prin care hotărăşte că Guvernul SUA trebuie să susţină eforturile României de negociere a reunificării cu Moldova.
Politicienii români, în frunte cu Ion Iliescu, Petre Roman şi Adrian Năstase, au ţinut ascuns acest document! Prin Rezoluţia 148, Senatul trebuia să susţină dreptul la autodeterminare al românilor din Republica Moldova şi Bucovina de Nord. Evocând istoricul invaziilor ruseşti şi anexarea Moldovei de către Imperiul Rus, în 1812, Senatul aminteşte votul din aprilie 1918, când Basarabia a revenit acasă, unindu-se cu Ţara. Sunt enumerate şi protocoalele secrete sovieto-germane şi deportările basarabenilor în tragicii ani 1950, precum şi refuzul repetat al SUA de a recunoaşte ocuparea de teritorii în urma Pactului Stalin-Hitler. De asemenea, sunt evocate evenimentele care au urmat datei de 31 august 1989, când limba română şi alfabetul latin au fost repuse în drepturi la Chişinău. Pe scurt, Senatul şi Guvernul SUA s-au angajat să susţină reunificarea României cu Moldova şi cu Bucovina de Nord, după cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris din 1920. Aceasta este atitudinea oficială a SUA, valabilă şi în prezent, chiar dacă au trecut 28 de ani de atunci. De menţionat că nu doar SUA se aşteptau în 1991 la Reunirea Moldovei cu România, ci şi statele europene, în ale căror cancelarii Reunirea era aşteptată. După cum se ştie, momentul a fost ratat. Tovarăşul Ion Iliescu, trădător al cauzei naţionale, s-a temut de colegii de la Moscova, colegi care zilele acestea declară, surprinzător, prin ambasadorul rus de la Bucureşti, Valeri Kuzmin, următoarele: "În România, nu de puţine ori am auzit care ar fi partea legală sau cum ar trebui să se unească România cu Republica Moldova: în baza dreptului istoric sau cu ajutorul referendumului. Având în vedere că aveţi aceste detalii, eu v-aş propune să mergeţi pe ideea referendumului, ţinând cont că o astfel de situaţie s-a întâmplat în Crimeea". Întrebat cum vede situaţia Bucovinei, care a fost împărţită în două, ambasadorul a răspuns: "Având în vedere aceste elemente, puteţi analiza şi situaţia din Bucovina". Este sigur că ambasadorul vorbeşte în numele Şefului de la Kremlin, Vladimir Putin, dar poate fi luată "invitaţia" în serios? Dacă în spatele ei se ascunde o capcană în stil specific rusesc? Dacă, de pildă, referendumul va dovedi că românii sunt "pro-unire", în vreme ce basarabenii sunt contra, nu s-ar alege praful din acest mare vis? Şi apoi, schimbarea aceasta bruscă de sentimente faţă de România nu e cusută cu aţă albă? Ce interese au ruşii să fie aşa de tandri cu noi? Jocurile lor sunt pline de iţe. Mai bine să aşteptăm... Şi-apoi, şi la Bucureşti, şi la Chişinău, preşedinţii Iohannis şi Dodon nu sunt cei mai potriviţi pentru o astfel de acţiune. Patriotismul lor este unul "local", viziunea lor, una provincială. Cei doi nu sunt capabili să facă istorie. Să dea Domnul să mă înşel!
Politicienii români, în frunte cu Ion Iliescu, Petre Roman şi Adrian Năstase, au ţinut ascuns acest document! Prin Rezoluţia 148, Senatul trebuia să susţină dreptul la autodeterminare al românilor din Republica Moldova şi Bucovina de Nord. Evocând istoricul invaziilor ruseşti şi anexarea Moldovei de către Imperiul Rus, în 1812, Senatul aminteşte votul din aprilie 1918, când Basarabia a revenit acasă, unindu-se cu Ţara. Sunt enumerate şi protocoalele secrete sovieto-germane şi deportările basarabenilor în tragicii ani 1950, precum şi refuzul repetat al SUA de a recunoaşte ocuparea de teritorii în urma Pactului Stalin-Hitler. De asemenea, sunt evocate evenimentele care au urmat datei de 31 august 1989, când limba română şi alfabetul latin au fost repuse în drepturi la Chişinău. Pe scurt, Senatul şi Guvernul SUA s-au angajat să susţină reunificarea României cu Moldova şi cu Bucovina de Nord, după cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris din 1920. Aceasta este atitudinea oficială a SUA, valabilă şi în prezent, chiar dacă au trecut 28 de ani de atunci. De menţionat că nu doar SUA se aşteptau în 1991 la Reunirea Moldovei cu România, ci şi statele europene, în ale căror cancelarii Reunirea era aşteptată. După cum se ştie, momentul a fost ratat. Tovarăşul Ion Iliescu, trădător al cauzei naţionale, s-a temut de colegii de la Moscova, colegi care zilele acestea declară, surprinzător, prin ambasadorul rus de la Bucureşti, Valeri Kuzmin, următoarele: "În România, nu de puţine ori am auzit care ar fi partea legală sau cum ar trebui să se unească România cu Republica Moldova: în baza dreptului istoric sau cu ajutorul referendumului. Având în vedere că aveţi aceste detalii, eu v-aş propune să mergeţi pe ideea referendumului, ţinând cont că o astfel de situaţie s-a întâmplat în Crimeea". Întrebat cum vede situaţia Bucovinei, care a fost împărţită în două, ambasadorul a răspuns: "Având în vedere aceste elemente, puteţi analiza şi situaţia din Bucovina". Este sigur că ambasadorul vorbeşte în numele Şefului de la Kremlin, Vladimir Putin, dar poate fi luată "invitaţia" în serios? Dacă în spatele ei se ascunde o capcană în stil specific rusesc? Dacă, de pildă, referendumul va dovedi că românii sunt "pro-unire", în vreme ce basarabenii sunt contra, nu s-ar alege praful din acest mare vis? Şi apoi, schimbarea aceasta bruscă de sentimente faţă de România nu e cusută cu aţă albă? Ce interese au ruşii să fie aşa de tandri cu noi? Jocurile lor sunt pline de iţe. Mai bine să aşteptăm... Şi-apoi, şi la Bucureşti, şi la Chişinău, preşedinţii Iohannis şi Dodon nu sunt cei mai potriviţi pentru o astfel de acţiune. Patriotismul lor este unul "local", viziunea lor, una provincială. Cei doi nu sunt capabili să facă istorie. Să dea Domnul să mă înşel!
Alte articole din acest numar
- Pe-un vârf de deal, cu doi moţi - CRISTIAN VÎRCIU şi CRISTINA NICOLA
- Amintirile lui George Enescu
- Cufărul fermecat
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
