Bine-ar fi dacă n-ar fi!

Ion Longin Popescu
Încă din 28 iunie 1991, Senatul SUA a emis rezoluția 148, prin care hotărăște că Guvernul SUA trebuie să susțină eforturile României de negociere a reunificării cu Moldova.

Politicienii români, în frunte cu Ion Iliescu, Pe­tre Roman și Adrian Năstase, au ținut as­cuns acest document! Prin Rezoluția 148, Se­natul trebuia să susțină dreptul la auto­de­terminare al românilor din Republica Mol­dova și Bucovina de Nord. Evocând istoricul invaziilor rusești și anexarea Moldovei de către Imperiul Rus, în 1812, Senatul amintește votul din aprilie 1918, când Ba­sarabia a revenit acasă, unindu-se cu Țara. Sunt enu­me­rate și protocoalele secrete sovieto-germane și deportările basarabenilor în tragicii ani 1950, precum și refuzul re­petat al SUA de a recunoaște ocu­pa­rea de teritorii în ur­ma Pactului Stalin-Hitler. De ase­menea, sunt evocate eve­nimentele care au urmat datei de 31 august 1989, când limba română și alfabetul latin au fost repuse în drepturi la Chișinău. Pe scurt, Senatul și Guvernul SUA s-au an­gajat să susțină reunificarea României cu Moldova și cu Bu­covina de Nord, după cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris din 1920. Aceasta este atitudinea oficială a SUA, valabilă și în prezent, chiar dacă au trecut 28 de ani de atunci. De men­ționat că nu doar SUA se așteptau în 1991 la Reunirea Moldovei cu România, ci și statele eu­ro­pene, în ale căror cancelarii Reunirea era așteptată. Du­pă cum se știe, mo­mentul a fost ratat. Tovarășul Ion Ili­escu, trădător al cau­zei naționale, s-a temut de colegii de la Moscova, colegi care zilele acestea declară, sur­prin­ză­tor, prin ambasa­dorul rus de la București, Valeri Kuz­min, următoarele: "În România, nu de puține ori am auzit care ar fi partea legală sau cum ar trebui să se unească Ro­mâ­nia cu Republica Moldova: în baza dreptului istoric sau cu ajutorul referendumului. Având în vedere că aveți aceste detalii, eu v-aș propune să mergeți pe ideea refe­ren­­­du­mului, ținând cont că o astfel de situație s-a în­tâm­plat în Crimeea". Întrebat cum vede situația Bucovinei, care a fost împărțită în două, ambasadorul a răspuns: "Având în vedere aceste elemente, puteți analiza și si­tuația din Bu­covina". Este sigur că ambasadorul vorbește în nu­mele Șefului de la Kremlin, Vladimir Putin, dar poate fi luată "invitația" în serios? Dacă în spatele ei se ascunde o capcană în stil specific rusesc? Dacă, de pildă, refe­ren­dumul va dovedi că românii sunt "pro-unire", în vre­me ce basarabenii sunt contra, nu s-ar alege praful din acest mare vis? Și apoi, schimbarea aceasta bruscă de sen­ti­mente față de România nu e cusută cu ață albă? Ce in­te­rese au rușii să fie așa de tandri cu noi? Jocurile lor sunt pline de ițe. Mai bine să așteptăm... Și-apoi, și la Bucu­rești, și la Chișinău, președinții Iohannis și Dodon nu sunt cei mai potriviți pentru o astfel de acțiune. Pa­trio­tismul lor este unul "local", viziunea lor, una pro­vincială. Cei doi nu sunt capabili să facă istorie. Să dea Domnul să mă înșel!