- Domnule doctor, vă propun un interviu optimist, despre cancerul de sân la femei, o boală care, în ciuda promisiunilor entuziaste ale cercetătorilor, continuă să cauzeze probleme. Există vreo veste bună care să dea speranţe? A apărut ceva pozitiv în zona tratamentelor medicale?
- Există mereu veşti bune, pe măsură ce apar medicamente noi. În urmă cu 14-15 ani, când au apărut terapiile ţintite pentru cancerele de sân Her 2 pozitive, ne-am închipuit că Herceptinul e cea mai mare noutate. Între timp, au mai apărut două medicamente, Perjeta şi Lapatinid, şi ele se pot combina cu Herceptinul, chiar preoperator, dublând practic şansele de răspuns pozitiv ale neoplaziei. Mai nou, s-a lansat medicamentul Kadcyla, cu rezultate remarcabile în cancere de sân metastatice. Salut toate inovaţiile care apar în zona tratamentelor oncologice, pentru că în România, numărul de cazuri noi de cancer de sân înregistrate anual este de 6500 de femei, ceea ce reprezintă 25% din totalul îmbolnăvirilor de cancer, la femei, în decurs de un an. Vestea cea mai bună vine însă din imuno-oncologie, care a dat rezultate nesperat de bune în cancere care erau foarte greu de stăpânit altădată. În curând, şi în cancerele de sân metastatice.
- În presa de specialitate oncologică se vorbeşte mult despre necesitatea depistării din timp a bolii. De la ce vârstă ar trebui ca femeile să se supună controlului mamar?
- Cu cât mai repede se depistează leziunile canceroase, cu atât mai bun e prognosticul pacientei. În stadiul 1, cel mult 2, când tumorile sunt încă mici şi localizate, e mult mai uşor de intervenit cu mijloace de tratament, decât pe un stadiu 3, cu migrări de celule maligne în ganglionii limfatici, sau 4, cu metastaze la distanţă. Vârsta la care ar trebui fetele să înceapă controalele pentru depistarea precoce a cancerului depinde de istoricul familial. Dacă în familie au avut pe mama, mătuşa, bunica, străbunica - suferinde de cancer de sân sau ovar, (dar şi alte cancere), ar trebui să vadă medicul la 20 de ani. Dacă antecedentele sunt curate, controalele pot începe după 40 de ani. Problema e că oamenii nu vin la control, sau vin în stadii avansate de boală. Lumea ar trebui să înţeleagă că e mult mai bine să se prezinte la medic cu stadii precoce de boală. Altfel, e ca şi cum ai chema pompierii când arde etajul doi şi focul a mistuit deja parterul şi primul etaj. Cât despre metode de control, cea mai simplă şi la îndemâna oricui este autopalparea, care se face foarte uşor, la duş sau întinsă cu faţa în sus pe pat, mişcând circular degetele mâinii opuse pe suprafaţa sânului palpat. A doua metodă ar fi mamografia. Alte metode sunt ecografia sânului, termografia şi RMN-ul de sân.
- Femeile se tem de mamografie, este o procedură dureroasă şi se spune că poate dăuna ţesutului mamar, declanşând chiar boala...
- Este complet falsă opinia că mamografia declanşează cancer. Este o metodă mai puţin agreată, cu presarea sânului şi iradiere, dar foarte relevantă în depistarea precoce a tumorilor. Nu se face sub 40 de ani.
- Care sunt semnalele de alarmă ale organismului? Chiar dacă ele sunt, în mare, ştiute, e bine să fie reactualizate...
Există diferite tipuri de cancere mamare, fiecare având semne şi simptome mai mult sau mai puţin asemănătoare:
* carcinomul ductal in situ - nu cauzează niciun simptom, se detectează la mamografie;
* carcinomul ductal invaziv - produce inflamaţie în interiorul sânului, cu modificări de mărime şi formă. Apare iritaţie, durere şi roşeaţă în mamelon, sunt prezenţi unul sau mai mulţi noduli palpabili în sân, ca nişte umflături, ganglionii axilari sunt inflamaţi şi dureroşi;
* carcinomul lobular - nu cauzează simptome şi nu se vede la mamografie. Acest tip de cancer se depistează accidental, eventual la RMN, prin biopsie pentru un alt nodul, eventual benign, din interiorul sânului;
* cancerul de sân inflamator - spre deosebire de celelalte tipuri, acest tip de cancer nu produce noduli şi nu e detectabil la mamografie. Produce roşeaţă, mâncărime, inflamaţie la suprafaţa sânului. Mamelonul este retractat; uneori aspectul sânului e de coajă de portocală, iar ca mărime, sânul afectat e vizibil mai mare. Ganglionii limfatici sunt inflamaţi şi nu există niciun răspuns la tratament cu antiinflamatoare şi antibiotic; dacă pielea sânului e invadată, simptomele pot include durere, inflamaţie, scurgeri sanguinolente din mamelon, prezenţa unor noduli şi întărirea sânului şi/sau a ganglionilor axilari;
* carcinomul papilar - detectat cel mai adesea ca un chist sau o umflătură de 2-3 cm, se simte la mână, la palpare. 50% din cancerele papilare se produc în jurul mamelonului şi evoluează cu scurgeri de sânge din acesta;
* cancerul de sân triplu negativ - deşi nu arată diferit faţă de alte tipuri de cancere de sân, fiind prezente semne inflamatorii, umflături, roşeaţă etc., are totuşi o serie de caracteristici unice. Nu are receptori de estrogen, progesteron şi HER2, ceea ce înseamnă că terapia hormonală e ineficientă, e mai agresiv decât alte tipuri de cancer, cu risc mai mare de răspândire şi de recidivă, care scade în primii câţiva ani după terapie. E mai frecvent la femei mai tinere, cu teren ereditar dovedit (BRCA1 şi/sau BRCA2 pozitiv);
* cancerul de sân metastatic - dacă sunt afectate oasele, apar dureri, fracturi, constipaţie; * dacă sunt afectaţi plămânii apar dificultăţi în respiraţie, tuse, durere în piept, oboseală extremă; * dacă e afectat ficatul apar greţuri, vărsături, oboseală extremă, creşte circumferinţa abdominală, se umflă picioarele din cauza retenţiei de lichid în organism; * dacă e afectat creierul sau măduva spinării, apar dureri, confuzie, pierderi de memorie, cefalee, vedere dublă, dificultăţi de vorbire şi mers etc.
"Dacă femeile vin doar când au o conopidă în sutien, eu ce pot să mai fac?"
- D-le doctor, cancerul se poate vindeca?
- Sigur, în termeni de oncologie, noi nu declarăm boala vindecată, pentru că în organism există celule dormante care oricând pot duce la o recidivă sau la o metastază. Spunem, eventual, că boala e în remisie. Desigur, asta după ce s-au urmat paşii din protocolul medical stabilit pentru fiecare pacientă. Urmează să vină apoi la control, la început mai des, apoi din ce în ce mai rar, li se prescriu reţete de medicamente din 3 în 3 luni (la 80% dintre cazuri), li se dau trimiteri la investigaţii imagistice, din 6 în 6 luni, apoi o dată pe an, până la 5 ani de la depistarea tumorii iniţiale. Dar pacienta are indicaţie pentru a continua şi timp de zece ani controalele, cel puţin o dată pe an, dacă sunt asimptomatice. Dacă, însă, femeile vin doar când au o conopidă în sutien (scuzaţi-mă), eu ce pot să mai fac?! Eu nu cert pe nimeni, dar aş vrea să contribuie şi mass-media la creşterea nivelului de cultură medicală. Femeile să devină conştiente de importanţa controalelor periodice şi să nu mai creadă despre ele că la 70 de ani sunt prea bătrâne şi nu mai are niciun rost să ia măsuri ca să lupte cu boala.
- Este vorba de aceleaşi mijloace medicale care tratează şi tumora iniţială. Hormonoterapie, chimioterapie, chirurgie oncologică, radioterapie. Femeilor simple, de la ţară, le explic altfel: "Cum stârpeşti o buruiană? Sapi cu grijă, dezgropi buruiana şi o scoţi frumuşel pe toată. Apoi pui prafuri antiburuieni, folie de protecţie şi pe urmă pământul e curat. Vezi tu ce faci mai departe...". Că dacă aş începe cu fracţia de proliferare, receptorii de estrogen, ganglionii limfatici ş.a.m.d., nu ar mai înţelege femeia nimic.
Tratamentele personalizate
- Tratamentele personalizate se fac în urma unor teste genetice şi moleculare individuale, care arată modificările genetice prezente în celulele tumorale ale unui pacient. Sunt teste (de exemplu, în SUA, există "Foundation 1") ale căror rezultate dau indicaţii personalizate, dacă are rost să faci anumite citostatice sau nu şi care e probabilitatea de succes a unui tratament sau a altuia. Alte laboratoare de genetică sunt: Caris, tot în SUA, Oncodna, din Belgia, sau Oncompas (Ungaria, Germania). Vă dau să citiţi... iată: "Terapia oncologică de precizie, bazată pe profilul clinic şi molecular, specific fiecărui pacient".
Au mai apărut metode de monitorizare prin care se numără celulele tumorale circulante din sânge (biopsia lichidă). Dar şi mai interesantă ar fi determinarea AND-ului circulant. Vedeţi, chiar şi după ani de la intervenţia chirurgicală sau de la tratament, celulele tumorale pot fi încă prezente în sânge. Caracteristicile lor genetice se pot schimba în cursul bolii şi sunt responsabile pentru recidive sau metastaze. Descoperirea timpurie a acestor schimbări va permite administrarea unor tratamente personalizate, în funcţie de profilul genetic al noilor clone apărute. Exemple de studii - unul sponsorizat de Institutul Oncologic din SUA - MATCH (analiza moleculară pentru şansa de terapie) şi TAPUR (www.tapur.org).
- Printre noile tratamente testate sunt incluse şi ultrasunetele. Care este beneficiul lor?
- Nu, ultrasunetele nu se folosesc în oncologie. În schimb, a apărut o metodă numită chirurgia cu radiofrecvenţă. Imaginaţi-vă o andrea în vârful căreia este o temperatură de 140 de grade; ea se înfige în interiorul tumorii şi căldura din vârful ansei topeşte tumora, o arde, cu condiţia ca diametrul ei să fie de maximum 3 cm. Mai există criochirurgia, prin care se îngheaţă tumora şi astfel se distruge. Alt tip de tratament este cu nişte microsferule radioactive, care iradiază pe un diametru de 4 mm şi se foloseşte pentru metastaze hepatice inoperabile. Este o procedură foarte costisitoare, 30-40.000 de euro. Mai există şi procedura numită chemoembolizare (TACE), dar e deja prea modestă faţă de noile abordări.
- La începutul interviului, aţi vorbit despre terapia stimulării imunitare şi evitarea chimioterapiei. Realitate sau vis?
- Imunoterapia este o realitate ce constă în activarea sistemului imunitar, mai precis a limfocitelor T, astfel încât să atace mai eficient celulele tumorale. Este o terapie ţintită, dar nu contra unor gene mutante, "vinovate", din interiorul tumorii canceroase. Ea vizează sistemul imunitar al pacientului. Principiul imunoterapiei: celulele maligne sunt distruse de celulele sistemului nostru imun, în mod natural, dar unele celule maligne reuşesc să "se ascundă". Molecule de terapie imuno-oncologică care şi-au dovedit eficienţa sunt: pembrolizumab, nivolumab, ipilimumab, atelolizumab. Astfel celulele maligne devin vizibile pentru sistemul imun, care poate să-şi facă treaba, adică să le distrugă. E ca şi cum avem un gardian în faţa casei, dar ăla nu-şi face treaba, că-i bolnav, că-i incompetent, nu ştim de ce. Dar noi pe el vrem să-l trezim şi să-l punem la treabă. Practic, noul concept de imunoterapie, ce datează de vreo 4-5 ani, a deschis noi drumuri în oncologie. Sunt peste 100 de trial-uri (teste clinice, ample studii internaţionale) care se desfăşoară acum în lume. Practic, fiecare mare firmă farmaceutică se străduieşte să-şi patenteze o formulă de medicaţie de imuno-oncologie şi în alte localizări decât cele 6-7 aprobate momentan de Agenţia Europeană a Medicamentelor. Este o goană frenetică după rezultate şi e justificată, pentru că merită să te bucuri de avantajele trezirii sitemului imunitar propriu. Imunoterapia s-a dovedit eficientă în cancerele grave ale pielii (melanoame în stadiul 4), în care pacientul, în 4-6 luni, se prăpădea. Eu lucrez de 35 de ani în oncologie şi văd acum rate de supravieţuire de 10 ori mai mari, 5 ani, poate chiar mai mult. Dar pielea nu este singurul organ care poate beneficia de imunoterapie. La ora actuală, este dovedită eficacitatea imunoterapiei în cancerele în stadiul 4 pulmonare, renale, la cap, la gât şi la vezică.
"Există 11 trepte de precancer"
- Ce trebuie să ştiţi e că există 11 trepte de precancer, 11 etape de transformare de la o celulă sănătoasă la o celulă neoplazică. Cine va stăpâni acest domeniu - al precancerelor - va schimba istoria. Noţiunea de "precancer" există în literatura românească de specialitate oncologică încă din anii '55 -'60. În general, orice focar de inflamaţie cronică din organism (faringite cronice, fistule dentare, otite cronice, colecistite, colite, negi, nevi, veruci, fibroame, chisturi, cicatrice hiperplazice etc. etc.) se poate constitui în leziune precanceroasă, în anumite condiţii. Pielea, mucoasele, organe glandulare, toate pot suferi leziuni care, împreună cu factorii de mediu, chimici, biologici, radiaţii, pe un fond ereditar moştenit pot duce, mai devreme sau mai târziu, la cancer. Dar nu e obligatoriu.
Şi ca să vă răspund la întrebare, în primul rând ar trebui să cunoaştem factorii protectivi şi să trăim ponderat. Factorii protectivi sunt: homeostazia (echilibrul şi funcţionarea în limite normale a întregului organism), sarcina dusă la termen, alăptarea pe o perioadă de unul sau doi ani, exerciţiul fizic constant, dieta abundentă în fibre, fructe şi legume, aportul suficient de vitamine, minerale şi oligoelemente (vitaminele A, C, D, E, seleniu, zinc), autopalparea, examinarea periodică la medic şi toate metodele de screening şi diagnostic precoce de care v-am vorbit deja (mamografie din 2 în 2 ani la femei de la 40 la 80 de ani).
Apoi, e important să fim conştienţi de factorii de risc şi factorii agravanţi de îmbolnăvire la femei. Aceştia sunt: vârsta (între 35 şi 60 de ani), factorii hormonali, menstruaţia precoce şi menopauza târzie, genele moştenite, întreruperile de sarcină care creează adevărate furtuni hormonale în organism, administrarea de anticoncepţionale pe perioade lungi, de ani de zile, pastila de a doua zi, sarcina după vârsta de 40 de ani, absenţa alăptării, administrarea de suplimente cu hormoni estrogeni după instalarea menopauzei, alimentaţia cu conţinut mare de estrogeni, obezitatea (din grăsimea din organism se sintetizează estrogen).
Se ştie că există o serie de factori agravanţi în îmbolnăvire, cum ar fi expunerea prelungită la soare, la noxele din mediu, gudroane, monoxid de carbon, fum de ţigară, gaze de eşapament etc., la smogul electromagnetic, undele radio şi TV, microundele, undele de telefonie mobilă, internetul wi-fi (vorbim de stilul de viaţă), stresul prelungit, sedentarismul, obiceiurile alimentare nesănătoase, consumul de grăsimi şi prăjeli, de alcool, zahăr, chimicale, antecedentele heredo-colaterale şi moştenirea genetică.
- Vă mulţumesc, domnule doctor, ne-aţi deschis un orizont ceva mai senin.
- Indiferent de stadiul bolii, gândirea pozitivă e foarte importantă pentru obţinerea efectului placebo în succesiunea psiho-neuro-endocrino-imunologică.
N.R. Pe domnul Dr. Florin Băcanu îl puteţi găsi la Spitalul SANADOR - Bucureşti, str. Sevastopol nr. 9, tel. 021/9699.
P.S. Luni, 6 noiembrie 2017, printr-un comunicat de presă lansat de Ministerul Sănătăţii, se arată că:
La începutul anului viitor, se va derula primul program-pilot de prevenţie, depistare precoce, diagnostic şi tratament al cancerului de sân, cu finanţare nerambursabilă, în valoare de 21 de milioane de euro. Programul se va derula pe o perioadă de cinci ani şi presupune testarea a peste 30.000 de femei, dintre care jumătate aparţinând categoriilor vulnerabile din punct de vedere socio-economic: zone defavorizate, mediul rural, şomere, grupuri etnice vulnerabile.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
