Leziunile traumatice, presiunile constante asupra unor nervi, bolile autoimune (lupus, poliartrită reumatoidă), bolile hepatice, renale sau tiroidiene, alături de alcoolism, malnutriţie şi carenţă de vitamine pot constitui tot atâtea cauze pentru deteriorarea nervilor periferici şi, implicit, întreruperea comunicării nervoase către aria deservită de acei nervi şi creier. Mai mult, şi unele microorganisme pot ataca direct nervii, rezultând o deteriorare nervoasă periferică, la fel de bine cum unele substanţe toxice, metale grele, monoxidul de carbon, solvenţii organici şi chiar anumite medicamente (ex. antineoplazice) pot sta la baza deteriorării structurilor nervoase periferice.
Semnele şi simptomele polineuropatiei periferice evoluează de obicei pe parcursul mai multor luni, dar în situaţii speciale, cum ar fi intoxicaţia cu arsenic, debutul poate fi brutal. Sigur, tabloul clinic al neuropatiilor periferice este complex, mergând de la senzaţii de parestezie (amorţeală) la nivelul picioarelor, tălpilor, mâinilor, sensibilitate şi durere la atingere, până la slăbiciunea musculară, senzaţii de arsură, paralizie şi hiperestezie tegumentară. Cu toate acestea, trebuie ştiut că, spre deosebire de nervii sistemului nervos central, cei ai sistemului nervos periferic se pot regenera, în măsura în care corpul celular al neuronului este necompromis şi, bineînţeles, numai în urma unor tratamente şi îngrijiri corecte. Şi când spun îngrijiri corecte, mă refer la instituirea unui tratament adecvat, care trebuie să vizeze, obligatoriu, gestionarea mai bună a cauzelor subiacente (bolile determinante) enumerate anterior. Astfel, de la caz la caz tratamentul poate include analgezice de tipul paracetamolului (Tylenol, Eferalgan), aspirinei şi ibuprofenului (Motrin, Nurofen). Antidepresivele triciclice, de tipul amitriptilinei, nortriptilinei, desipraminei şi imipraminei, pot ameliora durerile uşoare până la moderate, datorită efectului lor asupra proceselor chimice cerebrale care vă fac să simţiţi durerea.
Medicamentele folosite pentru controlul crizelor epileptice (anticonvulsivante), de tipul gabapentinului, carbamazepinei şi fenitoinei, se pot utiliza pentru tratarea durerilor acute, arzătoare. Totodată, Mexiletina, un medicament folosit în tratamentul aritmiilor cardiace, poate fi de folos pentru atenuarea crizelor acute.
Din păcate, toate aceste medicamente au şi efecte secundare dintre cele mai neplăcute, care includ dureri şi sângerări gastrice, probleme renale, astenie, ameţeli, greaţă, vomă, tremor al membrelor, dificultăţi de mers etc. De aceea, poate ar fi indicat să încercaţi şi varianta naturistă de tratament, care utilizează următoarele remedii:
* Acidul gama-aminobutiric (GABA) - printre numeroasele proprietăţi ale acestui neurotransmiţător se numără şi reducerea manifestărilor în neuropatiile periferice şi post-herpetice. Se administrează o capsulă pe zi, la masa de prânz.
* Omega 3 - stimulează eliberarea neurotransmiţătorilor (serotonina, dopamina, acetil-colina) implicaţi în propagarea impulsurilor nervoase şi contribuie la refacerea structurilor nervoase periferice, prin menţinerea concentraţiei de fosfolipide în membrana celulelor nervoase şi a învelişului mielinic. Se administrează 2-3 capsule pe zi.
* Resveratrolul - are efecte protectoare asupra sistemului nervos central şi periferic, reduce tulburările circulatorii periferice, furnicăturile, combate paresteziile şi procesele de demielinizare ale fibrelor nervoase. Se administrează 1-2 tablete pe zi, în funcţie de severitatea manifestărilor.
* Lăptişorul de matcă (crud) - este, fără îndoială, cel mai important remediu pentru regenerarea sistemului nervos central şi periferic. Se administrează între 2 şi 5 g pe zi, în funcţie de stadiul evolutiv al bolii.
Se mai pot utiliza şi produse precum drojdia de bere (pentru aportul semnificativ de vitamine din complexul B), uleiul de luminiţa-nopţii (reduce furnicăturile şi senzaţiile de amorţeală) şi unguentele care au la bază extractul de ardei iute (capsaicina), pentru aplicaţii locale.
Să auzim numai de bine!
Dr. ARIANA MIHAELA POP - medic primar homeopat şi terapie florală Bach, Bucureşti, tel. 0740/52.07.55, e-mail: ariana.pop@gmail.com
"Caut un remediu eficient pentru toxoplasmoză"
(Răspuns pentru SIMONA - Braşov, F. AS nr. 1290)
* Transmitere prin ingerare de carne de porc, miel sau vânat, neprelucrate bine termic. Aceste animale au fost şi ele infectate cu materii fecale de la feline.
* Transmitere transplacentară, de la mama infectată la făt.
* Transmitere prin transfuzie de sânge infectat.
Diagnosticul se face de obicei imunologic, din sânge, prin teste de laborator, căutând anticorpii specifici IgM de fază acută, având titru maxim în prima săptămână de infecţie. Mai târziu apar şi anticorpii specifici IgC, cu un maximum de prezenţă în săptămâna 8-9 şi scad foarte lent, în câţiva ani devenind martorii trecerii individului prin infecţia cu toxoplasmă.
Prevenirea infecţiei, mai ales la femeile însărcinate sau care intenţionează să rămână gravide în viitor:
* evitarea sau grijă mare la curăţirea fecalelor de pisică (folosirea obligatorie de mănuşi);
* prepararea termică adecvată a cărnii de porc, miel, vânat;
* evitarea laptelui nepasteurizat şi a apei nepurificate;
* spălarea temeinică a fructelor şi a legumelor, având în vedere că şi ele au putut veni în contact cu materii fecale ale pisicilor infectate.
Tratament. Când sistemul imun este apt, paraziţii sunt eliminaţi din celule, dar când răspunsul imun e redus, apare necroza tisulară, ducând la sechelele mai sus amintite.
* Tratamentul clasic cu antibiotice (Pirimetamină, Sulfadiazină ori Spiramicină) e indicat, obligatoriu următorilor pacienţi:
- femeilor însărcinate depistate pozitiv
- nou-născuţilor cu toxoplasmoză congenitală
- copiilor sub 5 ani cu infecţie depistată
- adulţi şi copii cu imunitate compromisă şi cu simptome severe.
La celelalte persoane e mai bine să lăsăm să evolueze natural primoinfecţia, care le va aduce un grad apreciabil de protecţie imunitară specifică.
În formele uşoare, e bine să întărim sistemul imun, prin metode naturiste. Iată ce propun eu:
* Mai puţin stres, mai multă mişcare, somn suficient şi o hrană adecvată, cu multe vitamine din legume (broccoli, avocado, dovleac, ardei gras, pătrunjel, usturoi, ceapă) şi fructe (ananas, mere, citrice şi altele de sezon).
* Gemoterapie: Extract gemo de cătină, de porumbar, măceş, coacăz-negru, mesteacăn pufos şi argintiu, luate pe rând, câte 2-3 ml, de două ori pe zi, timp de câte o lună. Putem schimba apoi cu Polygemma 17 (un gemoterapic complex).
* Produse fitoterapeutice: extract de orz verde, tinctură de urzică.
* Minerale: Săruri Schussler, dintre care: * Calcareea phosphorica Nr. 2 (element esenţial de reparaţie tisulară după o boală acută); * Ferrum phosphoricum Nr. 3 (indicat în faza iniţială a unui proces inflamator cu febră); * Siliceea Nr. 11 - cel mai important remediu în inflamaţiile acute, dar mai ales cronice, supurative.
Şi, pentru că de multe ori, toxoplasmoza se asociază cu astenie, depresie, slăbiciune mentală, melancolie, tristeţe, e indicată şi sarea Schussler nr. 5: Kalium phosphoricum, în D12, pentru că este constituentul de bază al creierului şi sângelui. Ea intensifică fluxul de energie în corp şi dă o senzaţie de bine şi forţă.
* Terapie florală Bach: indicate pentru stările mai sus menţionate, de tristeţe şi melancolie, Gorse, Gentiane Wild Rose şi altele.
* Homeopatie individualizată.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
