Leziunile traumatice, presiunile constante asupra unor nervi, bolile autoimune (lupus, poliartrită reumatoidă), bolile hepatice, renale sau tiroidiene, alături de alcoolism, malnutriție și carență de vitamine pot constitui tot atâtea cauze pentru deteriorarea nervilor periferici și, implicit, întreruperea comunicării nervoase către aria deservită de acei nervi și creier. Mai mult, și unele microorganisme pot ataca direct nervii, rezultând o deteriorare nervoasă periferică, la fel de bine cum unele substanțe toxice, metale grele, monoxidul de carbon, solvenții organici și chiar anumite medicamente (ex. antineoplazice) pot sta la baza deteriorării structurilor nervoase periferice.
Semnele și simptomele polineuropatiei periferice evoluează de obicei pe parcursul mai multor luni, dar în situații speciale, cum ar fi intoxicația cu arsenic, debutul poate fi brutal. Sigur, tabloul clinic al neuropatiilor periferice este complex, mergând de la senzații de parestezie (amorțeală) la nivelul picioarelor, tălpilor, mâinilor, sensibilitate și durere la atingere, până la slăbiciunea musculară, senzații de arsură, paralizie și hiperestezie tegumentară. Cu toate acestea, trebuie știut că, spre deosebire de nervii sistemului nervos central, cei ai sistemului nervos periferic se pot regenera, în măsura în care corpul celular al neuronului este necompromis și, bineînțeles, numai în urma unor tratamente și îngrijiri corecte. Și când spun îngrijiri corecte, mă refer la instituirea unui tratament adecvat, care trebuie să vizeze, obligatoriu, gestionarea mai bună a cauzelor subiacente (bolile determinante) enumerate anterior. Astfel, de la caz la caz tratamentul poate include analgezice de tipul paracetamolului (Tylenol, Eferalgan), aspirinei și ibuprofenului (Motrin, Nurofen). Antidepresivele triciclice, de tipul amitriptilinei, nortriptilinei, desipraminei și imipraminei, pot ameliora durerile ușoare până la moderate, datorită efectului lor asupra proceselor chimice cerebrale care vă fac să simțiți durerea.
Medicamentele folosite pentru controlul crizelor epileptice (anticonvulsivante), de tipul gabapentinului, carbamazepinei și fenitoinei, se pot utiliza pentru tratarea durerilor acute, arzătoare. Totodată, Mexiletina, un medicament folosit în tratamentul aritmiilor cardiace, poate fi de folos pentru atenuarea crizelor acute.
Din păcate, toate aceste medicamente au și efecte secundare dintre cele mai neplăcute, care includ dureri și sângerări gastrice, probleme renale, astenie, amețeli, greață, vomă, tremor al membrelor, dificultăți de mers etc. De aceea, poate ar fi indicat să încercați și varianta naturistă de tratament, care utilizează următoarele remedii:
* Acidul gama-aminobutiric (GABA) - printre numeroasele proprietăți ale acestui neurotransmițător se numără și reducerea manifestărilor în neuropatiile periferice și post-herpetice. Se administrează o capsulă pe zi, la masa de prânz.
* Omega 3 - stimulează eliberarea neurotransmițătorilor (serotonina, dopamina, acetil-colina) implicați în propagarea impulsurilor nervoase și contribuie la refacerea structurilor nervoase periferice, prin menținerea concentrației de fosfolipide în membrana celulelor nervoase și a învelișului mielinic. Se administrează 2-3 capsule pe zi.
* Resveratrolul - are efecte protectoare asupra sistemului nervos central și periferic, reduce tulburările circulatorii periferice, furnicăturile, combate paresteziile și procesele de demielinizare ale fibrelor nervoase. Se administrează 1-2 tablete pe zi, în funcție de severitatea manifestărilor.
* Lăptișorul de matcă (crud) - este, fără îndoială, cel mai important remediu pentru regenerarea sistemului nervos central și periferic. Se administrează între 2 și 5 g pe zi, în funcție de stadiul evolutiv al bolii.
Se mai pot utiliza și produse precum drojdia de bere (pentru aportul semnificativ de vitamine din complexul B), uleiul de luminița-nopții (reduce furnicăturile și senzațiile de amorțeală) și unguentele care au la bază extractul de ardei iute (capsaicina), pentru aplicații locale.
Să auzim numai de bine!
Dr. ARIANA MIHAELA POP - medic primar homeopat și terapie florală Bach, București, tel. 0740/52.07.55, e-mail: ariana.pop@gmail.com
"Caut un remediu eficient pentru toxoplasmoză"
(Răspuns pentru SIMONA - Brașov, F. AS nr. 1290)
Toxoplasmoza este o boală parazitară cauzată de infecția cu parazitul Toxoplasma gondii. Se întâlnește destul de frecvent la oameni, dar și la alte mamifere și păsări. Din fericire, la adult, de cele mai multe ori trece neobservată, fără efecte secundare, și lasă o imunitate specifică față de acest parazit. Doar în 10-15% din cazuri apar manifestări clinice minore, ca la o gripă ușoară: astenie, poate ganglioni cervicali măriți, uneori febră, toate astea trecând în câteva săptămâni, fără urmări. Există și persoane cu imunitate scăzută (cu boli cronice, cei sub corticoterapie sau SIDA) unde semnele clinice pot fi mai severe și se poate ajunge la meningite, encefalite și/sau orbire. Însă riscul major al acestei parazitoze îl au femeile însărcinate infectate recent, situație în care ele pot fi chiar asimptomatice, dar pot transmite în proporții destul de mari, prin placentă, parazitul fătului. Astfel, se poate ajunge la avort sau la toxoplasmoza congenitală (copii care supraviețuiesc cu hidrocefalie, microcefalie, tulburări motorii, corioretinită oculară etc.).
Transmiterea toxoplasmozei la om se face în general de la pisicile care se infectează mâncând șoareci și păsări infectate. După 2-3 săptămâni se produc oochiștii, eliminați prin materiile lor fecale.
* Transmitere prin ingerare de carne de porc, miel sau vânat, neprelucrate bine termic. Aceste animale au fost și ele infectate cu materii fecale de la feline.
* Transmitere transplacentară, de la mama infectată la făt.
* Transmitere prin transfuzie de sânge infectat.
Diagnosticul se face de obicei imunologic, din sânge, prin teste de laborator, căutând anticorpii specifici IgM de fază acută, având titru maxim în prima săptămână de infecție. Mai târziu apar și anticorpii specifici IgC, cu un maximum de prezență în săptămâna 8-9 și scad foarte lent, în câțiva ani devenind martorii trecerii individului prin infecția cu toxoplasmă.
Prevenirea infecției, mai ales la femeile însărcinate sau care intenționează să rămână gravide în viitor:
* evitarea sau grijă mare la curățirea fecalelor de pisică (folosirea obligatorie de mănuși);
* prepararea termică adecvată a cărnii de porc, miel, vânat;
* evitarea laptelui nepasteurizat și a apei nepurificate;
* spălarea temeinică a fructelor și a legumelor, având în vedere că și ele au putut veni în contact cu materii fecale ale pisicilor infectate.
Tratament. Când sistemul imun este apt, paraziții sunt eliminați din celule, dar când răspunsul imun e redus, apare necroza tisulară, ducând la sechelele mai sus amintite.
* Tratamentul clasic cu antibiotice (Pirimetamină, Sulfadiazină ori Spiramicină) e indicat, obligatoriu următorilor pacienți:
- femeilor însărcinate depistate pozitiv
- nou-născuților cu toxoplasmoză congenitală
- copiilor sub 5 ani cu infecție depistată
- adulți și copii cu imunitate compromisă și cu simptome severe.
La celelalte persoane e mai bine să lăsăm să evolueze natural primoinfecția, care le va aduce un grad apreciabil de protecție imunitară specifică.
În formele ușoare, e bine să întărim sistemul imun, prin metode naturiste. Iată ce propun eu:
* Mai puțin stres, mai multă mișcare, somn suficient și o hrană adecvată, cu multe vitamine din legume (broccoli, avocado, dovleac, ardei gras, pătrunjel, usturoi, ceapă) și fructe (ananas, mere, citrice și altele de sezon).
* Gemoterapie: Extract gemo de cătină, de porumbar, măceș, coacăz-negru, mesteacăn pufos și argintiu, luate pe rând, câte 2-3 ml, de două ori pe zi, timp de câte o lună. Putem schimba apoi cu Polygemma 17 (un gemoterapic complex).
* Produse fitoterapeutice: extract de orz verde, tinctură de urzică.
* Minerale: Săruri Schussler, dintre care: * Calcareea phosphorica Nr. 2 (element esențial de reparație tisulară după o boală acută); * Ferrum phosphoricum Nr. 3 (indicat în faza inițială a unui proces inflamator cu febră); * Siliceea Nr. 11 - cel mai important remediu în inflamațiile acute, dar mai ales cronice, supurative.
Și, pentru că de multe ori, toxoplasmoza se asociază cu astenie, depresie, slăbiciune mentală, melancolie, tristețe, e indicată și sarea Schussler nr. 5: Kalium phosphoricum, în D12, pentru că este constituentul de bază al creierului și sângelui. Ea intensifică fluxul de energie în corp și dă o senzație de bine și forță.
* Terapie florală Bach: indicate pentru stările mai sus menționate, de tristețe și melancolie, Gorse, Gentiane Wild Rose și altele.
* Homeopatie individualizată.