M-am născut şi am crescut în primii ani ai copilăriei mele, în anii dictaturii, când nu prea puteai să optezi. Statul îţi spunea ce e bine şi ce e rău, iar tu trebuia să te conformezi. Alternative nu aveai, pentru că un stat totalitar se bazează pe lipsa de alternative. După ce tinerii din decembrie 1989 au murit pentru libertate, am crezut că vremurile acelea au apus definitiv. Există însă o hidră a statului, care întotdeauna îşi păstrează un cap viu, după ce i le-ai retezat pe celelalte 99. Recent, un astfel de cap a scornit o lege demnă de analele unui stat totalitar - legea vaccinării obligatorii, aflată acum în dezbatere în parlament, după ce a trecut deja de senat, cu o majoritate covârşitoare de voturi pentru. Ce prevede ea? Ca orice copil din România să fie vaccinat în mod obligatoriu, chiar şi cei care fac dovada că au fost imunizaţi natural, pentru că au făcut deja boala. Părinţii care refuză vaccinarea propriilor copii vor fi amendaţi cu sume de ordinul a mii de euro, apoi vor fi daţi pe mâna serviciilor de protecţie a copilului. Finalmente, copiii lor nu vor fi primiţi în nicio instituţie de învăţământ, fie ea creşă, grădiniţă sau şcoală.
Pentru că nu suntem împotriva vaccinurilor, dar suntem pentru informare şi decizie liberă, vă prezentăm în interviul de mai jos, argumentele unui specialist.
"Obligativitatea vaccinării devine un act abuziv"
- Un nou proiect de lege, de data asta din domeniul sănătăţii, îi instigă pe români să iasă în stradă. Cum apreciaţi, în calitate de specialist, recentul proiect de lege, aflat în dezbaterea parlamentară, potrivit căruia vaccinarea va fi obligatorie?
- Vaccinarea se vrea o procedură de prevenire a bolilor şi se aplică în primul rând persoanelor sănătoase. Este însă o procedură controversată în lumea medicală, grevată de riscul unor reacţii adverse, dintre care unele foarte grave. La nivelul actual de cunoaştere medicală, nu avem metode să prevedem cine va dezvolta reacţii adverse postvaccinale grave şi cine nu. În aceste condiţii, obligativitatea vaccinării devine un act abuziv. Legea are un caracter coercitiv şi anti-cetăţenesc, pentru că discriminează persoanele care aleg să nu se vaccineze pe ele sau pe copiii lor. Textul de lege merge până acolo încât îngrădeşte accesul la educaţie al copiilor care sunt nevaccinaţi, interzicându-le accesul în şcoală sau chiar grădiniţă. O exagerare enormă! De asemenea, legea încalcă independenţa profesională a medicilor, legiferând pedepsirea medicilor care vehiculează informaţii "răuvoitoare" despre vaccinare, adică a celor care îndrăznesc să îşi exprime o opinie profesională despre un act medical; dar favorizează în mod evident firmele producătoare şi distribuitoare de vaccinuri care, conform proiectului de lege, au dreptul să susţină campanii publice de informare a populaţiei despre beneficiile vaccinării, dar nu sunt obligate să avertizeze asupra efectelor adverse.
Legea defineşte refuzul vaccinării propriului copil de către părinte, ca "neglijare parentală" şi implică serviciile sociale de protecţia minorilor în vaccinare, care este o procedură, în esenţă, medicală; prin aceasta, legea deschide calea abuzurilor împotriva părinţilor care refuză vaccinarea copiilor lor.
"Suedia a interzis vaccinările obligatorii, invocând încălcarea constituţiei"
- Care este procedura în Uniunea Europeană? Există ţări în care vaccinarea este obligatorie? Sunt şi ţări unde este facultativă?
- În Suedia, Austria, Cipru, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Germania, Islanda, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania şi Marea Britanie, vaccinarea nu este obligatorie, iar accesul în colectivitate nu este condiţionat de această procedură medicală. Într-o parte din aceste ţări, statul impune o informare a populaţiei, dar nu o obligaţie, nu o constrângere. Pe 10 mai 2017, Suedia a interzis chiar vaccinările obligatorii, invocând încălcarea Constituţiei şi rezistenţa cetăţenilor la ideea de obligativitate sau constrângere.
- Totuşi, de ce se consideră în majoritatea lumii medicale că este bine să ne vaccinăm? Nu există un consens deplin în această problemă, dar o mare parte a lumii academice este favorabilă vaccinării.
- Principiul vaccinării spune că introducerea în corp a unei mici cantităţi de virus viu, atenuat sau mort, declanşează producţia de anticorpi, care, odată produşi, rămân în sângele persoanei vaccinate; la un atac al acelui virus asupra organismului, anticorpii produşi după vaccinare vor interveni prompt şi vor neutraliza agentul patogen. Aceasta este teoria tradiţională, dar, pe măsură ce ştiinţa a evoluat, studiile au arătat că această concepţie este cel puţin simplistă. Anticorpii produşi artificial prin vaccinare nu au rolul exclusiv în apărarea imunitară. Ei nu rezistă în sânge decât pe perioade scurte. Imunitatea este mult mai complexă decât s-a crezut iniţial; protecţia faţă de o boală nu se reduce doar la producţia de anticorpi; există şi alte mecanisme imunitare care intervin. În afară de acest lucru, introducerea direct în sânge a unui antigen este nenaturală. În mod natural, agresorul intră în corp pe căile naturale (respiratorii sau digestive de obicei), nu ca în cazul vaccinului, când este injectat direct în sânge.
"Urmările vaccinurilor pot fi dramatice: boli invalidante permanente"
- Sunt mai multe probleme aici, şi aş încerca să le ordonez. În primul rând, trebuie să ţinem cont de faptul că vaccinurile nu sunt injectate unor bolnavi pe care dorim să îi vindecăm, ci unor persoane sănătoase, şi nu sunt atât de sigure pe cât ni se spune. Ele sunt considerate o metodă de profilaxie a bolilor transmisibile, dar, în realitate, pot induce multiple reacţii nedorite. În prospectele vaccinurilor sunt enumerate multiple efecte adverse, ce pot apărea după injectare. Unele dintre acestea sunt boli invalidante permanente: paralizii, encefalopatii (afectări ale creierului), şoc anafilactic, comă şi chiar deces. Sigur că aceste efecte nu apar la toate persoanele vaccinate. La nivelul actual de cunoaştere medicală, nu avem metode să prevedem care persoane sunt vulnerabile şi vor dezvolta efecte nedorite şi care nu. Un astfel de produs nu poate fi administrat fără discernământ, întregii populaţii. Efectul este că se previne o boală infecto-contagioasă, dar se creează alte boli cronice, cu evoluţie imprevizibilă. În al doilea rând, ceea ce nu ştiu oamenii este că vaccinurile sunt produse biologice, care conţin material genetic de la alte specii sau de la embrioni umani. Pentru producţia industrială a vaccinurilor, virusul vaccinal este cultivat pe: - culturi de celule animale (virusul polio pe celule VERO conform prospectului, adică celule de rinichi de maimuţă, iar virusul rujeolic pe embrioni de pui de găină); - celule diploide umane, adică embrioni umani avortaţi (vaccinul rubeolic este cultivat pe celule MSC-5 conform prospectului, ceea ce înseamnă celule pulmonare de embrion uman avortat). În acest fel, vaccinurile, în general, constituie o cale de introducere de material genetic străin în sângele persoanelor vaccinate. In acest context, vaccinurile sunt produse cu înalt potenţial de contaminare biologică. Este dovedit ştiinţific că materialul genetic străin introdus direct în sânge poate declanşa la om oncogeneză (cancer) şi boli autoimune (scleroză multiplă, lupus, psoriazis, autism). Dovada cea mai evidentă este contaminarea vaccinurilor cu virusul SV40, rezultat din rinichiul de maimuţă, pe care s-a cultivat şi se cultivă şi în prezent vaccinul antipoliomielită. Există nenumărate articole medicale care detaliază prezenţa virusului SV40 în tumorile canceroase umane.
În al treilea rând, vaccinurile conţin adjuvanţi chimici toxici pentru om. Conform prospectelor vaccinurilor, în compoziţia acestora există săruri ale unor metale (hidroxid de aluminiu, fosfat de aluminiu, thimerosal - compus al mercurului). Este dovedită ştiinţific toxicitatea acestor metale asupra creierului uman; există multe studii care ridică problema legăturii între autism, demenţă, Alzheimer, pe de o parte, şi mercur şi aluminiu, injectate în sânge, pe de altă parte. Aş încheia prin a spune că vaccinurile nu au eficienţa care li s-a atribuit iniţial. Deseori, în epidemii, o mare parte din cei îmbolnăviţi sunt vaccinaţi conform schemei în vigoare. Însă, în mod paradoxal, vaccinurile pot transmite boala pe care se presupune că o previn. Se ştie, de exemplu, că în România, poliomielita cu virus sălbatic a fost practic eradicată, dar continuă să circule poliomielita indusă de virusul din vaccin.
- În cariera dumneavoastră medicală aţi întâlnit cazuri în care să fi existat efecte adverse grave după administrarea unui vaccin?
- Deşi ca medic nu mă ocup de vaccinare în mod special (sunt medic primar ORL), am venit în contact cu părinţi care mi-au relatat cum bebeluşii lor au dezvoltat reacţii adverse după vaccinare: convulsii, episoade de plâns incontrolabil care au durat 3-4 ore fără întrerupere, erupţii cutanate, eczeme şi alergii declanşate imediat sau în mod insidios după vaccinare, dureri şi paralizii musculare instalate după vaccinuri care conţineau virusul polio, letargie la câteva ore după vaccinare şi, în cazurile foarte grave, regresie psihică treptată, de tip autism, după vaccinul ROR. De asemenea, eu fiind medic primar ORL, deseori părinţii mi se adresează pentru infecţii recidivante în sfera ORL şi o tendinţă exasperantă la afecţiuni respiratorii care au apărut la copiii lor, după unul dintre vaccinuri. Ei spun că micuţii lor s-au schimbat după vaccinare, au devenit bolnăvicioşi, sensibili la expunerea la aer rece şi, mai ales, că se îmbolnăvesc continuu când sunt duşi în public.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
