Campionii energiei - SEMINŢELE şi SÂMBURII

- Florile de leac s-au uscat, fructele s-au cules, toamna ne face ultima ofertă -

În nicio altă formă de mani­festare a vieţii nu există atâta energie şi forţă ca în seminţe şi sâmburi. Dacă luăm o micuţă şi gin­gaşă sămânţă de măr, ce nu are mai mult de 2 grame în greutate, şi o pu­nem în pământ, vom constata că, du­pă ceva timp, răsare un lăstăraş care, în maxi­mum 3 ani, devine pom de-ade­văratelea. Ce să mai vorbim de ghin­da de stejar, din care creşte un dita­mai copacul, sau de sămânţa de jir, din care creşte fagul. Nuca îşi are şi ea miracolul ei, că stai şi te întrebi în care din cei patru sâmburei se află rădă­cina, în care tulpina şi în care viitoarele fructe?

Un energizant de excepţie: Aluna

Este fructul pomului numit alun. Nu trebuie con­fundată cu arahida, care se mai numeşte alună americană sau alună de pământ. Aluna de pă­mânt are coaja subţire şi o formă lunguiaţă, faţă de aluna de pom, care are coajă lemnoasă şi seamănă cu o inimă. Dintre toţi sâmburii oleagi­noşi, fructul alunei de pom este cel mai di­ge­rabil; are cea mai mare can­titate de materii grase şi azo­tat. Fiind nutritivă şi dătă­toa­re de energie, este reco­man­dată ve­­ge­tarienilor şi dia­­be­ticilor, dar şi ado­les­cenţilor, fe­me­i­lor în­săr­­ci­na­te, per­soa­nelor care fac sport, precum şi ce­lor care suferă de litiază uri­nară. Nu se con­sumă mai mult de 50 grame pe zi, în stare crudă. Prăjite, alunele sunt mai indigeste. Uleiul de alune este unul dintre cele mai bune tra­tamente contra teniei şi con­tra hi­poten­siu­nii.
Recomandări medicale:
* Uleiul de alun - pentru com­ba­terea teniei. Se ia o lingură în fiecare dimineaţă, pe sto­macul gol, timp de 15 zile.
* Miezul de alune - contra ane­miilor, se mănâncă trei linguriţe de alune pe zi.

Seminţele de anason

Bogate în uleiuri eterice, compuşi azotaţi şi vitamine, semin­ţele de ana­son sunt un ade­vărat panaceu medi­cal, a­vând o pu­tere deosebită mai ales asupra aparatului di­ges­­tiv. Se reco­man­dă în tra­tarea anorexiei, in­su­fici­enţei pan­cre­a­tice şi intesti­nale, balo­nării, viermilor intes­tinali etc. Dar aten­ţie! În doze mari, provoacă toxi­citate, ce poate duce la pareză mus­culară, stări hipnotice, in­somnii, tul­burări de vedere etc.
Recomandări medicale:
* Insuficienţă pancreatică, balo­nări abdomi­nale, viermi intestinali, lipsa poftei de mâncare: in­fuzie dintr-o linguriţă de seminţe opă­rite cu o cană de apă. Se bea de trei ori pe zi înainte de me­sele princi­pale.
* Combaterea vier­milor in­testi­nali: infuzie din 2 linguriţe se­min­ţe la 100 ml apă clocotită. Se bea dimi­neaţa, pe stomacul gol.
* Gripă, bronşită, răceală, tuse: decoct din 1 linguriţă seminţe la o cană de apă. Se lasă să fiarbă 5 mi­nute. Se beau 2-3 căni de ceai fier­binte pe zi.
* Avertisment: anasonul nu li se administrează bolnavilor de ulcer gastric. Seminţele vechi sunt toxice.

Seminţele de dovleac

Dovleacul este de mai multe feluri şi varietăţi, mai cunoscute la noi în ţară fiind do­vleacul ro­mâ­­nesc, cu coa­ja roşie-găl­buie, şi do­vleacul aşa-zis turcesc, cu coaja albă. Şi semin­ţele di­feră ca for­mă, cele de dovleac tur­cesc fiind ceva mai mari, dar, în ge­neral, au aceleaşi proprietăţi. Se­min­ţele de dovleac, se­minţele de pe­pene galben şi semin­ţele de castra­vete fac parte din seminţele catalo­gate drept reci, deoarece la îngurgi­tare îţi dau sen­zaţia de ră­coare. Doc­torii din anti­chi­tate le reco­man­dau pentru virtuţile lor afrodisiace, şi nu le recomandau degeaba. Pentru a ob­ţine efectul cău­tat, trebuie con­su­mate numai în stare crudă. Fiind se­minţe ener­gizante, nu este reco­man­dat să con­su­maţi mai mult de 100 de grame din cele de dovleac şi câte 10 grame din celelalte, în salate de cru­dităţi sau în salată de sfeclă roşie. Scad coles­terolul, previn cataracta, ţin la dis­tanţă osteo­poroza, previn can­cerul de prostată şi combat viermii intestinali. Nu în ultimul rând, com­bat simpto­mele deter­minate de lipsa de fier şi anemie - oboseala, că­derea părului şi unghiile fragile. Din se­minţele de do­vleac se face şi un ulei, poate cel mai bun din toate uleiurile. Pus în salată, acesta purifică orga­nismul şi este reco­man­dat pentru hi­perexcita­bilitate ner­voasă. Pe de altă parte, din seminţele de dovleac se fac cele mai gustoase şi săţioase sarmale de post, conform reţetei ştiute pentru orice fel de sarmale. Vă recomand să nu le mă­runţiţi, dându-le prin maşina de tocat carne (contactul cu metalul le oxi­dează), ci să le pisaţi în clasicul mojar de lemn şi să nu le prăjiţi; îm­pache­taţi-le în varză aşa crude cum sunt.
Recomandări medicale:
* Pentru tratarea prostatitei şi a hipertrofiei de prostată: a) se­minţe decojite consumate ca atare, 150-200 g zilnic, în do­uă prize - di­mi­nea­ţa şi sea­ra; b) de­coct din­tr-o lin­gură se­minţe ne­de­cor­ti­cate zdro­­bite la o cană (200 ml) cu apă rece. Se fierb 5 minute la foc potrivit. Se lasă vasul acoperit 15 minute pen­­tru a se răci până la călduţ. Se bea con­ţinutul a 2-3 căni pe zi, timp înde­lungat. După o cură de 3 zile, se ob­servă efectele po­zitive.
* Pentru eliminarea viermilor in­tes­tinali (te­nie, limbrici): a) seminţe, cojite şi zdrobite în gură, bine mes­tecate, se consumă în cantităţi de 150-250 g pentru adulţi, 100 g pentru copii de vârstă şco­lară, 50 g pentru copii mici. Se consumă dimineaţa, în priză unică. După 1-2 ore se admi­nis­trează un purgativ (ulei de ricin, ceai laxativ); b) pastă, preparată din 60 g seminţe decorticate, pisate, şi 20 g zahăr; se amestecă până se obţine o pastă omogenă. Se mănâncă întreaga cantitate. La un interval de 6 ore se administrează un purgativ. Cura du­rează 5 zile. În caz de nereuşită se repetă; c) ulei antihelmintic, preparat din 50 g seminţe decorticate, 30 g ulei de ricin şi 1 lingură de miere. Se tri­turează seminţele bine în acest ames­tec până se obţine o pastă omogenă. Se administrează câte un vârf de cuţit sau o jumătate de linguriţă din 10 în 10 minute.
* Pentru eliminarea limbricilor, oxiu­rilor, teniei, tricocefalilor: a) de­coct din 50 g se­minţe decojite la o cană (200 ml) de apă. Se fierb 30 de minute, timp în care apa scade la jumătate. Se lasă la răcit. Se adminis­trează în­treaga cantitate dimineaţa, pe nemâncate; b) emul­sie din 5 g se­minţe decojite şi pisate la un pahar cu apă fiartă şi răcită, 50 g sirop de coajă de lămâie sau portocală. Se amestecă bine cu o linguriţă până la omoge­nizare. Întreaga cantitate se admi­nis­trează dimineaţa pe stomacul gol în două prize, la inter­vale de 5 minute. După circa 3 ore se admi­nis­trează 2 lin­guri ulei de ricin; se repetă o dată pe săp­tă­mână, până la eliminarea pa­ra­ziţilor.

Seminţele de fag (jirul)

Jirul este un fel de fruct al fagului, dar de fapt este o sămânţă, pe care o face fagul toamna târziu. Un fag în vâr­stă de peste 20 de ani produce câ­teva mi­lioane de astfel de se­minţe, pe care putem să le adunăm toamna, de sub coroana lui. Miezul semin­ţei de jir este co­mestibil, fiind foarte plăcut la gust, având în el proteină brută 15%, ma­terii grase 24% şi fibre 22%. Din se­minţele de jir se obţine un ulei foarte fin, comestibil (conţine palmi­tină, oleină şi o mică par­te stearină), care poate fi folosit ca şi uleiul de măs­line sau de nuci. Dacă do­rim să con­su­măm semin­ţe­le ca atare, ele fiind foarte hrănitoare, es­te indicat să le consumăm puţin coap­te, ca semin­ţele de floarea soare­lui sau cas­tanele.
Recomandări medicale:
* Miezul fructului are importanţă nutritivă. Ţăranii din România, până nu demult, mâncau jirul ca pe alune. Este săţios, dar, în cantitate ma­re, pro­duce dureri de cap. Învelişul jiru­lui posedă o uşoară toxicitate.

Seminţele de LĂMÂIE

Nu este bine să aruncăm semin­ţele de lămâie, ci să le folosim când este nevoie, păstrate într-o cutie la loc uscat, deoarece sunt vermifuge (pro­duc expulzarea viermilor in­testinali).
Recomandări medicale:
* Mărunţim şi zdrobim coaja, pul­pa şi semin­ţe­le de la o lămâie (dacă are seminţe prea puţine, mai luăm seminţe şi de la alte lămâi), le punem la ma­cerat timp de 3 ore, în 100 ml apă cu miere. Apoi strecurăm, stor­când bine compoziţia, şi o bem seara la culcare. Contra oxiu­rilor, se folo­sesc numai semin­ţele, pe care le pi­săm, le amestecăm cu miere, iar com­poziţia o consumăm dimineaţa. Se­minţele de lămâie sunt şi febrifuge, adică scad febra. Se iau una-două lămâi, se taie fe­liuţe subţiri, după care se aplică feliuţă lângă feliu­ţă, cu se­minţe cu tot, pe ambele tălpi; se îm­bracă tălpile picioa­relor în mici pungi de plastic, apoi se trag cio­rapii. Vom constata că febra va dispărea în câ­teva ore. Dacă-i cazul, repetăm tra­ta­mentul.

Seminţele de MĂR

La măr, nu­mărul se­min­ţelor diferă de la o varie­tate la alta. Cele mai multe se­minţe le are mă­rul cre­­ţesc şi mărul dublu roşu, zis şi bot de ie­pu­re.
Recomandări medicale:
* De fiecare dată când mân­caţi un măr, consumaţi şi semin­ţele, deoarece 10 se­minţe de măr ne asi­gură doza zilnică de iod. Ele conţin şi acid cian­hidric - un acid folositor digestiei. Se spune că însuşi celebrul călu­găr Ras­putin a scăpat de otrăvire imu­ni­zându-se cu seminţe de măr.

Prof. ŞTEFAN STĂICULESCU