Când ne strâng pantofii, ne descălţăm. Alegem salteaua potrivită, ca să nu ne doară spatele noaptea. Ne spălăm atent pe dinţi, pentru a scăpa de bormaşina dentistului. Întreaga noastră viaţă este o evitare a durerilor, pentru că ele ne chinuie, ne îmbătrânesc şi ne fac depresivi. Fericirea noastră depinde în mare măsură de dureri.
De fapt, durerea este importantă pentru supravieţuire. Serveşte drept semnal de avertizare şi are rolul de a ne proteja organismul. O durere acută ne spune dacă ne-am rănit piciorul până la sânge sau dacă ne-am tăiat la deget până la os.
Puţini la număr, în lume există şi oameni care, din cauza unei "zestre" genetice speciale, s-au născut fără simţul durerii. Săracii nu trăiesc mult. Majoritatea zac încă de copii, în scaune pe rotile, pentru că nu-şi pot feri braţele şi picioarele de rănirile care-i ameninţă. Dar durerea le poate face viaţa un chin şi oamenilor normali, atunci când se instalează şi nu mai trece. Când nu se ştie ce-o declanşează, când nu depinde de nimic şi devine cronică.
Specialiştii vorbesc despre o durere cronică, când aceasta persistă cel puţin 3-6 luni (durerile de cap mai mult decât 15 zile pe lună), devine restrictivă fizic, pentru cei în cauză, le afectează dispoziţia şi îi prejudiciază din punct de vedere social.
Durerea cronică este cel mai des urmarea unui ţesut afectat, de pildă în cazul unei boli sau al unei inflamaţii. Durerea produsă de inflamaţii - de exemplu cea reumatică - este declanşată de cu totul alte procese decât durerile nervoase (nevralgiile). Iar durerea produsă de migrenă se bazează pe cu totul alte mecanisme decât durerile de spate. Un labirint de suferinţe, fără început şi fără de sfârşit.
Durerile ne influenţează caracterul
Conform statisticilor, durerea cea mai frecventă este cea de spate, urmată de cea a articulaţiilor şi cea de cap. Câteva sute de milioane de europeni suferă de dureri cronice, dintre care cel puţin 40-50 de milioane sunt extrem de afectaţi. Dar în timp ce o răceală sau o mână fracturată pot fi observate, durerea rămâne invizibilă. Asta produce frustrare: suferinzii se retrag în propria carapace, rup relaţiile cu prietenii şi devin, adeseori, depresivi. Este un cerc vicios cumplit. Durerile cronice pot provoca stări de anxietate şi depresii. Şi, în multe cazuri, ele pot modifica personalitatea celui afectat. La rândul lor, spaimele produc sau amplifică durerea, pentru că stresul şi tensiunea epuizează puterea organismului de a se opune, slăbesc sistemul imunitar şi accentuează comportamentul nenatural.
Memoria dureroasă
Din cauza stimulilor dureroşi permanenţi, sistemul nervos devine sensibil şi începe să reacţioneze cu semnale dureroase, chiar şi la stimulii inofensivi, cum ar fi atingerile. Un moment critic în care pacienţii aleargă adeseori de la un medic la altul, fără ca o cauză exactă a durerii să poată fi diagnosticată. Dar pacienţii nu-şi inventează durerile. Ele chiar există.
Monstrul cu multe capete
Artroză, dureri reumatice, dureri de cap, de spate, nervoase, tumorale, fibromialgia... Durerile nu seamănă unele cu altele. Există diferenţe, chiar şi între sexe: femeile şi bărbaţii simt durerile în mod diferit. În viaţa cotidiană, bărbaţii suferă mai puţin de dureri decât femeile. În cadrul unui test, bărbaţii au semnalat mai tardiv decât femeile durerea provocată de un stimul de apăsare asupra mâinii şi au suportat-o mai multă vreme. Şi durerile cronice sunt mai rare la bărbaţi. Femeile au pielea mai subţire şi de aceea sunt mai sensibile la durerea acută (o arsură, de pildă), decât bărbaţii. Modul în care simţim durerile - mai puternic sau mai slab - depinde de gene, de educaţie sau de mediul social şi cultural. În mod paradoxal, există şi situaţii în care durerile sunt anulate sau suportate cu sentimente pozitive: în extazul religios şi în sexualitate. De aici ne putem da seama cât de complexă este senzaţia dureroasă, spun experţii.
"Bărbaţii n-au voie să plângă"
Prea multă agitaţie devine şi ea sursă de suferinţă. În practica medicală se ştie că sportivii de performanţă ambiţioşi îşi menţin organismul într-o stare perpetuă de stres, fără să ţină seama de regenerarea necesară. În plus, pe lângă viaţa profesională deja stresantă, ei îşi "cultivă" ambiţiile sportive extreme şi la sfârşit de săptămână, când ar trebui să se odihnească.
Vindecarea reală necesită timp
Din păcate, nu există un leac universal contra durerilor cronice. Metoda de tratament împotriva unei forme de durere trebuie stabilită individual. Adeseori, căutarea e foarte lungă. În Europa, terapia anti-durere s-a instalat abia în ultimii 15 ani. Ea se adresează pacienţilor în mod individual şi îi ajută, de pildă, prin abordarea psihologică comportamentală, prin terapie fizică, cu ajutorul medicamentelor, prin stimularea nervilor şi - dacă e cazul - cu metode invazive, precum blocajele nervoase.
Prin terapia psihică se încearcă influenţarea memoriei dureroase. Pentru a o "şterge", nu se preconizează însă uitarea durerii ci, mai degrabă, trăirea unor experienţe noi. De pildă, cercetătorii de la "Harvard Medical School" au demonstrat în studii recente că becurile, în mod special cele verzi, calmează durerile de cap. Şi abaterea atenţiei prin jocuri uşoare, la calculator, are efect. În cadrul unui experiment efectuat la Cedars-Sinai Medical Center din Los Angeles s-a constatat că senzaţia de durere a pacienţilor scade în medie cu 24%, după ce aceştia "se joacă" 20 de minute pe calculator.
Muzica are şi ea acelaşi efect: calmează durerile şi spaimele pacienţilor, după o operaţie. Ameliorarea a fost observabilă şi sub narcoză.
Meditaţia este, şi ea, practicată pe scară largă, pentru reducerea stresului. La fel, acupunctura şi osteopatia craniosacrală, în timpul căreia se detensionează mici blocade din zona capului şi a cefei, prin impulsuri uşoare. Adesea, când terapeutul e bun, durerile trec în cinci şedinţe. Dacă nu trec, înseamnă că terapia manuală nu este potrivită.
Dacă recomandările de mai sus ajută, diclofenacul este medicamentul care şi-a dovedit eficienţa în caz de reumatism, artroză, lovituri şi entorse. Diclofenacul stopează ciclooxigenazele, responsabile pentru reacţiile inflamatorii din organism.
Medicina modernă oferă numeroase posibilităţi de calmare a durerilor. Până la urmă, decisivă pentru un control asupra durerii este propria implicare în vindecare a pacienţilor. Mulţi afirmă că se "lasă trataţi", dar dacă nu acţionează ei înşişi, rezultatul e ca şi inexistent.
Cum vă puteţi trata singuri durerile?
* Durerile de cap provocate de tensiunea nervoasă
Uleiul de mentă pare să le calmeze. Se aplică (cu un beţişor) pe frunte şi pe tâmple. Blochează durerile, ameliorează irigarea cu sânge, deblochează musculatura şi reduce sensibilitatea la dureri.
* Pentru dureri puternice, cum ar fi inflamaţiile terminaţiilor nervoase
Fixaţi cu leucoplast frunze de hrean pe locul dureros, timp de câteva zile (până când durerea încetează). Puteţi folosi frunze proaspete în fiecare zi.
* Pentru eliminarea durerilor cauzate de depunerile de săruri
1. Fierbeţi nişte făină de secară şi amestecaţi-o cu o cantitate egală de cartofi fierţi, până când obţineţi o masă uniformă. Frecaţi zona afectată de dureri cu ulei vegetal şi masaţi-o bine. Faceţi din amestec o turtă. Puneţi puţină terebentină pe zona afectată şi peste ea puneţi turta. Acoperiţi-vă cu o pătură groasă şi rămâneţi aşa cât mai mult posibil (de pildă, toată noaptea).
2. Radeţi trei lămâi (complet, cu tot cu coajă) şi 150 g de usturoi decojit. Amestecaţi-le şi turnaţi peste amestec o jumătate de litru de apă fiartă. Lăsaţi să se aşeze timp de 24 de ore, apoi strecuraţi şi stoarceţi tot sucul pe care îl puteţi obţine, pe care îl veţi pune într-un borcan cu capac. Beţi în fiecare zi, înainte de micul dejun, câte 50 ml.
* Împotriva durerilor de articulaţii
1. Amestecaţi două pahare de suc de ridichi cu un pahar de miere, jumătate de pahar de vodcă şi o linguriţă de sare. Frecaţi zonele afectate.
2. Amestecaţi o cană şi jumătate de suc de ridichi negre cu o cană de miere, 150 ml de vodcă (tărie 40% sau mai mare) şi o lingură de sare. Luaţi o lingură înainte de culcare. Păstraţi amestecul în frigider.
3. Tocaţi suficient pătrunjel (rădăcini plus frunze) cât să umpleţi o cană. Puneţi tocătura într-un vas, turnaţi două căni de apă fiartă, acoperiţi cu un prosop şi lăsaţi aşa peste noapte. Strecuraţi amestecul dimineaţa şi stoarceţi în suc o lămâie de mărime medie. Beţi o treime de cană, de două ori pe zi, după masă, timp de două zile. Lăsaţi să treacă trei zile, apoi continuaţi cu remediul până când durerea dispare.
4. Ingrediente: jumătate de litru de vodcă (40 de grade sau mai tare), cinci ardei iuţi, lungi cam de 6-8 cm. Preparare: Tocaţi fin ardeii, puneţi-i într-un borcan şi turnaţi
* Dacă după o perioadă mai lungă, durerile nu încetează, trebuie consultat neapărat medicul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
