Într-o revistă americană, s-a publicat recent o întâmplare petrecută la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. O soră medicală îngrijea un soldat rănit, torturat de dureri cumplite. La un moment dat, i s-a terminat provizia de morfină, analgezicul cel mai eficient care exista pe atunci, iar ea n-a avut puterea să-i mărturisească soldatului că nu mai putea face nimic pentru el. În loc să-i spună adevărul în faţă, ea şi-a umplut seringa cu o soluţie salină, i-a făcut suferindului o injecţie şi l-a încredinţat: "Vă veţi simţi imediat mai bine, fiindcă acesta este un medicament foarte puternic." Şi, într-adevăr, starea soldatului s-a îmbunătăţit considerabil.
Sora medicală a procedat intuitiv, îndemnată de compasiune, recurgând la un efect care echivalează cu un miracol: efectul placebo. Ce anume acţionează în situaţii ca aceea descrisă mai sus? E vorba de imaginaţie sau de altceva?
Cuvântul "placebo" provine din limba latină şi înseamnă "o să-mi placă". El are sensul de medicament fals: un preparat lipsit de orice substanţă activă, la fel ca inofensiva soluţie salină din povestea de mai sus. Este evident că durerile soldatului au fost calmate de sentimentul pozitiv de speranţă şi încredere în eficacitatea pretinsului "analgezic". Dar oare sunt medicii şi asistentele autorizaţi să facă "pe placul" pacienţilor, utilizând asemenea metode?
Medicamentul numit "speranţă"
Mult timp, ştiinţa a refuzat să admită ce forţă imensă reprezintă speranţa şi atitudinea pozitivă şi ce rol important deţin ele în procesul de vindecare. "Este numai un placebo", obişnuiau să spună medicii, grăbindu-se să minimalizeze efectul căruia îi aplicau eticheta de "produs al imaginaţiei". O aroganţă care n-a făcut bine nimănui.
Se cunoaşte de mai multă vreme faptul că organismul nostru are propria sa producţie de calmante împotriva durerii: faimoasele endorfine, care iau naştere în creier. Ele acţionează asupra aceloraşi receptori ca şi analgezicele de sinteză şi chiar dacă înghiţim tablete care nu conţin, practic, nimic, reacţiile la nivelul creierului se modifică totuşi. În mod real şi cuantificabil.
Aceasta nu se întâmplă doar în domeniul medical sau în împrejurări de extremă urgenţă: aşteptările optimiste ne influenţează în nenumărate situaţii din viaţa de toate zilele. Orice mamă duioasă a suflat cândva peste genunchiul julit al unui copil, l-a oprit din plâns cu o mângâiere pe locul loviturii, zicându-i că trece. Şi chiar trecea! De ce ar reacţiona altfel adulţii? Însă, fiindcă practica totdeauna cântăreşte mai greu decât teoria, vă arătăm mai jos cum puteţi verifica efectul placebo, printr-un mic test făcut cu colegii dvs. de serviciu, sau cu cei de acasă, cu ajutorul unui filtru de cafea.
Iată cum va decurge experimentul.
1. Procuraţi-vă o variantă placebo a cafelei pe care o beţi de obicei la birou, adică una decofeinizată.
2. Înlocuiţi pe ascuns cu ea boabele sau cafeaua măcinată.
3. Puneţi o cantitate mai mare în filtru, pentru a da cafelei un gust mai pronunţat.
4. Observaţi reacţiile colegilor. Nu-şi vor da seama că au băut cafea fără cofeină.
5. Beţi împreună cu ei şi întrebaţi-vă dacă dvs. personal aţi remarcat diferenţa...
N-aţi remarcat, nu-i aşa? Toţi participanţii la experiment au făcut legătura între consumul de cafea şi stimularea mentală, chiar dacă în filtru a fost cafea fără cofeină. Şi mai este ceva! Ca să poată acţiona, cofeina trebuie să sosească mai întâi la celulele nervoase din creier. Iar pentru aceasta, este nevoie de un anumit timp: cafeaua va parcurge cavitatea bucală, gâtul, esofagul, stomacul şi intestinul, de acolo va trece în sânge, iar din sânge în creier, va fi transportată în neuroni şi abia atunci, după minimum un sfert de oră, se produce efectiv o modificare.
O păcăleală ştiinţifică
Şi în viaţa de fiecare zi avem la dispoziţie destule modalităţi de a dezamorsa senzaţia de durere. Atunci când vi se extrage o măsea de minte, de pildă, bineînţeles că veţi avea ulterior dureri. Cei mai mulţi dintre pacienţi merg acasă, se retrag în camera lor şi suferă în tăcere. Mult mai bine este să vă du-ceţi la muncă. Deoarece, dacă acordaţi mai puţină atenţie durerii, ea nu se va imprima atât de durabil în memorie. Principiul este în egală măsură valabil şi pentru durerile de spate. Persoanele care nu şi-au luat concediu medical au scăpat mai repede de dureri decât cele care au ales să rămână acasă - de multe ori, acestea au dezvoltat dureri cronice.
Privite mai îndeaproape, numeroase terapii - fie ele clasice sau alternative - par să se bazeze mai curând pe efectul placebo. Când se pune o bobină electromagnetică lângă o gleznă luxată pentru ca durerea să treacă mai rapid, nu magneţii sunt cei ce rezolvă problema, ci speranţa persoanei respective. Până şi în chirurgie există efecte placebo, oricât de straniu ni s-ar părea acest lucru.
Medicul şi puterea cuvintelor
Prin simplul fapt că inspiră încredere, medicul poate declanşa la pacientul său reacţii care acţionează întocmai ca un medicament. Cu toate astea, medicii se străduiesc mai mult să înveţe toate nimicurile din farmacologie, în loc să se preocupe de psihologia omului aflat în suferinţă şi de puterea cuvintelor. Însoţit de fraze şi gesturi potrivite, orice medicament activ îşi sporeşte eficienţa şi de aceea medicii ar trebui să-şi supravegheze mai atent comportamentul: să aibă contact vizual cu pacientul, să-l asculte şi să reacţioneze la ceea ce i se spune, să perceapă şi să manifeste emoţii, să pună întrebări pentru a afla ce aşteptări are omul din faţa lor, să-i alunge temerile şi să-i încurajeze atitudinea pozitivă, să-l mângâie efectiv când e cazul. Credinţa, iubirea, speranţa - acestea sunt leacuri străvechi, din păcate, uitate. Limitarea la prescrierea de tablete constituie una dintre cele mai mari erori comise de medici.
Dar abia acum vine întrebarea cea mai derutantă: acţionează un preparat placebo chiar şi atunci când toată lumea ştie că este un placebo?
Pe această temă şi-au axat cercetările specialiştii de la Harvard Medical School din Boston. Ei au prescris unor persoane cu sindrom de colon iritabil un placebo, cu indicaţia de a şi-l administra de trei ori pe zi. Şi, cu toate că era clar pentru toată lumea că tabletele nu conţin nimic, simptomele s-au ameliorat la peste 40% dintre pacienţi. Mai ales la cei care au fost dispuşi să ia în serios medicaţia-surogat şi au respectat cu stricteţe recomandările primite. Devine evident faptul că simpla concentrare pe dorinţa de a-ţi fi bine, acest ritual repetat zilnic contribuie major la punerea în mişcare a mecanismelor vindecării. Şi, probabil, nici n-ar fi nevoie neapărat de pastile, căci ritualurile sunt de multe feluri. De pildă, poţi să aprinzi o lumânare, să îngenunchezi cu umilinţă, să respiri profund şi să ştii că acolo, sus, cineva te iubeşte. Să CREZI şi să-ţi imaginezi cum te ajută, efectiv, să te vindeci. Speranţa este cel mai puternic placebo. Speranţa în medic şi în paznicul tău din cer.
Deocamdată, oamenii de ştiinţă nu-şi dau seama cum se petrece acest lucru. Ei se simt totuşi obligaţi să admită: "Când practicanţii medicinei alternative le dau speranţă oamenilor că se pot vindeca cu plante, cu post şi cu rugăciuni, ei sunt automat dezavuaţi şi socotiţi neserioşi de lumea ştiinţei. Dar ceea ce am aflat şi ştim în prezent ne conduce, înainte de toate, la concluzia că a-i lua unui pacient speranţa de însănătoşire echivalează cu o lezare fizică.
Odinioară, vindecătorii se bizuiau în mare măsură pe forţa vorbelor rostite sau scrise şi a imaginilor interioare, căci ce altceva aveau la îndemână oamenii? În afară de plantele de leac cunoscute, un medic dispunea de prea puţine remedii. Exista la un moment dat şi obiceiul de a copia un pasaj din Biblie pe o bucăţică de hârtie, pe care bolnavul trebuia apoi s-o mestece şi s-o înghită, pentru ca astfel să asimileze, la propriu, cuvintele binefăcătoare. "Te vei vindeca. Va fi bine!"
Zece lucruri pe care bănuim că nu le-aţi ştiut
1. Un placebo acţionează chiar şi atunci când îl luăm în cunoştinţă de cauză.
2. Preparatele placebo albastre au efect calmant, cele roşii sunt stimulente.
3. Patru tablete cu nimic înăuntru sunt mai de folos decât două.
4. Injecţiile placebo ajută mai mult decât pastilele.
5. Un placebo scump este mai eficient decât unul ieftin.
6. Preparatele placebo au acţiune specifică asupra diverselor organe.
7. Un placebo oferit de medicul şef în halat alb dă rezultate mai bune decât cel adus de infirmierul îmbrăcat în blugi şi tricou.
8. S-a dovedit ştiinţific că numai 20% din medicamentele alopate sunt mai eficiente decât preparatele placebo.
9. Când cineva din familie e bolnav, încercaţi să-l convingeţi că medicamentul simplu pe care îl ia e cea mai nouă descoperire a medicinei.
10. Dacă bolnavul sunteţi chiar dvs., imaginaţi-vă că pe lângă medicul dvs. curant mai există un medic din cer, care vă vindecă organul bolnav. Chemaţi-l de două-trei ori pe zi, apoi mulţumiţi-i din inimă. Cel mai puternic placebo sunt imaginaţia şi credinţa.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
