De la o vreme, ieşim prea adesea înfrânţi din meciurile pe care le purtăm cu viaţa. Nu e vorba de bătăliile mari, sociale, pe care nu le putem duce singuri, ci de bătăliile cotidiene pe care, cu un moral ridicat şi cu o mentalitate optimistă, le-am putea câştiga. Dramatizăm în exces: un loc de muncă pe care îl pierdem sau pe care nu putem să îl dobândim, adaptarea greoaie la standardele mult mai ridicate ale meseriei pe care altădată o făceam fluierând, suferinţe familiale provocate de trădări sau de lipsa de dialog, probleme legate de vârstă şi de singurătate - toate astea devin, adesea, motive de panică, bariere de netrecut. Şi, mult mai rău, motive de pierdere a încrederii în sine. În principiu, fiecare din noi ştie exact cine este şi ce poate; cu toate astea, schimbările bruşte de macaz ale vieţii ne pot arunca dincolo de calea ferată, la marginea drumului.
Să vedem câteva împrejurări:
Sociale
- ne considerăm stăpâni pe meseriile noastre, dar după angajarea la o firmă sau o întreprindere particulară, suntem mereu criticaţi
- la locul de muncă suntem folosiţi sub capacităţile noastre
- ne paşte şomajul la o vârstă puternică şi activă
- suntem remuneraţi sub posibilităţile noastre, dar ne e frică să cerem cât merităm
- suntem avansaţi în serviciu, dar ne temem că nu vom face faţă aşteptărilor
Familiale
- partenerul ne mărturiseşte că s-a îndrăgostit de altcineva
- primele semne de bătrâneţe observate în oglindă ne îngrozesc
- copiii pleacă de acasă către viaţa lor, dându-ne sentimentul că nu mai suntem folositori
- oferta noastră afectivă nu e înţeleasă, nu e primită sau e respinsă brutal
- dialogul cu partenerul se întrerupe şi n-avem curaj să vorbim despre frustrarea pe care o simţim
- tânjim după mai multă afecţiune şi n-avem curaj să mărturisim.
Luate la întâmplare, exemplele acestea pot fi multiplicate la infinit. Numitorul lor comun e că stârnesc nelinişte, nemulţumire şi neîncredere în faptul că le-am putea rezolva. Neîncredere în sine. Cu toate astea, ele nu reprezintă un motiv care să ne pună valoarea la îndoială, capacităţile noastre profesionale, inteligenţa, utilitatea în familie, calităţile personale, seducţia. Măsura noastră nu depinde de o singură împrejurare, de o singură apreciere, de un singur om. Mai la stânga sau mai la dreapta suferinţelor noastre, altcineva este gata să ne ofere preţul pe care îl merităm. Recunoaşterea adevăratei noastre valori. Nu vă lăsaţi ţintuiţi de împrejurările negative ale vieţii, ele vă vor trage la fund. Căutaţi cât mai repede să aflaţi soluţii pentru un nou echilibru menit să vă scoată din criză, să vă aşeze iarăşi pe un pământ stabil.
Soluţii
Etalaţi-vă calităţile
Nu dramatizaţi starea de panică în care vă aflaţi. Dimpotrivă. Consideraţi că vă aflaţi în faţa unui teritoriu necunoscut, pe care trebuie să îl cuceriţi. Ca să vă acomodaţi la noul context aşa de neaşteptat, renunţaţi mai întâi la mentalitatea de om învins. Prospectaţi-vă cu luciditate calităţile morale, profesionale sau fizice (după caz) şi gândiţi-vă cum le-aţi putea folosi. Aşteptarea nelinişteşte. Fiţi mai degrabă ofertanţi cu calităţile dvs., ieşiţi cu ele pe piaţă, arătaţi ce puteţi. Gândiţi-vă ce anume v-ar putea ajuta în mod concret: o perfecţionare profesională, o discuţie de clarificare a problemelor, mai multă atenţie faţă de propriul comportament, o încercare de dialog. Şi, mai presus de toate, căutaţi noi contacte. Soluţiile nu apar stând acasă şi jelind cu capul pe masă, ci prin căutarea perseverentă de noi relaţii.
Lista cu succese
În situaţii critice, nu faceţi ca broasca pe care vrea s-o înghită un şarpe, paralizată de teama că n-are nicio şansă de a scăpa. Dezgropaţi-vă calităţile şi puterea, e clar că vă puteţi apăra! Pentru asta e important să vă reamintiţi calităţile dvs. Scrieţi pe o hârtie ceea ce ştiţi să faceţi bine, indiferent că sunt lucruri mărunte sau mari: de la croşetat şi reparatul maşinii, la creşterea copiilor şi îngrijitul grădinii şi, mai ales, la succesele obţinute pe plan profesional. Apoi scrieţi cum sunteţi: sinceri sau loiali, oameni de cuvânt şi încredere, simpatici şi cu umor, talentaţi la pictură sau la cântat. În sfârşit, la final, notaţi lucrurile pe care deja le-aţi izbândit în viaţă: absolvirea unei şcoli, a unui colegiu, a unei facultăţi, dar şi realizarea unei familii unite sau învingerea unei boli. Fiţi siguri că va fi o listă bogată. Recitiţi-o cât se poate de des. Vă va ajuta să vă regăsiţi sentimentul de încredere în sine.
Îndoielile duc adesea la o apreciere de sine greşită. Ne simţim mai neputincioşi şi mai neatractivi decât suntem cu adevărat, pierduţi în spaţiu, respinşi, inutili, refuzaţi. În cazul acesta e necesară o privire obiectivă a altcuiva, cineva care să restabilească adevărul. Rugaţi o persoană cu care aveţi o relaţie clară, nesubiectivă - o prietenă, dacă e vorba de probleme familiale, sau un specialist, dacă în cauză e profesia - să facă o apreciere realistă a situaţiei în care vă aflaţi. Vă va fi de imens ajutor.
Acceptaţi riscurile
Îndoiala de sine este adesea o variantă a fricii. Vă e teamă ca nu cumva să dezamăgiţi, în cazul când vi se trasează o sarcină, sau - pe plan intim - să nu fiţi respinşi. Din cauza asta, rămâneţi pasivi şi speraţi să vă redobândiţi odată curajul, puterea de a vă descurca triumfal. Atenţie! Visurile luate drept realitate sunt un mare pericol. Procedaţi fix pe dos. Acţionaţi! În ciuda spaimelor dvs., depăşiţi-vă îndoielile. Nu vă împinge nimeni să vă transformaţi într-un kamikaze, lupta trebuie pregătită înainte, dar luptaţi, chiar dacă vă tremură de frică genunchii şi vă temeţi că vă veţi alege cu un vot de blam. Odată campania declanşată, veţi constata cu surpriză că temerile dvs. au fost neîntemeiate. Şi chiar dacă nu va fi pân' la urmă un happyend, veţi fi mândri că aţi avut curajul să riscaţi şi să clarificaţi o problemă. Puterile nu se pot măsura fără risc.
Încurajaţi-vă singuri
Dacă n-aveţi pe nimeni care să vă ajute, faceţi-o singuri. Spuneţi-vă cuvintele pe care vă place să le auziţi de la alţii, pozitive, bineînţeles! Le veţi găsi uşor, punându-vă următoarele întrebări: "Ce sfat i-aş da cuiva care s-ar afla în situaţia mea?". Răspuns (posibil): "Ai reuşit atâtea lucruri până acum. N-o să te împiedici de-un pai! Vei trece şi peste asta. Totul e să nu dezarmezi şi să acţionezi!". În cazuri intime: "Nu îndura umilinţa. Cere explicaţii şi pune condiţii ferme. Dacă nu există soluţii, renunţă". Umilinţele nu se uită. Feriţi-vă de vânătăile sufleteşti. Nu se vindecă niciodată.
Întăriţi-vă nervii
Nu uitaţi legea fundamentală a vieţii: că trupul şi sufletul se determină reciproc. Dacă dormiţi prea puţin, asta vă va influenţa starea de spirit şi sănătatea. Deveniţi nervoşi şi pierdeţi energie. Sau vă simţiţi terminaţi, deprimaţi. Dimpotrivă, odihniţi, lumea e înconjurată de o lumină pozitivă. Nu permiteţi ca îndoielile să vă atingă şi trupul. Practicaţi metode de relaxare autogenă, respiraţii complete, meditaţie, autosugestie. Succesul apare mai repede dacă puneţi şi un CD cu muzică blândă, suavă, liniştitoare.
Opriţi placa dacă merge în gol
Persoanele care vă înconjoară v-au asigurat că îndoielile dvs. nu au temei. În adâncul inimii, credeţi la fel. Cu toate astea, mintea dvs. se învârte pe loc, ca o placă stricată, reluând, cu obsesie, acelaşi gând: "Şi dacă nu reuşesc?". Opriţi această voce negativă interioară cu o parolă. Spuneţi "Stop", de îndată ce vrea să vă neliniştească. Rostiţi cât de tare puteţi: "Stop!". Mutaţi-vă atenţia în altă parte, concentraţi-vă pe o îndeletnicire concretă.
Dacă sunteţi femei, învăţaţi de la bărbaţi
Neîncrederea, îndoiala de sine sunt mai degrabă boli femeieşti. Majoritatea bărbaţilor n-au probleme de acest fel: bineînţeles că ei sunt cei mai tari din parcare, cei mai frumoşi şi cei mai deştepţi. Sunt daţi deoparte? Eroare istorică, care se va plăti! I-au părăsit iubita, nevasta? O să regrete ele amarnic! Orice greşeală se explică prin împrejurări neprielnice. Fireşte, nu vă sfătuim să falsificaţi realitatea, nici să înfrumuseţaţi starea reală a lucrurilor, dar un strop de superficialitate masculină sigur e de folos.
Spovediţi-vă, dar cu măsură
E bine să vorbiţi despre îndoielile dvs. cu oameni pe care-i cunoaşteţi şi în care aveţi deplină încredere. Dar cu nimeni altcineva. Există tendinţa să fim judecaţi după modul în care ne prezentăm. Să fim taxaţi pe nedrept ca incapabili. În plus, nesiguranţa dvs. se adânceşte pe măsură ce tot vorbiţi despre ea. Subconştientul dvs. ascultă. Programaţi-l mai bine într-un mod optimist.
Trei plante pentru vindecat îndoielile
Când ni se îneacă corăbiile şi credem că viaţa noastră s-a dus la fund, când frica de necunoscut ne transformă în neica nimeni, când ne-apucă groaza că trebuie să ne trezim dimineaţa, şi viaţa noastră nu mai seamănă cu ce-a fost, când ne cedează nervii şi gândurile strigă ca huhurezii, natura ne oferă calea de a ieşi din starea de indispoziţie. Iată trei plante, cunoscute de medicina populară din timpuri străvechi, care acţionează rapid şi pe lungă durată, liniştindu-ne temerile şi îndoielile.
Sunătoarea
Este considerată remediul clasic printre plantele antidepresive, un "medicament" bun la toate, care influenţează nivelul hormonal, redându-ne buna dispoziţie şi alungând gândurile negre produse de cauze de tot felul. Testele medicale arată că efectul sunătoarei este egal cu cel al antidepresivelor de sinteză. Respectaţi modul de folosire: o linguriţă de plantă la o cană de apă, infuzie administrată de trei ori pe zi.
Ginsengul
Cei care se simt obosiţi şi nu mai suportă stresul cotidian, excedaţi de problemele nerezolvate, îşi pot ameliora starea făcând o cură cu ginseng vreme de 6-8 săptămâni. Efectul acestei plante medicinale originare din Asia este dat de vitaminele B1, B2 şi estrogenul pe care îl conţine: hormonul natural al stării de calm.
Valeriana
Substanţele active extrase din rădăcina plantei liniştesc nervii şi relaxează. Efectul ei calmant şi somnifer vine de la uleiurile eterice pe care le conţine. Se găseşte sub formă de tinctură, ceai, adaos de baie, drajeuri şi capsule. Respectaţi principiile de administrare.