Poziţii-cheie în instituţiile administrative ale ţării, dar şi în marile companii ale statului, sunt ocupate de rudele şi apropiaţii liderilor celor două formaţiuni la putere. Evident, criteriile după care aceşti indivizi au fost plasaţi acolo nu sunt cele ale competenţei profesionale ori experienţei manageriale. Pentru orice observator de bun simţ, aceste posturi cu importanţă strategică în dinamica vieţii economice şi sociale a ţării au fost transformate în sinecuri, în surse de satisfacere a nevoilor materiale ale clientelei familiale şi de partid. Căpuşarea politică a statului în România secolului XXI a atins asemenea proporţii, încât nu mai poate fi comparată cu situaţia din nicio ţară europeană democratică. Aspiraţiile românilor la o sincronizare cu ţările UE, din perspectiva civilizaţiei şi culturii acestora, este complet blocată. Lozinca lansată de manifestanţii români împotriva corupţiei generalizate, "Vrem o ţară ca afară!", sună tot mai tare a gol. Locul unei meritocraţii, bazată pe talent şi pregătire temeinică în domenii esenţiale ale funcţionării organismului social, a fost luat de o cleptocraţie, abonată din oficiu - prin nepotism şi clientelism - la resursele statului. Declaraţia cinică a unui anume Eugen Nicolicea, lider PSD, lămureşte totul. "Dacă alegi (spune el, referindu-se la numirile în posturile «grase» ale administraţiei) o rudă genială care a luat premiul Nobel, în dauna unui prostălău care nu e rudă cu tine, evident că nu e niciun conflict de interese". Adânc gândit! Nicolicea şi-a promovat soţia, fostă jurnalistă şi, probabil, în mintea lui, candidată la premiul Nobel, în funcţia de şef de serviciu la Transgaz, una dintre cele mai bănoase companii de stat din România. Transgaz, aflată în pragul colapsului (cu realizarea a doar 3% din programul de investiţii), are nevoie de specialişti competenţi, care să o pună pe picioare şi să o facă profitabilă în slujba acestui stat. "Competenţele" Nicoletei Nicolicea, fără nicio pregătire în domeniu, o vor ajuta cu siguranţă.
Am putea da nenumărate exemple de asemenea numiri. Am subliniat termenul, pentru că posturile în cauză nu au fost ocupate în urma unor concursuri corecte şi obiective. Nu cunoştinţele de specialitate, nu experienţa profesională sau abilităţile demonstrate în domeniu au fost criteriile de selecţie, ci rudenia, fidelitatea sau intimitatea cu "înaltele" personaje politice care conduc ţara. Dacă împăratul Caligula şi-a făcut calul senator al Romei, de ce nu ar putea Liviu Dragnea, liderul suprem al PSD-ului, să-şi facă şoferul secretar de stat, sau amanta, ministru? Fiecare din şefii şi şefuleţii partidelor guvernamentale au familii de rostuit, clienţi ce trebuie căpătuiţi, prieteni care să fie răsplătiţi pentru fidelitate. Bugetul statului, realizat prin "cotizaţiile" tuturor (impozite, taxe, contribuţii obligatorii), suportă, oricum, totul. Şi apoi, mai sunt şi fondurile internaţionale, împrumuturile de pe pieţele financiare externe, vânzările interesate ale ţării. Nu e de mirare că adevăratele talente ale României se afirmă numai "afară", că tinerii cei mai apţi de muncă migrează în străinătate. Ne plângem că ţara se depopulează, că natalitatea scade catastrofal, că străinii ne cumpără pământurile, dar nu facem nimic pentru a opri această hemoragie socială, pentru a-i eradica sursa. Când întreg sistemul social (de la sănătate, la învăţământ, de la economie, la cultură) este căpuşat de numirile incompetenţilor, corupţilor, impostorilor, în funcţiile-cheie, nimic nu mai merge, nimic nu mai poate funcţiona normal. Sub guvernarea PSD-ALDE, cancerul birocratic care împinge - treptat, până la epuizarea resurselor - România spre dezastru, se apropie de apogeu.
Principalul motiv al acestei "traiectorii" a României este slăbiciunea Legii, lipsa de independenţă a Justiţiei. În nicio ţară democratică nu sunt acceptaţi la conducere lideri penali. Atât Dragnea, cât şi Tăriceanu, şefii PSD şi ALDE, au probleme cu Justiţia. În ţările civilizate, dacă ei nu s-ar fi retras benevol din conducere, le-ar fi fost interzis prin lege orice amestec în administraţia comunităţii. Şefi ai Parlamentului, cu o majoritate alcătuită din fideli, dependenţi de ei prin "servicii reciproce", cei doi exacerbează rolul instituţiei, pe care o transformă în unica putere în stat. Parlamentul României a devenit nu numai for legislativ, ci şi for executiv sau chiar judecătoresc. E normal atunci ca parlamentarii să-şi dea salarii şi pensii "nesimţite", să-şi numească familiarii şi clienţii în posturi importante, să beneficieze de toate resursele comunităţii. Dragnea le cere, în schimb, să modifice legile Justiţiei, după cum îi cer interesele, să-i accepte deciziile, oricât de aberante. Aşa s-a ajuns la un cabinet guvernamental dominat de nulităţi absolute (dar cu fidelitate verificată faţă de lider), aşa s-a declanşat avalanşa de promovare la toate nivelurile administraţiei de stat a impostorilor, incompetenţilor, hoţilor. Proverbul românesc cu "împuţirea" de la cap a peştelui este mai actual ca niciodată. Dragnea vrea să fie "albit" de învinuirile pe care Justiţia i le-a adus. Vrea să conducă ţara "mai alb, mai curat". Dar, chiar dacă eforturile lui de subordonare politică a Justiţiei (care, şi cu ajutorul organizaţiilor internaţionale din care România face parte, a dobândit o oarecare independenţă) se vor realiza, el nu se va mai putea "detaşa" de sistemul nepotist şi corupt pe care l-a potenţat. Propriile lui "unelte" îi vor cere socoteală, pentru orice mişcare "greşită" în administrarea ţării. Ca să le ţină lângă el, liderul va trebui să le facă şi mai multe concesii, să le accepte şi mai multe pretenţii. "Prostălăii" vor plăti totul, liderii PSD-işti şi ALDE-iştii fiind siguri că un electorat împuţinat, neinformat şi sărăcit, îi va vota iarăşi dacă, la momentul viitoarelor alegeri, vor adăuga promisiunile neîmplinite (pentru care vor găsi, desigur, "ţapi ispăşitori") alte, şi mai umflate, "dărnicii". Numai că, noua "aristocraţie cleptocratică" uită că formula "mai dă-le o sută de lei" nu a funcţionat întotdeauna.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
