Premierul Tudose şi şansa lui de a ne convinge

Au făcut multă vâlvă, la mijloc de august, consideraţiile premierului Mihai Tudose, referitoare la randa­men­tele celor doi piloni de pensii, Pilonul I, cel administrat de stat, şi Pilonul II, cel privat.

Comparaţia merelor cu perele de către un om care are, orice s-ar zice, cu­noştinţe economice de bază, i-a atras premie­ru­lui lungi perdafuri din partea presei de business, care şi-a sim­ţit, pe bună dreptate, insultată inteligenţa. Subiectul pen­sii­lor este unul delicat, nu doar în so­cie­tatea românească, ci peste tot în lume, voci dintre cele mai grele ridică frecvent semne de întrebare, legate de capacitatea sistemului de colectare a contribuţiilor, de a garanta că cei care au, azi, până în 40-45 de ani, vor mai apuca să-şi ridice pensia pentru care plătesc din greu. În momentul de faţă, statul se împrumută cu sume colo­sa­le, ca să poată plăti pensiile, iar sem­ne că lucrurile se vor aranja pe viitor, din păcate, nu prea există. O mică spe­­ranţă, în aceste condiţii, o repre­zintă Pilonul II de pensii, administrat privat, care obţine randamente re­zo­nabile şi pe care mulţi specialişti îl văd ca pe un lucru care chiar merge - pe banii noştri, ce-i drept! - în Ro­mâ­nia.
Ceea ce a deranjat, de fapt, mai mult decât sofismul premierului în legătură cu cei doi piloni - o discuţie pe care lumea obişnuită o înţelege mai greu - a fost altceva: afirmaţia omu­lui pus de PSD la Palatul Vic­toria, că statul poate fi un mai bun ad­ministrator al bunurilor noastre decât mediul privat... Or, nu trebuie să ai masterate şi doctorate în finanţe, pentru a înţelege că CFR Marfă şi CFR Călători sunt, de pildă, două eşecuri parcă înadins programate ale statului român. Nu trebuie să fii licenţiat în administrarea afacerilor ca să te întrebi cum se poate ca o com­panie precum TAROM să termine pe minus ani în şir, fără ca nimeni să răspundă în faţa legii pentru asta. Nu trebuie să fii ditamai redactorul-şef la o publicaţie economică, pentru a te întreba cum sărăcie regiile autonome controlate de primării, în frunte cu gigantul Metrorex de la Bucureşti, fac pierderi, deşi unele au monopol pe piaţă şi un public captiv, obligat să folosească serviciile lor? Dacă Tu­do­se, PSD, sau oamenii lui din guvern chiar cred că se pricep mai bine decât privatul la administrarea afacerilor, n-au decât să înceapă prin profita­bi­li­zarea CFR, TAROM sau Metrorex. Şi abia apoi, cu bilanţurile pe masă, să vină şi să încerce să ne convingă că merită să le dăm şi banii de pe Pi­lonul II de pensii pe mână!