Părinţii cei minunaţi
- Domnule profesor Sergiu Prodan, aţi reuşit să înfiinţaţi în Cugir un club de dans, care are acum peste o sută de cursanţi, şi aveţi deja patru campioni naţionali, doi vicecampioni, plus participări la competiţiile europene de dans. Cum se explică un asemenea succes într-un loc din care norocul pare să fi fugit?
- Pentru talent, nu există provincie! Dragostea oamenilor pentru muzică şi dans nu ţine cont de locul în care se află. În plus, în Cugir există o tradiţie pentru dans şi asta ne-a ajutat. Când eu aveam doar şapte ani, în Cugir exista o doamnă cu adevărat formidabilă, doamna Maria Petrea, membru fondator al Federaţiei Române de dans sportiv. După ce s-a întors în oraş, a înfiinţat o mică şcoală de balet, unde eram înscrişi mulţi copii. Ea mi-a insuflat dragostea pentru dans. După ce am terminat facultatea, în 2007, făcusem deja 15 ani de dans sportiv, şi am zis să îmi urmez pasiunea şi am înfiinţat, la rândul meu, o şcoală. A fost ceva cu adevărat neaşteptat şi extraordinar, deja s-au înscris în câteva zile aproape trei sute de copii! În 2009, începusem deja să participăm la competiţii şi apoi au început să vină şi premiile. În bună măsură este şi meritul părinţilor, care au vrut, în felul acesta, să le lărgească orizontul copiilor. Şi trebuie să vă spun că nu e simplu, aproape totul se face pe cheltuiala părinţilor, de la pantofii de dans şi costume, până la plata integrală a deplasărilor în competiţii.
Cupa Prodance - Orăştie
- Cred că înseamnă mult. În primul rând, au o preocupare artistică şi dreptul de a visa. Concret, învaţă să distingă genurile de dans, îşi formează urechea muzicală, învaţă că graţia şi ţinuta contează mult în impresia pe care o faci, îşi cunosc corpul mai bine şi ştiu ce pot face cu el. Este emoţionant să vezi cum se fâstâcesc când încep să danseze, fete cu băieţi, cum roşesc la fiecare atingere şi cum deprind, cu candoare, să se strângă în braţe sau să se privească în ochi, ţinându-se de mijloc, în ritmul muzicii. Un copil învaţă infinit mai mult despre viaţă într-o oră de dans, decât într-o oră petrecută cu ochii în calculator sau pe telefon, cum fac majoritatea. În timp, îi şi văd că evoluează diferit: cei care au făcut dans sunt mai ambiţioşi, mai sensibili, şi cumva mai deschişi şi descurcăreţi decât ceilalţi, au un alt orizont.
De la dans la dragoste, doar un pas
Concentrare maximă
- E adevărat că dansul nu este un sport în care să câştigi bani ca un fotbalist şi nici măcar multă faimă nu îţi aduce performanţa în acest domeniu, deşi România are rezultate foarte bune la dans, avem opt perechi de campioni mondiali şi europeni! Aţi auzit de ei? Din păcate, nimeni nu le acordă atenţia şi respectul cuvenit şi e păcat... Dar banii şi faima nu sunt totul, şi eu le explic tinerilor mei asta. Uitaţi-vă la o nuntă sau la un chef: cine ştie să danseze se distrează mai bine şi e mereu în centrul atenţiei! E păcat să mergi la o petrecere şi să stai toată seara cu o bere în faţă, când ai putea să dansezi cu o femeie frumoasă, nu? De altfel, pe tineri, de multe ori încerc să îi motivez în felul ăsta, mai ales pe băieţi, care sunt mai timizi, le spun că dacă vor învăţa să danseze, vor fi sufletul petrecerii şi fetele vor face coadă la ei! Ceea ce este adevărat: pentru o femeie, un bărbat sau un băiat care ştie să danseze întotdeauna va avea un plus de şarm şi de atracţie. Să ştii să dansezi e un mic miracol şi te poate ajuta mult în viaţă. Dansul este, de fapt, o artă despre şansa de a trăi emoţii unice.
Podiumul de la Cupa Prodance
- Şi în dans, la început trebuie să existe acea chimie, acea potrivire între ea şi el, ca în dragoste. Băiatul să simtă ce vrea fata, şi ea să îşi dea seama unde vrea să o conducă partenerul. E ca şi într-o căsnicie... Dacă există acea potrivire de la început, după aceea, cu un pic de efort, se pot armoniza mai bine cei doi şi se poate trece peste diferenţe. Dar până se ajunge la o pereche sudată trec, uneori, ani de zile. Aşa, repede-repede, nu se poate...Trebuie să vezi ce e cu celălat, în timp se mai schimbă câte ceva. La vals sau tango, îi vezi pe băieţi cum se ruşinează să stea lipiţi de o fată, pe care o cunosc de numai două săptămâni... În ziua de azi, când nu mai avem timp, şi totul este pe repede înainte, să fii atent sau să te emoţionezi la un pas, la o strângere de mână sau la o atingere te duce deja în altă dimensiune a lucrurilor, la un alt ritm al vieţii şi, brusc, începi să ai o altfel de înţelegere a ceea ce este în jur. Poate că asta este cea mai importantă lecţie a dansului pentru viitorul îndrăgostit din ei. Când înveţi să dansezi, înveţi, de fapt, să iubeşti.
Un vis... vienez
Sergiu Prodan cu o parte dintre elevi
- Noi ne antrenăm pentru competiţii într-o sală foarte mică. Ringul de dans normal este de 15 metri pe 20 de metri, şi noi ne antrenăm într-un ring de dans de... 6 metri pe 10. Dansăm în spaţiul pe care îl avem, imaginându-ne că suntem într-un ring de dans mare şi frumos, ca un salon vienez. Din punctul ăsta de vedere, e uimitor cum tinerii aceştia au reuşit să ia premii, fără să repete corect, la dimensiunile fireşti ale ringului. Aşa că ne-am dori foarte mult o sală a noastră, la dimensiunile de concurs. Pe termen scurt, ne pregătim deja pentru "Transilvania Grand Prix" de la Sibiu, primul mare concurs de dans după vacanţă. Sperăm că acolo vom începe sezonul competiţional cu succes. Apoi, în 4 noiembrie, avem a patra ediţia a cupei de la Orăştie, "Cupa Prodance", organizată chiar de noi. Deşi la ediţia de anul trecut au fost peste 500 de sportivi înscrişi, deci - concurenţa e mare, noi suntem optimişti. Îi aşteptăm pe toţi iubitorii de muzică şi dans la această întâlnire, în care veţi vedea că şi provincia poate străluci prin ţinută şi eleganţă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
