"Pas à deux" la Cugir: SERGIU PRODAN - "Pentru talent, nu există provincie!"

Catalin Manole
- Cine să-și imagineze că în Cugir, așezare celebră în istoria epocii comuniste, pentru fabrica sa de armament, un loc, azi, cu desăvârșire uitat, există, totuși, viață artistică și realizări de nivel internațional. În ciuda lipsurilor și-a modestiei în care trăiesc, mulți copii și adolescenți din oraș sfidează prejudecata provinciei, dovedind că marile visuri sunt pentru toți și că ele pot deveni performanță -

Părinții cei minunați

- Domnule profesor Sergiu Prodan, ați reușit să înființați în Cugir un club de dans, care are acum peste o sută de cursanți, și aveți deja patru cam­pioni naționali, doi vicecampioni, plus par­ticipări la competițiile europene de dans. Cum se explică un asemenea succes într-un loc din care norocul pare să fi fugit?

- Pentru talent, nu există provincie! Dragostea oamenilor pentru muzică și dans nu ține cont de locul în care se află. În plus, în Cu­gir există o tradiție pentru dans și asta ne-a ajutat. Când eu aveam doar șapte ani, în Cugir exis­ta o doamnă cu ade­vărat formi­da­bi­lă, doamna Maria Pe­trea, mem­bru fon­da­tor al Fe­de­rației Ro­mâne de dans spor­tiv. După ce s-a în­tors în oraș, a în­­ființat o mică școa­lă de balet, unde e­ram înscriși mulți co­pii. Ea mi-a insu­flat dra­gostea pentru dans. După ce am terminat facultatea, în 2007, făcusem de­ja 15 ani de dans spor­tiv, și am zis să îmi urmez pa­siunea și am în­fiin­țat, la rân­dul meu, o școală. A fost ceva cu adevărat ne­aș­tep­tat și extraor­di­nar, deja s-au în­scris în câteva zile aproape trei sute de copii! În 2009, începusem de­ja să par­ticipăm la competiții și apoi au început să vină și premiile. În bună măsură este și meritul pă­rinților, care au vrut, în felul acesta, să le lăr­geas­că orizon­tul copiilor. Și trebuie să vă spun că nu e sim­plu, aproape totul se face pe cheltuiala părin­ților, de la pantofii de dans și costume, până la plata integrală a deplasărilor în competiții.

- Ce credeți că înseamnă aceste cursuri de dans, pentru adolescenții școlii dvs.?

- Cred că înseamnă mult. În primul rând, au o preocupare artistică și dreptul de a visa. Concret, învață să distingă genurile de dans, își formează ure­chea muzicală, învață că grația și ținuta con­tea­ză mult în impresia pe care o faci, își cunosc corpul mai bine și știu ce pot face cu el. Este emo­ționant să vezi cum se fâstâcesc când încep să danseze, fete cu băieți, cum roșesc la fiecare atingere și cum deprind, cu candoare, să se strângă în brațe sau să se privească în ochi, ținându-se de mijloc, în rit­mul muzicii. Un copil învață infinit mai mult des­pre viață într-o oră de dans, decât într-o oră pe­trecută cu ochii în calculator sau pe telefon, cum fac majoritatea. În timp, îi și văd că evoluează diferit: cei care au făcut dans sunt mai ambițioși, mai sensibili, și cumva mai deschiși și descurcăreți decât ceilalți, au un alt orizont.

De la dans la dragoste, doar un pas

- Dansul nu este un sport-vedetă, precum fotbalul, de exemplu. Pare ușor demodat. Cum îi motivați pe adolescenți să vină, totuși, la cursuri?

- E adevărat că dansul nu este un sport în care să câștigi bani ca un fotbalist și nici măcar multă faimă nu îți aduce performanța în acest domeniu, deși România are rezultate foarte bune la dans, avem opt perechi de cam­pioni mondiali și euro­peni! Ați auzit de ei? Din pă­cate, nimeni nu le acordă atenția și respectul cuvenit și e păcat... Dar banii și faima nu sunt totul, și eu le explic tinerilor mei asta. Uitați-vă la o nuntă sau la un chef: cine știe să danseze se distrează mai bine și e mereu în centrul atenției! E păcat să mergi la o petrecere și să stai toată sea­ra cu o bere în fa­ță, când ai putea să dansezi cu o fe­me­ie frumoasă, nu? De altfel, pe tineri, de multe ori încerc să îi motivez în felul ăs­ta, mai ales pe băieți, care sunt mai timizi, le spun că dacă vor în­văța să danseze, vor fi sufletul petrecerii și fetele vor face coadă la ei! Ceea ce este adevărat: pentru o femeie, un bărbat sau un băiat care știe să danseze întotdeauna va avea un plus de șarm și de atracție. Să știi să dansezi e un mic miracol și te poate ajuta mult în viață. Dansul este, de fapt, o artă despre șansa de a trăi emoții unice.

- Cum se formează perechile de dansatori? Adolescenții se aleg între ei?

- Și în dans, la început trebuie să existe acea chimie, acea potrivire între ea și el, ca în dragoste. Băiatul să simtă ce vrea fata, și ea să își dea seama unde vrea să o conducă partenerul. E ca și într-o căsnicie... Dacă există acea potrivire de la început, după aceea, cu un pic de efort, se pot armoniza mai bine cei doi și se poate trece peste diferențe. Dar până se ajunge la o pereche sudată trec, uneori, ani de zile. Așa, repede-repede, nu se poate...Trebuie să vezi ce e cu celălat, în timp se mai schimbă câte ce­va. La vals sau tango, îi vezi pe băieți cum se ru­șinează să stea lipiți de o fată, pe care o cunosc de nu­mai două săptămâni... În ziua de azi, când nu mai avem timp, și totul este pe repede înainte, să fii atent sau să te emoționezi la un pas, la o strân­gere de mână sau la o atingere te duce deja în altă dimensiune a lucrurilor, la un alt ritm al vieții și, brusc, începi să ai o altfel de înțelegere a ceea ce este în jur. Poate că asta este cea mai importantă lecție a dansului pentru viitorul îndrăgostit din ei. Când înveți să dansezi, înveți, de fapt, să iubești.

Un vis... vienez

- Sunteți un profesor tânăr, cu mulți discipoli și rezultate de excepție. Ce v-ați putea dori mai mult?

- Noi ne antrenăm pentru com­petiții într-o sală foarte mică. Ringul de dans nor­mal este de 15 metri pe 20 de metri, și noi ne antrenăm în­tr-un ring de dans de... 6 metri pe 10. Dan­săm în spațiul pe care îl avem, ima­gi­nân­du-ne că suntem într-un ring de dans mare și frumos, ca un salon vienez. Din punc­tul ăsta de ve­de­re, e uimitor cum tine­rii aceștia au reușit să ia premii, fără să re­pete corect, la dimen­siu­nile firești ale rin­gului. Așa că ne-am dori foarte mult o sală a noastră, la dimen­siu­nile de concurs. Pe termen scurt, ne pre­gă­tim deja pentru "Transilvania Grand Prix" de la Sibiu, pri­mul mare concurs de dans după vacanță. Spe­răm că acolo vom începe sezonul com­pe­tițional cu succes. Apoi, în 4 noiembrie, avem a patra ediția a cupei de la Orăștie, "Cupa Prodance", organizată chiar de noi. Deși la ediția de anul trecut au fost peste 500 de sportivi înscriși, deci - concurența e mare, noi suntem optimiști. Îi aș­teptăm pe toți iubitorii de muzică și dans la această întâlnire, în care veți ve­dea că și provincia poate străluci prin ținută și ele­ganță.